miercuri, 26 octombrie 2022

Colind [Fericat de cel mirel]

Fericat de cel mirel

            Ş' a lui Doamnu Dumnezeu

Domnilor de dragul lui

Pomi în curte mi-ş creşteau,

Ş'un gutii la căpătii.

D-încă ei se socoteau :

- Să-mi aducă trei meşteri,

Trei meşteri din trei laturi,

Trei meşteri din trei vaduri,

Să-mi facă biserica.

Altariu nu s'ajungea,

D-încă ei se socotia ;

Să-mi taie şi gutiu,

Să-mi facă şi altariu.

- Să fi vesel cel mirel,

Ş' o 'nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Vine marea cât de mare/(...)Dar undă ce-mi aduce/(...)Înoată 'noată boul suru]

Vine marea cât de mare.

            Malin, malin verde.

Da de mare țărmuri n' are

Dar undă ce-mi aduce?

Duce lini şi malini.

Înoată 'noată boul suru,

Boul sur cu coarne suri.

Dar în coame cc mi-ș poartă?

Poartă ' un pătuț d-încheiatu,

De scânduri d-albe de bradu.

Dar în pat ce-i aşternutu ?

Iar.bă verde dela râtu.

Dar în pat cine-i culatu ?

Hoi de lele văduviță,

Lucru mândru ce-l lucrează

Tot scrie la chischineie,

Chischineic husărcşti,

Şi steaguri împărăteşti.

Şi mi-ş cântă' un c-ântecelu,

Cum şă-i steie frumușelu.

Nime 'n lume n' o auzea,

Fără o d-albă împărăteasă,

Curse'n casa spuse 'n masă :

- Hoi 'nălţate împărate,

Lucru mândru ce-auziiu,

Sus roşu la răsăritu,

Cum mi-ş cânt' o văduviță,

Da cu-i cânti tu-aşa cu jale,

Doară tu cânţi la 'mpăratu ?

- Ba eu nu cânt la 'mpăratu,

Că 'mpăratu-i la vânatu.

Ci eu cânt măliniloru,

De doru părințiloru.

Şi eu cânt a braziloru,

De doruţu frațiloru.

Şi eu cânt a floriloru,

De dorul suroriloru.

Şi eu cânt a spiniloru,

De dorul veciniloru.

- D-aşa cântă de frumosu,

De se lasă codru 'njosu

Şi aşa cântă de cu jale,

De pământul se clatină.

Şi te lele veseleşte

Ş' o 'nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Pe ţărmurii Dunăriții/(...)Se pre-d-umblă o fetiţă]

Pe ţărmurii Dunăriții,
            Lerui da ler mi Doamne.
Se pre-d-umblă o fetiţă
Şi din susu şi din josu,
Că şi-a pierdut baieru,
Baieru şi gâdinu.
Ficuţ' acasă mergea-re,
Către maică-sa zicea-re:
-Cine la noi c'au venitu,
Nime'n lume n'au venitu,
Fără juni colindători,
Aceia or luat baieru,
Baieru şi gâdinu.
Ficuta din graiu grăia:
-Daţi-mi voi juni baieru,
Baieru şi gâdinu.
-Decât baier să ţi-l dămu,
Şi pe tine te peţimu,
Sărbători pela Crăciunu;
Atunci îi pâncu juniloru,
Şi te fică veseleşte,
Ş' o 'nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Pe poiană cu flori d-albe/(...) Trei fete culeg la flori]

Pe poiană cu flori d-albe,
            Lerui da ler mi Doamne,
Trei fete culeg la flori.
Tot culegu şi alegu,
Nimeriră ş-o rujâţă,
Ne'nrujită ne'mpupită,
Cum îi ruja mai urâtă.
Curs' o fată să mi-o rupă,
Rujița din grai grăia-re:
-Nu mă rupeţi feteloru,
Ne'nrujită ne'mpupită,
Cum îi ruja mai urâtă,
Mâine ca Duminecă,
Şi pe mine m-eți găsi,
Şi 'nrujită şi 'mpupită,
Cum îi ruja mai chitită.
Şi pe mine să mă rupeți,
Şi pe mine să mă duceţi,
Un' se joacă jocurile,
Şi se întorc dansurile.
Şt pe mine să mă puneţi,
Cam în fruntea dansuluiu,
Să fac față ochiloru,
Ochilor cei mângăioşi,
Ce mângăie juni frumoşi,
Astăzi mâine şi poimâine,
Măngăiate-or și pe tine.
Şi te rujă veseleşte.
Şo' nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Poruncit-a poruncit-a/(...)Fată d-albă la mirelu]

