Mă luai, luai,
Joi de dimineaţă
Cu rochia creată.
Jos pe lângă râu,
La holdă de grâu
Cu secera-n brâu.
Mă plecai, plecai,
Mănunchei să-mi tai
Şi-o floare aflai:
De jos, o luai,
De praf o suflai,
Şi-n sân o băgai
Floarea trâmbiţăi;
Nimeni n-o aude,
Numai Ion din munte,
Cel cu oi mai multe;
La mine vine
În braţ' mă strânge.
-Fugi, câine, din faţă
Nu mă strânge-n brață,
Că maica aşteaptă
Ca să-i gat holda.
-Spune-i la măta,
Pe tin' te-o ajuns
Junghi fără durere
Moarte fără vreme.
Mă-sa se lua
Peste delurele
După lecurele
Cu nouă ulcele.
-Hai, maică, nu merge,
Că apele-s late,
Satele-s departe.
Şi apele-s mari,
Şi satele-s rari,
Mie mi-a fi leacu
Pânza şi bumbacu,
Trei scânduri de brad
Şi-o cruce la cap
Şi Ion cel drag.
(G. Breazul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.