Ia' n eşiti voi mari boerii,
Florile' s d-albe de măru
De vedeți pe Dumnezeu,
Cum coboară de frumos,
De frumos de cuvios.
Tot pe scări de luminări,
Cu 'n vesmânt până 'n pământ,
Şi de larg în jur pământ,
Dar în spate şi în piept,
Scrisă-i luna şi lumina,
Şi soarele cu razele ;
Iar din tâmple 'n umeri,
Scrişi sunt doi luceferi.
lar din jos de mânecele,
Scrise-s stele mărunţele.
Iar din jos de brâuşor.
Scrisă-i marea Tulbureanca.
Iar la marea Tulbureancă,
Scrisă-s nouă orăşele.
Jos la nouă oreşele,
Scrise-s nouă birturele.
Jos la nouă birturele,
Scrise-s nouă văduvele.
Scrise-s nouă luntricele.
Jos la nouă luntricele,
Scrise-s nouă cârmănuşe.
Jos la nouă cârmănuşe,
Scrise-s nouă stegurele .
Jos la nouă stegurele,
Scrişi îs nouă cântători,
Cântători de cei din zori.
Cântători aşa cântau :
- Zori de zi se revarsă-re,
Printre flori şi sfântul soare,
Sfântul soare cu razele,
Una rază răzemă-re, (radia)
Prin cete de-a braziloru;
A doua rază răzemă-re,
Sus în vârful munțiloru;
A treia raza razema-re,
Prin crucişul braziloru ;
Pe fereastră cruce 'n masă,
Fi veselă doamna noastră.
Săvârșin, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.