 Poruncit-a poruncit-a
            Lerul da lerui Doamne,
Fată d-albă la mirelu,
Facă mire atâta bine,
Şi mi-ş vină pân'la mine.
Nu mi-ş vină prea cu mult,
Cu treizeci de călăraşi,
Mai p' atâţia junelaşi. (pedestraşi)
Nu mi-ş vină sus la munte,
Că munţii sunt răuroşi,
Şi mirel e cam fălos.
Şi mi-ş vină jos la lunci,
Că luncile-s răuroase,
Şi mireasa nu-i făloasă.
Încetați maică lacrămile,
Să mai șeadă vadurile,
Să nu-mi ude steagurile,
Fata-i mică nu-i prea tare,
Nu le poate sbiciura-re.
Și te fiică veselește,
Ş' o'  nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

marți, 25 octombrie 2022

*Colind [La poarta lu împăratu/(...)Șede-un mire rezematu]

La poarta lu împăratu,
                    Mirelui bunu,
Şede-un mire rezematu,
De plesele arculuiu,
Şi se cere la vârnatu,
Prin codrii p'un n' o umblatu.
Pe valea Ccahlăului .
Tot se duse cât se duse,
Dete ' n urma leuluiu,
Găsi leul aburatu,
Sub un spine mărăratu ;
Până mire se gândia-re,
Săgeţile pregătea-re,
Leul în tălpi î-mi sărea-re,
Şi la luptă se punea-re.
Zi de vară pună seara ,
Când fu colea către seară,
Leul duse şi nu-l puse,
Mirel duse şi mi-l puse,
Şi-l legă şi 'ncurelă,
P'ângă murgu'npăivănă,
Cu paivan de malin verde,
De e drag la cine-l vede.
Şi cu el la drum pleca-re,
Cam de-a lungul drumuluiu,
Şi de-a largul câmpuluiu,
Maică-sa'fară eşia-re,
Şi din graiu aşa grăiare:
- Fericat Doamne de mine,
Cc băiat am mai scăldatu,
De-mi aduce leu legatu,
Şi legat şi 'ucurelatu.
P'ângă murg înpăivănatu.
Şi te mire veseleşte
Ş'o 'nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Mirel calu-l potcoveşte]

Mirel calu-l potcoveşte (bis)

                Mirelui mirel bunu.

Măsa şede şi-l priveşte,

Şi din gur' aşa-i grăieşte :

- Ce gând mirel mi ţi-ai pusu

Ori gându de cătănitu,

Ori gându de prăpăditu?

- Ba eu maică nu m' am pusu,

Nici gându de cătănitu,

Nici gându de prăpăditu,

Ci eu maică mi-am văzutu,

Ceia fată' n cea cetate.

- Ceia mirel nu ți-o da-re,

Că-i fată de viță mare,

Şi aicia mire-am da-re,

Nouă ţări nouă averi,

Nouă fraţi nouă cetăti.

Mirel ciuda mi-l prindea-re.

Cursă' n grajd-înferecatu,

Scoase murgu d-înşelatu,

D-înşelat bine gătatu,

Cum îi bun de'ncălecatu.

Sus pe murgu s' arunca-re,

Pusă murgu ele-a juca-re,

Pe câmpu cetăţii,

Cam în dâra fetii.

Fata bine m i-l privea-re.

Şi din grai aşa-i grăia-re :

- Sus mirele tânărelc,

Îndrcaptă pe murgul tău,

Pe podul cetății,

Rupe lanțul porții.

