Gazda, cest om bun
Doamne leo,
Bun gând şi-o gândit,
Casă şi-a zidit,
Pomi a răsădit,
Masa lângă drum.
Câţi drumari trecea
Şi se abătea,
Toţi îi hărănea;
Câţi goli îi venea,
Toţi îi îmbrăca;
Câţi desculţi venea,
Toți îl încălţa.
La mijloc de masă
Un pom d-aurit,
Frumos înflorit.
Din sus despre raiu
O boare bătea,
Tot în măr lovea;
Merele cădea,
Gazda le strângea,
În sân le băga,
La săraci le da,
Pomeană-şi făcea!
Doamne leo,
Bun gând şi-o gândit,
Casă şi-a zidit,
Pomi a răsădit,
Masa lângă drum.
Câţi drumari trecea
Şi se abătea,
Toţi îi hărănea;
Câţi goli îi venea,
Toţi îi îmbrăca;
Câţi desculţi venea,
Toți îl încălţa.
La mijloc de masă
Un pom d-aurit,
Frumos înflorit.
Din sus despre raiu
O boare bătea,
Tot în măr lovea;
Merele cădea,
Gazda le strângea,
În sân le băga,
La săraci le da,
Pomeană-şi făcea!
(A. Viciu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.