descântec de deochi pentru copil

Să fugiți în munți înalți
Să lăsați pe [N.N.]
Luminat și curat,
Cum Maica Domnului l-o lăsat.

Descântec de deochi

DESCÂNTEC DE GIOCHEAT

Fuji giochi

Dîntră ochi,

Dîn splină

Dîn dulbină;

Fuji muroane,

Fuji strîgoane,

Fuji poşitură,

Fuji strîcnitură

Dîn creii (creierii) copilului,

Dîn faţa obrazului,

Copilu’ să rămână curat şî luminat,

Ca Maica Domnului

Dîn şeri lăsat.

Tomescu Maria, 69 de ani, Duleu

https://descantecesileacuristrabune.wordpress.com/

Descântec de plămădirea inimii

A plecat strigoaica 

Din casă în casă, 

Din coş în coş 

Şi-a găsit 

Toate casele-ncuiate, 

Toate uşile astupate, 

Numai la N. 

Casa descuiată,

Uşa destupată,

Coșul desfundat. 

În 'casă cum intră, 

La N. alergă,

Inima-i fură,

Oasele-i zdrobi,

Sângele-i sorbi.

Maica Precesta

După strigoaică se luă.

-Maicelor,

Împărăteselor,

Să-i dați lui N. inima la loc,

Oasele la loc,

Iar N. să rămâie curat,

Luminat, 

Ca steaua din cer

Ca roua din câmp,

Ca șorțul Maicei Precesta.

Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, 1910.

Descântec de strigoi

Luatu-s-au strigele

Şi scorpiile,

Sâmbătă dimineaţă,

Pe cărare rourată,

Pe cărare necălcată,

Iniutate

Şi-nfocate,

Cu cuţite

Ascuţite,

Să ia de la vaci hrana

Şi mana.

Nime-n lume nu le vede,

Nime-n lume nu le-aude,

Numai Maica Domnului

Ce stă-n turnul cerului,

Numai ea că le-a văzut,

Numai ea le-a auzit.

Cergă albă a întins,

Calea lor că le-a aprins,

Şi din gură că le-a zis:

- Unde mergeţi,

Şi-ncotro vă duceţi?

Voi strigelor,

Voi scorpiilor,

Iniutate

Şi-nfocate,

Cu cuţite

Ascuţite?

- Noi mergem

Să luăm,

De-a vaci hrana

Şi mana,

Şi să le lăsăm numai zerul

Să nu le piară viţelul.

- Voi strigelor

Şi scorpiilor,

Înapoi vă întoarceţi

Şi-n mare să vă duceţi.

Duceţi-vă voi în mare

C-acolo-i un peşte mare,

De acela să vă apucaţi

Şi aceluia să-i luaţi

Hrana

Şi mana.

Sâmbătă des-dimineaţă,

S-au luat vacile,

Pe cărare rourată,

Pe cărare necălcată,

Supărate şi scârbite

C-au fost de strigi pângărite.

Nime-n lume nu le vede,

Nime-n lume nu le aude,

Numai Maica Domnului

Şade-n turnul cerului,

Şi ea cum mi le-a văzut,

Din gură că le-a vorbit:

- Unde mergeţi vacilor,

Supărate şi scârbite?

- Mergem după hrană

Şi după mană,

Că strigile

Şi scorpiile

Ne-au luat hrana

Şi mana

Cea-ndulcită

Şi zăhărită,

Ce ne-a fost de la Dumnezeu dăruită,

Şi ne-au lăsat numai zerul,

Să nu ne piară viţelul.

Maica Precista a răspuns,

Şi din gură aşa le-a zis:

- Înturnaţi-vă voi

Înapoi,

Că eu hrana

Şi mana

Din toate părţile voi lua

Şi vouă voi da.

De-a fi-n codru rătăcită,

De-a fi-n cornul gardului oprită,

De-a fi-n cuptoarele strigelor băgată,

De-a fi-n oalele strigelor turnată,

De-a fi-n legăturile lor legată,

Eu din toate părţile voi lua,

Şi vouă voi da,

Şi voi pune-o-n coarne,

Din coarne-n piele,

Din piele-n vine,

Din vine-n ţâţe

Şi din tâţe-n doniţă.

În mitologia romanească, strigoii sunt sufletele rele ale morților, ieșite din morminte în timpul nopții.

 S. Fl. Marian - Sărbătorile

Descântec de amorțeală sau răgușeală

 Și tu Cuță, și tu Cuță (diminutivul din Mărcuță, nume de botez),

Încalecă pe drăguță,
Și te du în valea-neagră,
Și bea apă să-ți întreacă
Și ieși afară la soare,
Și crapă ca o cicoare.
Acesta (bărbat sau muiere) să rămână:
Curat și luminat,
Ca argintul cel strecurat.
Ca Dumnezeu ce l-a dat.