Și te mirel veselește

Ş'o'nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

luni, 24 octombrie 2022

Colind [Fericat ferice/(...)De-un boier bătrân]

Fericat ferice (bis)
            Dai Domnului Doamne
De cine-i ferice,
De-un boier bătrân,
Locuţ bun ce-mi are,
Locuţ bun în raiu,
Unde-s mese'ntinse,
Şi făclii aprinse.
Jur pre jur de mese,
Scaune girese,
Din mijloc de mese
Măru-i mărgăritu,
Mândru-i de'nfloritu,
Florile-s d' argintu,
Merele' s de aur.
Grăi Domn din ceruri:
- Drag boier bătrân,
Dar tu ţi-ai datu,
Plug cu patru boi?
Dar tu de ţi-ai datu,
Mii d-albe de-oi?
Dar tu de ti-ai datu
Mii d-albe de lei?
-Ba eu nu m'am datu,
Că eu m' am sculatu,
Dis de dimineaţă,
Şi eu m'am spălatu,
Pe faţă pe brate,
Şi eu m'am rugatu,
Aşa-m căpătatu,
Locuţ bun în raiu,
Unde-s mese'ntinse,
Şi făclii aprinse,
Jur pre jur de mese,
Scaune girese.
Din mijloc de mese,
Măru-i mărgăritu,
Mândru-l de' nfloritu,
Florile-s d' argintu.
Merele-e de aur.
Trage-un vânt din raiu,
Măru-mi legăna-re.
Merele-mi pica-re.
Mesele' ncărca-re.
Grăi Domn din ceruri:
-Drag boier bătrân,
La masă şezându,
Şezând şi râzându,
Cu mere jucându,
Şezi şi-mi hodineşte,
Şi te veseleşte.
Că noi te' nchinămu,
D-alba-i sănătate.

Ilteu, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Ţie ţi-o d-adusu/(...)Furcă pistricuţă]

Ţie ţi-o d-adusu.

        Mirel tânărelu (sau D-alba-i fecioriță)

Furcă pistricuţă,

Fusu sfârăindu,

Priznărel de argintu.

Bine că mi-o dusu.

Că şi eu i-am făcutu,

Cămașă de inu,

Guleruț de firuț,

Cioturi de mătase. (chiotori)

- Și te veselește,

D-alba-i fecioriță,

Că noi te 'nchinămu,

D-alba-i sănătate.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Gazda cest Domn bunu/(...)/Bun gând s'a gânditu/(...)La prânz îşi chema-re/Fraţii şi fârtații]

Gazda cest Domn bunu

            Dai Domnului Doamne

Bun gând s'a gânditu,

De acum pe Crăciunu,

De prânzul îşi găta,

Bere şi mâncare,

La prânz îşi chema-re,

Fraţii şi fârtații,

Şi vecini din satu.

Beaţi şi lăcuiţi,

Şi vă veseliţi.

Şi staţi de ascultaţi,

Visul ce-l voi spune,

Vis de astă noapte.

- Pare că-mi era-re.

Eşii din curtea mare,

Un lăcui sărăcui, (lac)

Jur pre jur de lăcui,

Trestia îi mănuntă.

În capul lacului

Îs doi meri înalți.

Pe trupuri de meri,

Iedera 'mpletită.

În vârful merilor,

Două flori frumoase.

- Dragă gazda noastră,

Visu ce' ai visatu,

Noi l'am deslegatu.

- Pare că-mi era-re.

Eşii din curtea mare,

Un lăcui sărăcui, (lac)

Asta-i masa ta-re.

Jur pre jur de lăcui,

Trestia îi mănuntă,

Dragi oaspeții tăi.

Capul lacului,

Doi îs meri înalți,

Tu cu doamna ta-re.

Pe trupuri de meri,

Iedera 'mpletită,

Cea fecioara voastră.

Vârful merilor.

Două flori frumoase,

Cei doi fii ai voştrii.

Şi te veseleşte că noi te'nchinămu.

D-alba-i sănătate.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Ce seară-i d-această seară/(...)Sărbători pela Crăciunu/Atunci-i pâncu juniloru/(...)De schimbul ineleloru]

Ce seară-i d-această seară

                Domnului Doamne,

Îi seara născutului.

S' a născut un fiu sfântu,

Fiu sfânt pe acest pământu.

În iesle de boi năştea-re,

Prin păruşi făclii ardea-re.

- Taci fată n' adevăra-re,

Căci pe tine te-om fura-re,

Sărbători pela Crăciunu,

Atunci-i pâncu juniloru,

Junilor și a feteloru.

De schimbul ineleloru,

Dup' inele vin şi ele.

