[Mă luai, luai]

Mă luai, luai,
Joi de dimineață
Cu rochia creață.
Jos pe lângă râu,
La holdă de grâu
Cu secera-n brâu.
Mă plecai, plecai,
Mănunchei să-mi tai
Și-o floare aflai:
De jos, o luai,
De praf, o suflai,
Și-n sân o băgai
Floarea trâmbițăi:
Nimeni n-o aude,
Numai Ion din munte,
Cel cu oi mai multe,
La mine vine
În braț' mă strânge.
- Fugi, câine, din față
Nu mă strânge-n brață,
Că maica așteaptă
Ca să-i gat holda.
- Spune-i la mă-ta,
Pe tin' te-o ajuns
Junghi fără durere
Moarte fără vreme.
Mă-sa se lua
Peste delurele
Peste lecurele
Cu nouă ulcele.
- Hai, maică, nu merge,
Că apele-s late,
Satele-s departe.
Și apele-s mari,
Și satele-s rari,
Mie mi-a fi leacu
Pânza și bumbacu,
Trei scânduri de brad
Și-o cruce la cap
Și Ion cel drag.


(Transilvania, Banat)

G. Breazul, Patrium Carmen, Contribuții la studiul muzicii românești, Editura Scrisul Românesc, 1941.

***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.