Pre munţii cei mari
Sunt trei păcurari.
Doi îs veri premari,
Unu-i mai strinuţ
Ce-l cheamă Pătruţ,
Păcurari micuţ.
Veri se voroviră,
Mi se sfătuiră
Pe strin să-l d-omoare
— Moarte de topoare.
Strinu-şi d-auzea.
Din grai le grăia.
Duios cuvânta:
— Voi, ortacii mei.
Păcurari la miei
Şi la mândre oi,
Care din voi doi
Doriţi a rămâne,
De azi ori de mâne,
Şi pe al meu ţol,
Şi-n al meu ocol.
Care vă gândiţi
Să mă d-omorâţi,
Groapa să mi-o sape
Şi să mă îngroape
În târlă de oi,
Să dorm printre voi,
Coperit cu ploi;
În ţărcuţ de miei,
Nicicând să nu piei
De dintre ai mei.
Groapa să mi-o sape
Şi să mă îngroape
Colo din sus de cale,
Sub fagul cel mare.
Şi-n loc de cruciță
Puneţi fluieriţă;
În loc de scrisoare,
Lancea la picioare.
Când soare-o luci
Lancea o desclipi;
Când vântu s-o trage
Fluiera va zice,
Oile s-or strânge,
Pe mormânt or plânge
Cu lacrimi de sânge.
Voi, ortacii mei,
Păcurari la miei,
Şi la mândre oi,
Rogu-vă pe voi,
De cumva veţi mere
Pe la târgurele,
Cu pi de-ale mele,
Şi vi-ţi d-întâlni
O mamă bătrână,
Cu cârpă de lână,
Lacrimi lăcrămând,
Păru-şi despletind,
Noroc blestemând,
De fiu întrebând,
Aceea-i maica
Şi ea v-o-ntreba:
- N-aţi văzut, văzut,
Nu mi-aţi întâlnit
Pe al meu Pătruţ,
Păcurari micuţ,
Cu păr galbănuţ,
Floare de spicuţ;
Cu ochi - viorele
Ce scapăr ca stele.
Cu dor şi cu jele.
Pe zilele mele;
Cu cătare blândă
Şi o faţă mândră;
Dulce la privire
Şi frumos la fire?
- Ba noi l-am văzut,
Mergând spre trecut.
Aci mai napoi,
Tot vânzând la oi,
La târguţ la Beci,
Vânzând la berbeci;
Şi l-am mai văzut
Numărând la bani
Pe aripa şubii,
La lumina lunii,
La marginea lumii.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.