Şi fi vesel cest Domn bunu

Ș'o'nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

duminică, 23 octombrie 2022

Colind [D' ociş păcuraru/(...)El s' a lăudatu/Că va săgetă-re/Cerbu sus la munte]

D' ociş păcuraru,

Hai ler, Doamne ler,

El s' a lăudatu,

Că va săgetă-re,

Cerbu sus la munte,

Din covor de tufe.

Cerbu 'nţelegea-re,

Iarbă nu păştia-re,

Nici apă nu bea-re.

Maică-sa-i grăia-re :

- Da fiutul meu,

Ce rând e pe tine,

De iarbă nu paşti

Nici apă nu bei ?

Cerbu iar grăiă-re :

- Dragă maica mea-re,

Cum eu iarb' oi paşte,

Şi apă oi bea-re,

Când s' a lăudatu,

D' ociş păcuraru,

Că va săgetă-re,

Cerbu sus la munte,

Din covor de tufe.

Maică-sa-i grăia-re :

- Da fiutul meu,

Dacă-i rându aşa-re,

Hai mai jos mai josu,

La ierburi întregi,

La izvoare reci,

Noi iarbă vom paşte

Și apă-o să bem.

Când cerbul apă bea,

D-ociş-1 săgeta,

Din sus de izvoru,

Tufă de bujoru.

Cerbu iar grăia-re :

- Maică draga mea-re,

Cum m'ai îngrijitu,

Așa m'ai avutu.

Şi te veseleşte

D-ociş păcuraru.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Da fi vesel cest Domn bunu/(...)/Că la tine cine-mi vine/Vin junii colindători]

Da fi vesel cest Domn bunu,

            Hai lerui mi Domnu-i bunu.

Că la tine cine-mi vine,

Vin junii colindători,

Feciorii veciniloru,

Şi şi domnu-şi va cu el.

Domnu 'n casă-şi va intra,

Vesmintu-și va scutura,

Maline feciorilor,

Să-mi-ş sară'n cea grădină,

Să-mi-ş rupă câte un fir,

Câte-un fir de rusmalin,

Ş' o cruce de busuioc,

Să-mi-o 'ntindă în fântână,

Să mi-o apuce a roura,

Cei mai mici, mai mari să crească

Cei mai mari să veselească.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind ['Ntreabă-mi-ş d-întrebă Doamne(...)/Pe tiner voinic boieri]

 


'Ntreabă-mi-ş d-întrebă Doamne

                Hai ler da lerui Doamne

Cine îmi întreabă Doamne

Cei din mai marii boieri

Pe cine întreabă Doamne

Pe tiner voinic boieri:

- Cine la făcut boier?

- Ce voi m'ispitiți boieri,

Că voi bine știți boieri,

Cine m'a făcut.

Dragi părinţii mei.

Micuţ m' au făcut,

Mare m' au crescut,

Slughiță m' au dat.

La crai românesc.

Craiu românesc

Cu sabia m'a trimis

La craiul unguresc.

Eu sabia să-i duc

Sabia aducând,

Pe cale-mi eşia,

Un câine de frânc,

Sabia îmi cerea.

Eu sabia n' am dat,

Paloşul trăsăi,

Capu-i diresei,

'Napoi mă 'ntorsei,

Iar la ţara mea.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Ce sară-i de astă seară/(...)Că-i seara născutului]

Ce sară-i de astă seară?

                Domnul Doamne,

Că-i seara născutului,

Unde un Domn se năştea,

Din iesle de boi năştea,

Prin nuele flori creştia

Prin păruşi făclii ardea

Domnul limbă-şi dobândea,

Şi din graiu aşa grăia:

Către juni colindători:

- P'unde voi juni veţi umbla,

Îţi umbla şi-ti colinda,

Pomeniţi numele meu.

Că de voi li-ţi pomeni,

Bine vă voi dărui

Şi te domn bun veseleşte.

Ş' o 'nchinăm cu sănătate.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

sâmbătă, 22 octombrie 2022

Colind [Dimineaţa de Crăciunu/(...)Vine Crăciun cel bătrânu]

Dimineaţa de Crăciunu,

Zorile' s d-albe

Vine Crăciun cel bătrânu,

Şi el vine cam mereu,

Că e calu ciompăvitu,

Şi-ar trebui potcovitu,

Cu potcoave de colaci,

Şi cu cuie de cârnati ;

Şi-ar trebui adăpatu,

Cu o vadră de vinarsu,

Să o'nchinăm pe sub nasu

Rămâi gazdă sănătosu.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [(...)Juni colindători/(...)Nu mi-aţi văzut voiu pe fiuţul meu]

Sus la drumul mare (bis)

            Iai Domnului Doamne.