 Auzit de la Diaconescu Maria, din Armășești

https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-amorteala-sau-raguseala-si-tu-cuta--63857

Descântec de șopârlariță

 https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-soparlarita-noua-fete-noua-babe-si-un-soparlarit--63858

Dacă are omul nădușeli, și-l strânge la grumaz, de abia putând răsufla, atunci zicem că-i bolnav de șopârlariță. Luăm puțină unsoare de porc și începem a zice:

Nouă fete, nouă babe
Și un șopârlariț.
Opt fete, opt babe
Și un șopârlariț.
Șapte fete, șapte babe
Și un șopârlariț.
Șase fete, șase babe
Și un șopârlariț.
Cinci fete, cinci babe
Și un șopârlariț.
Patru fete, patru babe
Și un șopârlariț.
Trei fete, trei babe
Și un șopârlariț.
Două fete, două babe
Și un șopârlariț.
Una fată, una babă
Și un șopârlariț.
Nicio fată, nicio babă,
Niciun șopârlariț.

Cu unsoarea îl ungem la grumaz și prinzându-l de bărbie îi ridicăm capu în sus de trei ori.

 Auzit de la Diaconescu Maria, din Armășești

Descântec pentru lăcuste

Lăcusta, fata dracului,
fata diavolului,
fata lui Faraon,
fata Satanei,
a Mamii-Pădurii,
a pajurei,
a ciumei,
a primejdiei,
a boalelor,
a nevoilor,
de ai venit cu rău,
dă răul în pârâu,
de ai venit cu boală,
du boala înapoi,
nu o lăsa la noi,
du boala în pustii,
n-o lăsa p-aici;
lăcustă, căpușă flămândă,
dracu mi te prindă,
de gât că-i flămând,
de cap,
că-i fără minte,
că-i fără bunete,
că-i fără blândețe,
că-i fără bunătate,
că-i plin de răutate.
Fugi în munți
În pietrele reci,
că din găzdaci
nu faci săraci.

Istoria Literaturii Române, I, București, 1970.

Descântec de deochi

Fugi deochi,
Dintre ochi,
Din băierile inimii,
Din zgârciu nasului,
Din fața obrazului!
Fugi ca vântu,
Să doarmă [N.N.] ca pământu!
De-o fi de om că-i cadă boașele,
De-o fi de nevastă să-i cadă țâțele,
De-o fi de fată mare să-i cadă cosițele,
De-o fi de codru să-i cadă frunza,
De-o fi de vânt să se bage-n pământ.

Ernest Bernea, Sociologie și etnografie românească, Editura vremea, București, 2009.

Descantec de deochi

Vine ciuta de la munte
Lingându-și puii pe frunte.
Îi linge pe pestricei,
Și pe cei mai frumușei,
Și eu pe [N.N.] îl ling
Între ochi,
De deochi.
Cât o sta vântu în gard,
Atâta deochiu-n cap.
Să fugă din sat
Ca un câine turbat,
Cu coada îndoită,
Cu laba pitită,
Cu gura căscată,
Cu limba uscată;
Și unde o cădea,
Acolo o muri,
Pe [N.N.]să-l lase
Curat, luminat,
Cum Dumnezeu l-o lăsat.

Ernest Bernea, Sociologie și etnografie românească, Editura vremea, București, 2009.

Descântec de albeață

Albeață, albeață,
Cu cuțitul te rod,
Cu foarfecele te tai
Să se lumine ochiul lui [N.]
și să se facă curat, luminat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat!

Ernest Bernea, Sociologie și etnografie românească, Editura vremea, București, 2009

Descântec de soare sec

Cum se trece spuma de mare,
Bruma de soare,
Așa să treacă durerea
Din capu lu [N.N.].
Eu am crezut că soarele
E în cap la mine,
Da soarele e în apă [sau pe cer],
Nu e în cap la mine.
Fugi, soare mare, soare mic,
Fugi din capul meu îți zic.

Ernest Bernea, Sociologie și etnografie românească, Editura vremea, București, 2009.

Descântec de însurătoare

Tu, stea, stelișoara mea,
Toate stelele să stea
Numa a mea să nu mai stea
Până n-o găsi pe ea.
Să umble în lung și în lat
Și pe la noi în sat;
Până o găsi,
Pe noapte, pe zi,
Pe scrisa mea,
De partea mea,
De la ursitoare dăruită,
De la Dumnezeu dată,
Și spre mine îndreptată,
Să n-aibă loc a umbla,
Nici în loc a sta,
Pân' pe mine m-o vedea
Și pe mine m-o lua.

Ernest Bernea, Sociologie și etnografie românească, Editura vremea, București, 2009.