Colind [D' ociş păcuraru/(...)El s' a lăudatu/Că va săgetă-re/Cerbu sus la munte]

D' ociş păcuraru,

Hai ler, Doamne ler,

El s' a lăudatu,

Că va săgetă-re,

Cerbu sus la munte,

Din covor de tufe.

Cerbu 'nţelegea-re,

Iarbă nu păştia-re,

Nici apă nu bea-re.

Maică-sa-i grăia-re :

- Da fiutul meu,

Ce rând e pe tine,

De iarbă nu paşti

Nici apă nu bei ?

Cerbu iar grăiă-re :

- Dragă maica mea-re,

Cum eu iarb' oi paşte,

Şi apă oi bea-re,

Când s' a lăudatu,

D' ociş păcuraru,

Că va săgetă-re,

Cerbu sus la munte,

Din covor de tufe.

Maică-sa-i grăia-re :

- Da fiutul meu,

Dacă-i rându aşa-re,

Hai mai jos mai josu,

La ierburi întregi,

La izvoare reci,

Noi iarbă vom paşte

Și apă-o să bem.

Când cerbul apă bea,

D-ociş-1 săgeta,

Din sus de izvoru,

Tufă de bujoru.

Cerbu iar grăia-re :

- Maică draga mea-re,

Cum m'ai îngrijitu,

Așa m'ai avutu.

Şi te veseleşte

D-ociş păcuraru.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Cerb s-o lăudatu/ Şi s-a rouratu]

Leroleo,

Cerb s-o lăudatu

Şi s-a rouratu

La margini de sat,

Căci nimeni nu ştie

Di-unde iarbă-mi paşte

Şi apă când bea.

Şi Gheorghe-ăl voinicu

Pi-acolea-mi treceare

Pe cerb mi-l zarea.

Acas-alergară,

Arcul ce-şi luară.

Arcul ş-o săgeată

La vânat să-mi iasă,

Joi de dimineaţă,

Pă nori şi pă ceaţă,

Şi el să-mi vâneze

Ziua, toată ziua

La margini de sat.

De-o urmă că-mi dară

Urma cerbului:

Urma că-i lua

Tot din deal în dealu

Şi din vale-n vale.

Urma că-i ducea

Tot din piatră-n piatră

Şi din stană-n stană

Urma-i povîrnie,

La râu, la părâu,

Unde-i apa lină,

Petrele răsună,

Di-unde iarba-mi creşte

Fir găităneşte,

În patru să-mpleteşte

Sub călin mălinu,

Susu-i frunza deasă,

Jos îi umbra groasă.

Şi Ghiorghe-ăl voinicu

Pi-acolea-mi trecea,

Pe cerb mi-l zărea

Zăcând, rumegând,

Namiaza-şi facând.

Şi Ghiorghe-ăl voinicu

La genunchi cădeară,

Arcu-şi întindieară.

Arcul ş-o săgeată;

Pe cerb mi-l izbea

La spate din dreaptă.

Cerbu-n sus săreară

Şi se blestema:

- Ochişorii mei

Vedee-i-as săriţi.

Pe mare-azvârliţi,

De valuri bătuţi,

De maluri trântiţi.

Şi Ghiorghie-ăl voinic

Ţinta-i petrecea,

Ţinta-i ş-o săgeată.

La cerb năvălea

Pe cerb mi-l lua

La spate din dreapta

Şi cu el pleca

Prin şirai de sate,

Prin satele rare

Cu fetele mari,

Prin satele dese

Cu fete mirese.

Nimenea nu-i vede

Numa Ileana-l vede,

Îl vede-l fericeşte;

- Fericean de el

Şi de maica lui,

Zile ce-a născut,

Parte ce-a avut

De taică, de maică,

De-o cheme de cerb;

Cu cărniţa lui

Nunta să-şi ridice,

Nunta şi nuntaşii

Şi toţi megiaşii;

Cu chelciaua lui

Curţi să-şi şindruiască,

Curtea şi curtaşii

Şi toţi megiaşii;

Cu corniţa lui

Face-aş furci la curţi;

Cu unghiaua lui

Face-aş păhărele

'Nchin boieri cu ele,

'Nchin şi fericesc

Şi Ghiorghe-ăl voinic

Fie sănătos!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

*Colindul cu cerbul [Leroleo/Cerb s-o lăudatu/Şi s-a rouratu]

Leroleo,

Cerb s-o lăudatu

Şi s-a rouratu

La margini de sat,

Căci nimeni nu ştie

Di-unde iarbă-mi paşte

Şi apă când bea.

Şi Gheorghe-ăl voinicu

Pi-acolea-mi treceare

Pe cerb mi-l zărea.

Acas-alergară,

Arcul ce-și luară.