De laturi de cale,

Născut-or crescut-or,

Micuţ mălinor, (molin)

D-albu-i păltinor ;

Frunza nu-i prea lată

Umbra-i minunată,

La umbrița lui,

Cine se umbrește ?

E sfânta Marie.

La umbră-şi umbrindu,

Faşie gătindu,

Faşie gata-re,

Sus că se uita-re,

Sus la drumul mare,

Şi ea îmi vedea-re,

Ciată-mi de feciori,

Juni colindători.

- Nu mi-aţi văzut voiu,

Pe unde-aţi umblatu,

De mi-aţi colindatu,

Pe fiuţul meu?

Ciata-mi de feciori,

Juni colindători

Din graiu îi grăia-re :

- Noi nu l-am văzutu,

Nu l-am cunoscutu .

Iar sfânta Marie,

Din graiu le grăia-re :

- Lesne al cunoaşte,

Că caluţul luiu,

Roşu-i arătatu ;

Şi şeluţa luiu,

Floarea cerului ;

Pintenaşii luiu,

Par luceferei ;

Săbioara luiu,

Şerpe 'nciritat.

Ciata-mi de feciori,

Juni colindători

Din graiu îi grăia-re :

- Dacă-i rându aşa-re :

Noi că l-am văzutu,

Jos la Rusalimu,

Greu război bătându,

Cu câini de jidani.

Când jidovi dedeau

Domnul nici că-i păsa.

Când Domnul dădea-re.

Toți îi prăpădea-re.

Şi te veseleşte sfântă Marie

La umbră umbrindu,

Faşie gătindu.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Cântec de stea (Vitleem, Vertep) [Doamne Isuse Cristoase/Tu eşti nouă zori frumoase]

Doamne Isuse Cristoase,
Tu eşti nouă zori frumoase,
Şi rază prea luminoasă.
Ce din cer te-ai pogorâtu,
Şi pe pământ ai venitu,
Pentru a lui Adam greşeală,
Toată lumea fu 'n perzală.
Pentru mâncarea de poame,
Adam din raiu a se scoate,
Adam începu a plânge,
Şi către Eva a zice :
- O ! amar Evo şi ţie,
Că-mi făcuşi aceasta mie,
Despre Dumnezeu scârbie;
Deci Dumnezeu s' a scârbitu,
Şi din raiu ne-a isgonitu.
Raiule palată dulce,
Eu nu mă 'ndur a mă duce,
De mirosul floriloru,
De svonu albineloru,
De arsul făcliiloru.
Dumnezeu dacă vedea-re
Pe Adam precum plângea-re,
I-a dat pământ să muncească
Şi cu trudă să trăiască.
De acum până'n vecie,
Mila Domnului să fie.

Săvârșin, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [(...)Din ce s' au făcutu [mirul, loza vinului și floarea grâului] ]

Întreabă întreabă,

            Lerui, lerui Doamne

Cine îmi întreabă?

Sfinţi pe Dumnezeu.

 - Din ce s' au făcutu,

Mirul pe pământu,

Loza vinului,

Floarea grâului ?

- Ce voi ispitiţi,

Când voi bine ştiţi,

Că eu m' am buitu,

Jos la Rusalimu,

De mi-am încercatu,

Grânele de-s coapte

Şi vii de-s rodite.

Şi pe min' m' or prinsu

Câinii de jidani.

Tar' m'or chinuitu,

Pe cruce m' au pusu,

Şi ei m' au bătutu,

Prin palme prin talpe,

Cuțite de feru,

De fer de oţelu.

Tare le-au bătutu,

Sânge-a străbătutu,

Jos de mi-a căzutu,

Mirul s' a făcutu,

Domn' o alduitu,

Mirul pe pământu.

Și pe min' m'or 'cinsu.

Cu brâu de măceaşu,

Tare mi l-or strânsu,

De sânge mi' o cursu ,

Pielița-o cionta-re,

Jos ele îmi cădea-re,

Vinul se facea-re,

Domn' a alduitu,

Vinul pe pământu.

