Se afișează postările cu eticheta folclor poetic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta folclor poetic. Afișați toate postările

luni, 12 august 2013

[Du-te, bade, duce-te-ai/ Nouă ani pe nouă cai]

Colo-n vale la fântână
O fată cu cofa-n mână
Cum plângea așa plângea,
Și se rupea inima,
Și din gură blestema:
 - Du-te, bade, duce-te-ai
Nouă ani pe nouă cai,
N-ai avea noroc să n-ai
Nici de-o stroapă de mălai.
C-ai mințit c-ai să mă iei
De-am trăit și-ntr-un bordei,
Și-acum, câine, nu mai vrei.
Duce-te-ai să te tot duci,
Pân' ai cădea rob la turci,
Rob la turci la Marea Neagră,
Să tragi funii la catargă.
Să tragi targa pe uscat,
Căci cu vorba m-ai purtat;

Să tragi targa pe nisip,
C-ai fost laș și m-ai mințit;
Să te târăști pe pământ,
C-ai fost om fără cuvânt.
Și așa să te usuci,
Ca pâinea care-o mănânci;
Și să mori pus în curele,
Om viclean și pui de lele!

Folclor poetic, I, București, 1967.

[Vreau să mă las de iubit]

Știi tu, mândro, ce-am gândit?
Vreau să mă las de iubit
Și să mă fac om cinstit
Cu măicuțele la schit;
Ori să mă fac om de casă
Cu opt drăguțe la masă,
Și să mă apuc de muncă
Cu fetele cârd pe luncă.
Pe luncă și pe ochiene
S-adun gură și sprâncene;
Și cu gura de la toate,
Să mă lecui de păcate.

Folclor poetic, I, București, 1967.

[Cum am face, puică, noi,/ Să ne iubim amândoi?]

Cum am face, puică, noi,
Să ne iubim amândoi?
Prea ți-au fost buzele moi!
 - Vino, bade, pe zăvoi,
Acolo-i iarbă de oi
Și umbruliță de noi.
Cât a cânta cucu-n fag,
Ne-om iubi și noi cu drag;
Pân' or paște-oile iarbă,
Ne-om vedea și noi de treabă.


Folclor poetic, I, București, 1967.

[Spusu-mi-a frunza de fag,/ Să iubesc ce-mi cade drag]

Spusu-mi-a frunza de fag,
Să iubesc ce-mi cade drag,
Să iubesc și să nu știe
Decât iarba din câmpie
Și frunzarul de la vie.
Că dragostea nu-i moșie,
Nici cal de negustorie;
Dragostea-i din sâni de fată
Și din buze dulci furată
Este apă fermecată:
Cine bea pe loc se-mbată.


Folclor poetic, I, București, 1967.





[Copila, cât e copilă,/ O iubești, dar mai cu milă]

Copila, cât e copilă,
O iubești, dar mai cu milă,
Ca pe-o floare de zambilă.
Nevestica cu bărbat
O iubești cu-adevărat.

Folclor poetic, I, București, 1967.

[Cine-n lume nu iubește/ Te miri la ce mai trăiește]

Foicică solz de pește,
Cine-n lume nu iubește
Te miri la ce mai trăiește!
Eu de când m-am pomenit
Ce mi-a fost drag am iubit.
Am iubit o copiliță
Ce-i miroase sânu-a țâță
Și gura a lămâiță.
Și-am iubit de-o nevestea
Care toate le știa,
Și dorul și dragostea.

Folclor poetic, I, București, 1967.

duminică, 11 august 2013

Mireasă, cununa ta,/ Dă cu ea de-a durița

Mireasă, cununa ta,
Dă cu ea de-a durița
Prin toate grădinile,
Să răsară busuioc,
Nu-i mai fii fată la joc.
Nici la joc, nici la plimbare,
Nici cu fete-n șezătoare,
Și-n mână nu-i purta flori.
Că de-i purta câteodată,
Tot n-a fi floare de fată,
Și-a fi floare de nevastă.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Mireasă, din astă seară/ Nu mai vezi feciori pe-afară

Mireasă, din astă seară
Nu mai vezi feciori pe-afară,
Nici pe-afară, nici prin casă,
Dacă te-ai făcut mireasă.

Folclor poetic, I, București, 1967. 

miercuri, 8 mai 2013

Chiuituri satirice

Badea meu cel de demult
L-o cerut dracu-mprumut,
Da eu i l-am dat de tăt,
Că nu-mi trebuie să-l văd;
Și l-am dat a lui să fie,
La mine să nu mai vie.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Chiuituri satirice

Harnic îi badea la lucru,
Da-o avut noroc cu cucu,
C-o cântat de l-o sculat,
Că murea de foame-n pat.

Folclor poetic, I, București, 1967.


Chuituri satirice

Măi bădiță, mi se pare
Că te-ai atins de căldare
De ești negru așa tare;
De te-ai atins ti-i spăla,
De ești negru nu-i scăpa.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Chiuituri la nuntă

Ia, mireasă, seama bine,
Pe drumul care-l pornești,
Cu cine te târguiești.
Că ăsta nu-i târg de țară,
Ce iei să poți vinde iară;
Că ăsta nu-i târg de boi,
Ce iei să dai înapoi;
Că-i drumul târguțului,
Pe viața omului.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Chiuituri de dragoste și dor

Trecui valea mort de sete,
Mă-ntâlnii cu două fete;
Amândou-n haine nouă,
Săruta-le-aș pe-amândouă.
Dar pe una totdeauna,
Bat-o soarele și luna;
Dar pe una niciodată
Muri-o-ar nemăritată;
Ca mărgeaua ne-nșirată
Și ca pita nemâncată.

Folclor poetic, I, București, 1967.

marți, 7 mai 2013

Tu, mireasă, după tine/ N-am văzut plângând pe nimeni

Tu, mireasă, după tine
N-am văzut plângând pe nimeni,
Dar după mirele tău
Curg lacrimile pârâu
Și frunzuța după coastă,
Și inima dintr-o fată,
C-a rămas nemăritată.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Tu, fată din doi părinți,/ Ce-ai gandit de te măriți?

Tu, fată din doi părinți,
Ce-ai gandit de te măriți?
De-ai știi cum e măritată,
Ai ședea la mă-ta fată,
Și ți-ai griji de fetie,
Ca popa de vanghelie;
Că mirele nu ți-i frate
Să gândești că nu te-o bate,
Nici soacra nu-ți este mamă
Să gândești că nu te-ndeamnă.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Nime-n lume nu se-nșală/ Ca feciorul când se-nsoară

Nime-n lume nu se-nșală
Ca feciorul când se-nsoară.
Prinde patru boi la rudă,
Merge-n lume după trudă;
Prinde patru boi la car,
Merge-n lume dup-amar;
Joi o-aduce,
Luni o duce,
Ar duce-o și nu mai poate,
C-a jurat până la moarte.

Folclor poetic, I, București, 1967.