Jupânul gazdă
Bun gând îşi gândea ;
El de se ducea
La codri de meri
El de mi-ş tăia
Juguri şi pluguri
Resteie, mereie.
Dacă isprăvea
În ştreang le lega
Pe umăr le-arunca
Ş-acasă venea,
Şi le alcuia
Precum trebuia.
Dar jupânul gazdă
Bun gînd îşi gândea;
El de poruncea,
La slugile sale,
Ca să-i aducă
Doisprezece boi,
Bouţi, bourei
În trup făcăţei
În coadă codălbei,
În coarne suciței.
Boii i-au adus
La pluguţ i-au pus,
Cu biciu-a pocnit
Boii au pornit,
Sus spre răsărit.
La loc au sosit
Şi dac-or sosit,
Locul a-mbrăzdat
Cruciş-curmeziş
Mai mult pe lungiş;
Şi dacă găta
Gazda poruncea
La slujnica sa:
Ea grâu cernea
Şi mi-l alegea,
Şi mi-l prăvuia
În saci îl punea
În car îl încărca.
Şi gazda poruncea
La slugile sale:
Ca doi boi s-aducă
La căruţ să prinză,
Poarta s-o deschiză.
Şi-apoi să poruncească
La loc să sosească.
Şi dac-au sosit
Apoi s-o gătit
Şi au semănat
Până ce-au gătat.
Apoi au grăpat.
Gazda s-a rugat:
Dumnezeu a dat
O ploaie caldă
Ca holda să crească
Şi să înverzească;
Şi că tot creştea
Şi se răscocea.
Gazda se ducea
Şi spice lua
Pe masă punea.
Şi iar poruncea
La slujnica sa:
Ca să-i aducă
Dragi secerători
Cu seceru-n brâu
La holdă de grâu
Şi au secerat
Până au gătat.
Şi dacă găta
Şi snopii făcea
Cruce îi punea.
Dintr-un snop trăgea
Cunună făcea;
Pe cap o punea
Acasă o ducea.
Bun gând îşi gândea ;
El de se ducea
La codri de meri
El de mi-ş tăia
Juguri şi pluguri
Resteie, mereie.
Dacă isprăvea
În ştreang le lega
Pe umăr le-arunca
Ş-acasă venea,
Şi le alcuia
Precum trebuia.
Dar jupânul gazdă
Bun gînd îşi gândea;
El de poruncea,
La slugile sale,
Ca să-i aducă
Doisprezece boi,
Bouţi, bourei
În trup făcăţei
În coadă codălbei,
În coarne suciței.
Boii i-au adus
La pluguţ i-au pus,
Cu biciu-a pocnit
Boii au pornit,
Sus spre răsărit.
La loc au sosit
Şi dac-or sosit,
Locul a-mbrăzdat
Cruciş-curmeziş
Mai mult pe lungiş;
Şi dacă găta
Gazda poruncea
La slujnica sa:
Ea grâu cernea
Şi mi-l alegea,
Şi mi-l prăvuia
În saci îl punea
În car îl încărca.
Şi gazda poruncea
La slugile sale:
Ca doi boi s-aducă
La căruţ să prinză,
Poarta s-o deschiză.
Şi-apoi să poruncească
La loc să sosească.
Şi dac-au sosit
Apoi s-o gătit
Şi au semănat
Până ce-au gătat.
Apoi au grăpat.
Gazda s-a rugat:
Dumnezeu a dat
O ploaie caldă
Ca holda să crească
Şi să înverzească;
Şi că tot creştea
Şi se răscocea.
Gazda se ducea
Şi spice lua
Pe masă punea.
Şi iar poruncea
La slujnica sa:
Ca să-i aducă
Dragi secerători
Cu seceru-n brâu
La holdă de grâu
Şi au secerat
Până au gătat.
Şi dacă găta
Şi snopii făcea
Cruce îi punea.
Dintr-un snop trăgea
Cunună făcea;
Pe cap o punea
Acasă o ducea.
(T. Frâncu, G. Candrea)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.