Colind [Iasă doamna curţilor]

Iasă doamna curţilor, 
Florile dalbe! 
La mijlocul codrilor, 
Pân' la dealul brazilor, 
Şi din gură le grăia: 
-Voi, brazi, de m-aţi asculta. 
Vă plecaţi din vârfurele, 
Să culeg eu floriicele, 
Să mă duc acas' cu ele!
-Ba noi nu le vom pleca, 
Că nu-i cine-a le purta, 
Ziua pe la sărbători, 
Seara pe la şăzători! 
-Vă plecaţi din vârfurele, 
Să culeg eu floricele. 
Iarna, neaua vi le ninge, 
Vara, soarele le frige, 
Şi le uscă, şi le seacă, 
Rădăcina vi le creapă! 
-Tu nu crezi pe cum ne vezi, 
Că suntem cu frunte verzi, 
Şi ne stau florile bine. 
Orice vreme ne mai vine! 
-Nu vă cer eu pentru mine, 
Ci vă cer eu pentru mire, 
Că el calul şi-a-nşelat, 
Şi stă gata de plecat, 
Cu inima în văpaie 
Şi cu cuget de bătaie! 
Brazii 'tuncea se clătiră, 
Vârfurile-şi umiliră, 
Şi din grai aşa grăiră: 
-Dacă-i, doamnă, lucru-aşa, 
Floricele poţ tăia, 
Şi le da la bunul mire, 
Că în luptă i-or sta bine! 
O-nchinăm spre sănătate! 

(A. M. Marienescu) 
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.