miercuri, 14 decembrie 2022

Colind [Fata mândră tot întreabă]

Fata mândră tot întreabă,
Domnul, Doamne, 
Tot pe dulce maică-sa : 
-Maică, maică dulcea mea! 
Ce mi-ş bate vântul linu, 
Vântul lin când e senin, 
Şi luna când e de plin? 
Maică-sa din grai grăia: 
-Oi tu N.N. draga mea. 
Asta nu e vântul lin, 
Nici luna când e de plin, 
Ci vin junii băluşei, 
Vin la min' te cer pe tine, 
Şi cer prea mult de la mine. 
Cer pluguţ cu patru boi 
Şi turmuţa cea de oi, 
Şi murguţul înşelat, 
Înşelat bine gătat, 
Tot cu galbeni încărcat. 
Fată-sa din grai grăia: 
-Mână-i maică d-îndărăt. 
Nu-s de ani, mai pot s-aştept,
Pân' la dulcea primăvară, 
Când mi-nflor florile iară, 
Eu mi-oi face grădinioară, 
În grădină m-oi băga 
Şi cu flori m-oi împăna, 
Şi la joc eu mă voi duce, 
Junii or sta ca să m-apuce, 
Să mă joace mă-nvârtească, 
Ş-apoi or sta să mă iubească, 
Vor privi păruţul meu, 
Şi-or uita murguţul tău, 
Vor privi ochiţii mei, 
Şi-or uita boiţii tăi, 
Vor ţuca buzele mele, 
Şi-or uita oile tale. 

(S. V. Drăgoi I) 
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.