Şi mie mi-au pusu,

Cunună de spini.

Tare-o apăsa-re,

Părul îl cionta-re,

Jos de îmi cădea-re,

Grâul se făcea- re,

Domn' a alăduitu,

Grâul pe pământu.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Cântec de stea [Veniți azi toți credincioșii]

Cântec de stea (de Vifleem, Vertep, etc.) De colindă îl deosebeşte lipsa refrenului.


Veniți azi toți credincioșii

Să saltăm, să saltăm,

De naşterea lui Cristos,

Ne bucurăm, ne bucurăm.

Că el astăzi s'a născut, s'a născut,

Precum l-au vestit de mult, de mult.

În iesle dobitocească,

Stă culcat, stă culcat.

Ca un prunc mic în scutece,

Înfăşat, înfăşat. ·

Păstorii cu fluerile,

Îl măresc, îl măresc.

Cei trei crai dela Persia,

Se ivesc, se ivesc.

(Lui Dumnezeu pentru dânsul

.Mulţămesc, multămesc) bis.

Îngerul în vis lui Iosif,

Îi vesteşte, îi vesteşte,

Cum că Irod oaste mare,

Pregăteşte, pregăteşte.

Scoală de grabă losife,

Fugi la Egipt, fugi la Egipt !

Scapă mama şi pruncul ei,

Din prăpăd, din prăpăd.

Că sunt toţi amestecaţi,

Cu diavolii, cu diavolii.

Să piară şi ei acolo,

De mânie, de mânie.

Puterea să li se stângă,

„Nu mai fie, nu mai fie !"


Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Cântec de stea [Auzit acestea toate/Neamuri popoare şi gloate]

Cântec de stea (de Vitleem, Vertep, etc.) De colindă îl deosebeşte lipsa refrenului.


Auzit acestea toate,

Neamuri popoare şi gloate.

Să îmi auziţi cuvântul,

Unde-i despre tot pământul.

Că lumea 'n veac se sfârşeşte,

Ş i judeţul se găteşte.

La judeţ toţi ne vom strânge.

Păcătoşii toţi vor plânge,

Isus Cristos le va zice :

- Veniţi drepţilor la mine,

Cari aţi slujit cu bine,

De împărăţiţi cu mine

împărăţia cea bună,

Cu îngerii împreună,

Să ne facem voie bună.

Păcătoşilor va zice :

- Duceţi-vă dela mine,

În focul cel de vecie,

C' acolo sunt munci gătite,

De tot felul de păcate.

Curvelor le sunt gătite,

Sbiciuri de foc împletite.

Curvarilor sunt gătite,

Paturi de foc înroşite.

Lacomilor sunt gătiţi,

Vermii cei neadormiţi.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Ia' n eşiti voi mari boerii/(...)De vedeți pe Dumnezeu/Cum coboară de frumos]

Ia' n eşiti voi mari boerii,

            Florile' s d-albe de măru

De vedeți pe Dumnezeu,

Cum coboară de frumos,

De frumos de cuvios.

Tot pe scări de luminări,

Cu 'n vesmânt până 'n pământ,

Şi de larg în jur pământ,

Dar în spate şi în piept,

Scrisă-i luna şi lumina,

Şi soarele cu razele ;

Iar din tâmple 'n umeri,

Scrişi sunt doi luceferi.

lar din jos de mânecele,

Scrise-s stele mărunţele.

Iar din jos de brâuşor.

Scrisă-i marea Tulbureanca.

Iar la marea Tulbureancă,

Scrisă-s nouă orăşele.

Jos la nouă oreşele,

Scrise-s nouă birturele.

Jos la nouă birturele,

Scrise-s nouă văduvele.

Scrise-s nouă luntricele.

Jos la nouă luntricele,

Scrise-s nouă cârmănuşe.

Jos la nouă cârmănuşe,

Scrise-s nouă stegurele .

Jos la nouă stegurele,

Scrişi îs nouă cântători,

Cântători de cei din zori.

