marți, 6 decembrie 2022

Păcurarul și marea

 Acest păcurar 

Domnului Doamne ! 

Mînă-al său frunzar. 

Zice-n laudă mare, 

Cum că-n turmă are 

Oi atît de multe, 

Cîte flori pe munte, 

Atîtea miorele, 

Cîte viorele, 

Neşte berbecei, 

Ca şi vulturei ! 

Păcurarul meu, 

Nicicînd da de rău. 

El în primăvară 

Le păştea la ţară, 

Vara le văra 

Şi sus le mîna, 

Pe vîrful de munte, 

Împrejur de curte, 

Toamna le-aduna, 

Şi-aci le tomna. 

Iarna le mîna 

De a le ierna 

Pe ţărmuri de mare, 

Colo-n depărtare ! 

Marea-i grăia : 

-Oacheş păcurar ! 

Du-ţi al tău frunzar, 

De la vînturi multe, 

Pe picior de munte, 

Că de rău vei da 

De eu m-oi minia. 

Că m-oi tulbura, 

Şi m-oi învolba, 

Turma-oi apuca 

Şi-o voi îneca ! 

Păcurarul meu 

Drese graiul său : 

- Vină, vină, mare! 

Nu-mi eşti spre stricare, 

Că eu nu-s de an, 

Şi poţi şti că am 

Nouă cîni bătrîni, 

Ca neşte păgîni, 

Nouă căţelei, 

Ca şi nouă zmei, 

Nouă lănţurele, 

Ca şi stenurele 1, 

Tu, de vei bui 2, 

Tu vei ujui, 

Cîinii te-or simţi, 

Te vor blehoţi :i

Şi eu voi sari, 

Lanţu voi zdrăncăni. 

Şi voi apuca 

De a zdrumica 

Cel fluier de soc, 

Cu răstoc de foc, 

Şi voi fulgera, 

Şi voi detuna. 

Şi cind voi holi, 

Oile-or porni 

Pe picior de munte, 

Sau-mprejur de curte ! 

Marea s-a învolbat, 

Tare a vărsat, 

Dar el a pornit. 

Turma şi-a suit 

Sus pe munte-n sus, 

Şi marea n-a-ajuns ! 

Domnule ! fii sănătos, 

0-nchinăm pre bucuros ! 

(A. M. Marienescu)

Transilvania, Banat

Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.