Se afișează postările cu eticheta floare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta floare. Afișați toate postările

miercuri, 14 decembrie 2022

Corindă [În ţărmuri de Dunăriţă/Crescut-o, răsărit-o/Un pom nalt înrămurat]

În ţărmuri de Dunăriţă 
Crescut-o, răsărit-o 
Un pom nalt înrămurat 
Cu trupina sus pă soare, 
Cu ramuri jos spră mare, 
Şi Maria din grai grăie: 
„Ridică-ţi pom ramurile”. 
Iar pomu din grai grăie: 
„Treci în mare, treci în lin, 
Că nu-s io ce-ţ pare ţâie, 
Că-s scara lui Dumnăzo, 
Dă pă mine tăt scoboară, 
Jos scoboară şi pogoară, 
Jos în sfinte dumineci, 
Pă la dalbe bisereci. 
Iar Maria din grai grăie: 
„Ridică-ţ pom ramurile, 
Că le-a strica valurile, 
Că adună şi d-adună 
Tăt trupuri făr' de capite, 
Şi săbii făr de mănunt”.
Iar pomu din grai grăie: 
„Treci în mare, treci în lin, 
Nu mă prea rău supăra, 
Că rău mi t-oi blăstăma, 
Dă tu mare oi săca. 
P-indă-ţ sunt vadurile, 
Ara-om cu plugurile. 
P-indă ţî-s întorsurile, 
Îngrădi-n-om grădinile, 
În grădini ci-om sămăna? 
Flori vânăte mohorâte. 
Şi la flori ce om aduce? 
Tăt ficiori însurători 
Şi fetiţa cu bertiţă 
Ş-or alege, ş-or culege. 
Cea mai mică-i nestornică,
La braţă cu iarbă creaţă, 
La brâu-i cu spic de grâu”. 
Ş-o închinăm dă sănătate! 

(G. Alexiei)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

marți, 13 august 2013

[Copilă din doi părinţi/ La ce foc te mai măriţi?]



Copilă din doi părinţi,
La ce foc te mai măriţi?
Că mila de la bărbat
Ca frunza de măr uscat
Şi mila de la măicuţă
Ca şi mierea de dulcuţă.
De-ai şti cum îi bărbatu
N-ai sili la măritatu,
Ţi-ai tocmi zestrea pe ladă
Şi-ai şedea la mă-ta fată.
Mai stăi, fată, şi feteşte
Şi vezi lumea ce gândeşte.
Da mai şezi măcar o lună
Să porţi floare din grădină.
Da mai şezi măcar un an
Să porţi struţ de măgheran.
Şezi un an şi jumătate,
Să mai porţi coada pe spate...
Creşteţi, flori, da nu-nfloriţi,
Că mie nu-mi trebuiţi;
Creşteţi, flori, cât gardurile,
Nu v-oi rupe ramurile.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

luni, 12 august 2013

[Când m-a născut măicuța]

Când m-a născut măicuța,
N-a-nvățat-o nimenea
Să-mi puie la cap o floare,
Să-mi fie apărătoare
De jale și de dor mare.
Da, o floare de bujor,
Să mă apere de dor.
O floare de busuioc,
Ca să-mi fie cu noroc.
Că norocu-i orbicios
Și se ia după miros.
Da măicuța n-a știut,
Și eu noroc n-am avut.
Măicuța flori nu mi-a dat,
Norocul nu m-o aflat.
Nici busuioc, nici bujor,
Să trăiesc numai cu dor.
Nici o floare nu mi-a pus,
Și norocul mi s-a dus.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967. 

vineri, 3 mai 2013

Cântec de jale

Străină-s, maică, străină
Ca și-o floare din grădină...
Nici aceea nu-i străină,
Că-s două-ntr-o rădăcină,
Suflă vânt și le leagănă,
Laolaltă le adună.
Io cu cine m-oi aduna,
Cu streini totdeauna.
Mult mă mustră cucuțu
Pân ce n-am glas ca dânsu.
Cum oi avea glas de cuc,
Că tot plâng până mă culc?
Plâng seara,
plâng dimineața,
Tot așa îmi petrec viața.
O, vai de zilele mele,
Una-i bună, zece-s rele,
O, cu greu petrec în ele!
C-așteptând să-mi fie bine
Mai mult rău și-amar îmi vine!
Așteptându-mi binele,
Mi se ciuntă zilele.
Așa-mi vine supărarea,
Gândești că o-adună valea,
Nici valea nu o adună,
Că ea vine de voie bună.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.