Cântători aşa cântau :

- Zori de zi se revarsă-re,

Printre flori şi sfântul soare,

Sfântul soare cu razele,

Una rază răzemă-re, (radia)

Prin cete de-a braziloru;

A doua rază răzemă-re,

Sus în vârful munțiloru;

A treia raza razema-re,

Prin crucişul braziloru ;

Pe fereastră cruce 'n masă,

Fi veselă doamna noastră.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Fericat ferice/(...) De boier bătrânu]

Fericat ferice

            Domnului Doamne,

De cine-i ferice,

De boier bătrânu,

La masă şezându,

Und' merge jucându.

Ferice-mi de elu,

Ce locut îmi are,

Locuţ bun de raiu,

Unghiul cel de ralu.

Masa e galbenă,

Galbenă de piatră.

Pe faţă de masă,

Covor de mătasă.

Mijlocel de masă,

Măru-i mărgărit,

Mândru şi 'nflorit,

Cu flori de argint

Cu mere de aur.

Ce se scorni iară?

Boarea raiului. ·

Boarea d-ahurea,

Merele cocea,

Vântu îmt trăgea,

Mărul legăna

Merele picau,

Masa încărcau,

Înaintea Domnul bun.

Dar Domnul din ceru,

Şede şi priveşte,

Şi din graiu grăeşte:

- Cine ţi-le-a datu,

Atâta bine multu ?

- Datu-mi-a mi-a datu,

Pentru ce-am rugatu.

Şi te veseleşte

Bun boier bătrânu

La masă şezându.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Dar pară-vă bine/Domnule primaru]

Dar pară-vă bine,

            Domnule primaru.

De cine vă 'vine,

La curţile tale,

La palatel' tale,

Juni colindători ;

Şi ce vor aduce,

Şute-s mohorâte-a,

Jos sunt scoborâte,

Ţapu-i străpşioru,

Şi'n cupita lui, (copita)

Ciucur de argint (frante)

Doamne bin' ţi-or sta,

Bâta dumitale.

Şi'n cornuţul lui,

Ciucurel de aur,

Doamne bin' ţi-or sta,

Cuşma dumitale.

Şi te veseleşte,

Noi s' o închinămu,

D-alba-i sănătate.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Doi bouari se cam mai batu]

Cam la capul jetiloru,
            Rouriţă Romaniţă,
Doi bouari se cam mai batu,
Doi boarii de cei surii.
Nime'n lume nu vedea-re,
Făr' de-o fică mititea-re.
Intră' n casă spune' n masă :
- Dale lele maica mea-re,
Lucru mândru ce văzui,
Cam la capul jeiloru,
Doi bouari se cam mai batu,
Doi boarii de cei surii,
Cu coroane de aurii.
Maică-sa d-aşa-i grăia :
Şi tu fică te sufulcă,
Mâneci d-albe pân'la cotu,
Şi-ţi ia vadra într' o mână,
Şi-mi apucă-a roură-re,
D-una-o dă pe vatră 'n josu,
D-alta-o dă pe vatră 'n susu.
Cununeaua rămânea-o.
Şi tu fiică te sufulcă,
Cununeaua ți-o apucă,
C'acela fiică e bună.
Fetelor şi juniloru,
Sărbători după Crăciunu,
De schimbat inelele-re,
După inele şi pe ele.
Şi tu fică veseleşte.
Ş' o 'nchinăm, cu sănătate.

Săvârșin, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Şi te fiu mic veseleşte]

Sub cel roşu răsăritu,

            Florile' s d-albe de măru,

Greu e sfatul adunatu,

Dar din ce e adunatu ?

Tot din sfinţi clin cei mai sfinţi,

Şi pe domnul pomenesc,

C' auzit că s' a născutu,

Şi nu ştiu unde-a născutu.

De unde iar vine iară,

O zineoară pe zineoară,

Ce din graiu aşa grăia-re:

- Sfinţii mei, iar sfinţii mei,

Ce voi mie da-mi-ți voi

Că eu vouă spune-voi,

Că eu viu de l-acest fiu,

Şi l-am lăsat mititel,

Mititel şi' nfăşiţel,

Scutece de bumbăcel,

Faşă albă de mătasă,

Legănior de păltinior ;

Poaia caldă de mi-l scaldă,

Neaua ninge de mi-l unge,

Vântul trage cam din lin ,

Şi-1 leagănă chicilin,

La un corn de călăleu,

La casa lui Dumnezeu.

