Pe fețele munților
Pasc oile domnilor,
Printre flori și păducei,
Pasc oițe și cu miei.
Pasc oițe mititele,
Da păstor cine-i la ele?
Tăt Ionul Sântionul
Ce șade pe-un răzoraș
Îi cântă din fluieraș.
Fluier zice,
turma-și strânge;
Fluier tace,
turma-ntoarce.
Sântion hodină n-are,
Câtu-i ziulica mare.
Zis-a Ionu-Sântionul:
- Lăsa-v-oi
la biata oi,
De când umblu după voi,
Am albit mai jib ca voi!
Zis-a oaia,
pistrioaia;
- Măi Ioane,
Sântioane!
Mai vărează-ne o vară
Și mai iernează-ne o iarnă,
Că și noi te-om dărui
La Sângeorz
C-un miel frumos,
La Ispas
C-un bulz de caș;
La Rusale
O lână mare.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.