Descântec de strigoi

 https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-strigoi-cu-trei-fire-de-busuioc-si-un-ou-ouat-de-o-gaina-neagra--2405

Se iau trei fire de busuioc şi un ou ouat de o găină neagră într-o sâmbătă pe la asfinţitul soarelui şi se descântă la capul bolnavului de trei ori în trei zile succesive, şoptindu-i-se:

Un om mare, roşu,
Luă secure mare roşie,
Înjugă doi boi mari roşii
La carul roşu,
Jugul roşu,
Proţapul roşu,
Roatele roşii,
Inima roşie,
Roatele roşii,
Lișitele roşii,
Osiile roşii,
Toate roşii,
Şi plecară în pădurea cea mare, roşie,
Să taie un copac mare roşu,
Şi sparse copacul mare roşu,
Şi făcu stobori mari roşii,
Şi îl puse în carul mare roşu,
Şi înjugă boii mari roşii
La carul mare roşu
Şi făcu un obor mare roşu
Şi plecă la casa mare roşie
Şi închise viţei mari roşii
Şi mulse vacile mari roşii
În găleata mare roşie,
Şi plecă la târgul mare roşu
Cu laptele roşu
Şi strigă în târgul roşu:
Lapte roşu!
Moroii,
Strigoii,
Deochetorii,
Râmnitorii,
Moroaicele,
Strigoaicele,
Deochetoarele,
Râmnitoarele
Năvăliră.
Care cum lapte din târg luară,
Inima,
Ficaţii,
Le plesniră,
N. rămase
Curat,
Luminat,
Ca steaua în cer,
Ca roua în câmp,
Ca măică-sa ce l-a făcut.

În mitologia româneasca, strigoii sunt sufletele rele ale morților, ieșite din morminte în timpul nopții.

 Tudor Pamfile - Mitologie românească, cit. Gr. Grigoiu-Rigo - Medicina poporului

Descântec de strigoi

Luatu-s-au strigele

Şi scorpiile,

Sâmbătă dimineaţă,

Pe cărare rourată,

Pe cărare necălcată,

Iniutate

Şi-nfocate,

Cu cuţite

Ascuţite,

Să ia de la vaci hrana

Şi mana.

Nime-n lume nu le vede,

Nime-n lume nu le-aude,

Numai Maica Domnului

Ce stă-n turnul cerului,

Numai ea că le-a văzut,

Numai ea le-a auzit.

Cergă albă a întins,

Calea lor că le-a aprins,

Şi din gură că le-a zis:

- Unde mergeţi,

Şi-ncotro vă duceţi?

Voi strigelor,

Voi scorpiilor,

Iniutate

Şi-nfocate,

Cu cuţite

Ascuţite?

- Noi mergem

Să luăm,

De-a vaci hrana

Şi mana,

Şi să le lăsăm numai zerul

Să nu le piară viţelul.

- Voi strigelor

Şi scorpiilor,

Înapoi vă întoarceţi

Şi-n mare să vă duceţi.

Duceţi-vă voi în mare

C-acolo-i un peşte mare,

De acela să vă apucaţi

Şi aceluia să-i luaţi

Hrana

Şi mana.

Sâmbătă des-dimineaţă,

S-au luat vacile,

Pe cărare rourată,

Pe cărare necălcată,

Supărate şi scârbite

C-au fost de strigi pângărite.

Nime-n lume nu le vede,

Nime-n lume nu le aude,

Numai Maica Domnului

Şade-n turnul cerului,

Şi ea cum mi le-a văzut,

Din gură că le-a vorbit:

- Unde mergeţi vacilor,

Supărate şi scârbite?

- Mergem după hrană

Şi după mană,

Că strigile

Şi scorpiile

Ne-au luat hrana

Şi mana

Cea-ndulcită

Şi zăhărită,

Ce ne-a fost de la Dumnezeu dăruită,

Şi ne-au lăsat numai zerul,

Să nu ne piară viţelul.

Maica Precista a răspuns,

Şi din gură aşa le-a zis:

- Înturnaţi-vă voi

Înapoi,

Că eu hrana

Şi mana

Din toate părţile voi lua

Şi vouă voi da.

De-a fi-n codru rătăcită,

De-a fi-n cornul gardului oprită,

De-a fi-n cuptoarele strigelor băgată,

De-a fi-n oalele strigelor turnată,

De-a fi-n legăturile lor legată,

Eu din toate părţile voi lua,

Şi vouă voi da,

Şi voi pune-o-n coarne,

Din coarne-n piele,

Din piele-n vine,

Din vine-n ţâţe

Şi din tâţe-n doniţă.

În mitologia romanească, strigoii sunt sufletele rele ale morților, ieșite din morminte în timpul nopții.

 S. Fl. Marian - Sărbătorile