Arcul ș-o săgeată

La vânat să-mi iasă,

Joi de dimineaţă,

Pă nori şi pă ceaţă,

Şi el să-mi vâneze

Ziua, toată ziua

La margini de sat.

De-o urmă că-mi dară

Urma cerbului:

Urma că-i lua

Tot din deal în dealu

Şi din vale-n vale.

Urma că-i ducea

Tot din piatră-n piatră

Şi din stană-n stană

Urma-i povârnie,

La râu, la părâu,

Unde-i apa lină,

Petrele răsună,

Di-unde iarba-mi creşte

Fir găităneşte,

În patru să-mpleteşte

Sub călin mălinu,

Susu-i frunza deasă,

Jos îi umbra groasă.

Şi Ghiorghe-ăl voinicu

Pi-acolea-mi trecea,

Pe cerb mi-l zărea

Zăcând, rumegând,

Namiaza-şi facând.

Şi Ghiorghe-ăl voinicu

La genunchi cădeară,

Arcu-şi întindieară.

Arcul ş-o săgeată;

Pe cerb mi-l izbea

La spate din dreaptă.

Cerbu-n sus săreară

Şi se blestema:

- Ochişorii mei

Vedee-i-as săriţi.

Pe mare-azvârliţi,

De valuri bătuţi,

De maluri trîntiţi.

Şi Ghiorghie-ăl voinic

Ţinta-i petrecea,

Ţinta-i ş-o săgeată.

La cerb năvălea

Pe cerb mi-l lua

La spate din dreapta

Şi cu el pleca

Prin şirai de sate,

Prin satele rare

Cu fetele mari,

Prin satele dese

Cu fete mirese.

Nimenea nu-i vede

Numa Ileana-l vede,

Îl vede-l fericeşte;

- Fericean de el

Şi de maica lui,

Zile ce-a născut,

Parte ce-a avut

De taică, de maică,

De-o cheme de cerb;

Cu cărniţa lui

Nunta să-şi ridice,

Nunta şi nuntaşii

Şi toţi megiaşii;

Cu chelciaua lui

Curţi să-şi şândruiască,

Curtea şi curtaşii

Şi toţi megiaşii;

Cu corniţa lui

Face-aş furci la curţi;

Cu unghiaua lui

Face-aş păhărele

'Nchin boieri cu ele,

'Nchin şi fericesc

Şi Ghiorghe-ăl voinic

Fie sănătos!


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Cetinele, cetioară, dragă Ler(...)Cerbu-noată/coarne poartă]

Cetinele, cetioară, dragă Ler!

Oltul mic

mare-a venit

şi de mare

margini n-are;

iar pe Olt

ce mi-şi că vine?

Brazi înalţi,

molifţi uscaţi.

Printre brazi,

printre molifţi,

not îmi noată

cerb stretin.

Cerbu-noată,

coarne poartă,

iar în vârful

coarnelor,

leagăn verde

de mătase,

împletit

cu viţa-n şase.

Dar în leagăn

cine-mi şade?

Ia (cutare)

fată-mare

cu cosiţa

pe spinare,

strălucind

ca sfântul soare.

Îmi coase

şi-mi chindiseşte

gulerăş

lui taică-său,

batistă

lui frate-său.

Şi nu-mi coase

şi să-mi tacă,

ci din gură

viers îi cură:

- Lin, mai lin,

cerbe stretin,

lin, mai lin

cu notătura,

să nu-mi turburi

cusătura,

că fac val

talazuri mari,

şi din coarne

i-oi cădea.

Lin, mai lin,

cerbe stretin,

c-am trei fraţi

la curte daţi

şi la curte

'nvaţă multe.

Câteşitrei

sunt vânători,

de şoimei

asmuţitori.

Ei pre tine

te-or vedea,

după mine

or-alerga,

cu şoimeii

te-or goni,

c-ogăreii

te-or sili,

cu suliţi

te-or îmboldi.

Lin, mai lin,

cerbe stretin,

c-ai mei fraţi

de te-or vedea,

o să-mi facă

nuntița

cu sărmană

carnea ta.

Cerbule,

cu oasele

mi-or dulgheri

casele;

cerbule,

cu pielea ta

mi-or înveli

căsuţa;

cerbule,

cu sângele

mi-or zugrăvi

casele;

cerbule,

şi cu capul

or prăznui

praznicul;

cerbule,

căpăţina

or pune-o-n portiţă,

'n portiţă boltiță

jos de grădiniţă;

din unghile tale

mi-or face pahar,

pahar de cleştar

să bea mari boieri

rar,

la zile mari,

ziua de Crăciun

ş-a de Bobotează,

când preoţi botează,

lumea creştinează,

lumea şi pământul

şi pe noi cu totul.

La mulţi ani cu bine

şi cu sănătate

ici în ceste case.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.