- Şi te fiu mic veseleşte,

Ş' o 'nchinăm cu sănătate.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [Vine-un şir de rândunele/Rândunele curve rele]

Sub cel roşu răsăritu,

            F1orile-s d-albe ler de măru,

Greu e Domnul adormitu,

Sub un spin mândru 'nfloritu.

De când Domnu-a d-adormitu,

Florile l-au năpăditu,

Rugăciuni nu s' au făcutu,

Nici în cer nici pe pământu.

Vine un stol de golumbei,

Cu glasul de fe ciorei.

Jos în pom el se lăsau,

Şi din graiu aşa grăiau :

- Scoală scoal' acest domn hunu,

Că de când ai adormitu,

Florile te-au năpăditu,

Rugăciuni nu s'au făcutu

Nici în cer nici pe pămân tu.

Nu-l putură deştepta-re.

Vine un stol de turturele,

Cu glasul de feciorele :

- Scoală scoală' acest domn bunu,

Că de c.â nd ai adormitu,

Florile te-au năpăditu,

Rugăciuni nu s' au făcutu,

Nici în cer nici pe pământu.

Nu-l putură deştepta-re.

Vine-un şir de randunele,

Cu glasul de curve rele :

- Scoală scoală' acest domn bunu,

Că ele când ai adormitu,

Florile te-au năpăditu,

Rugăciuni nu s' au făcutu,

Nici în cer nici pe pământu.

Nu-l putură deştepta-re

Se luară se duseră,

Jos pe prund de se lăsară,

Şi ele că îşi luară,

Petricele 'n gherişele,

Şi apşoară 'n gurişoară,

Şi iarăşi ele zburară,

Jos pe pom de se lăsară,

Şi pe domn îl rourară,

Şi domnul se pomenea,

Şi tare le blestema :

Rândunele curve rele,

Unde vara veţi văra,

Acolo să nu iernaţi,

Să vă duceţi câte nouă,

Şi vă 'ntoarceţi câte două !

- Şi te Domn bun veseleşte.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [La porţile lu'mpăratu/Şede-un june rezematu/Şi se cere la vânatu]

La porţile lu'mpăratu,

Şede-un june rezematu,

            Hoi lerui dai lerni-mi Doamne

Şi se cere la vânatu,

Prin cari codrii n' a umblatu,

Pe valea Cealăului.

Zi de vară până' n seară,

Când fu colo către seară,

Dete'n urma leului,

Şi pe urmă-i se luă.

Şi când fu mai lângă seară,

Găsi leul adormit,

Sub un spin mândru 'nflorit.

Mire sta şi se gândea,

Săgeta-l-o, l-o lăsa ?

Săgeta-l-o adormit?

Pâna mire se· gândea,

Leu' n talpe se punea,

Zi de vară până seară,

Leul şi mire luptară.

Şi când fu mai lângă seară,

Leul duse şi nu-l puse,

Mire-l duse şi mi-l puse

Şi-l legă şi' ncurelă,

Lângă murg împăivănă,

Şi la drum că se luă.

Cam de-alungul drumului,

Şi de-a lungul câmpului,

Nime'n lume nu-l vedea,

Fărd dragă maică-sa,

Şi din graiu aşa-i grăii:

- Fericat Doamne de mine,

Ce băiat mai am băiat,

De-mi aduce leu legat,

Leu legat încurelat,

P'ângă murg împăivănat.

Duce cinste la 'mpărat,

De mila sătenilor.

De fala curtenilor.

- Şi te mire veseleşte,

Ş' o 'nchinăm cu sănătate.

Săvârșin, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

vineri, 21 octombrie 2022

Colind Miorița colind

Săvârșin, Arad


Întorcu-se 'ntorc

            Iai Domnului Doamne.

Pe câmp pela noi,

Trei cioporţi de oi,

Şi trei păcurari.

Doi sunt veri primari,

Unu-i streinel.

Cei doi veri primari

Ei se voroviră

Pe cel streinel,

Ca să îl omoară,

Joi de către seară.

Iar se voroviră,

Unde să-l îngroape ?

Strunga oilor

Glasul meilor,

Toporelul lui,

Unde să îl pună ?

ln mâna cea dreaptă.

Flueriţa lui,

Unde si o pună ?

ln mâna cea stângă.

aitd ploai' o ploua,

To poru-o tăia.

Când neaua o ninge,

Flueriţa-o zice,

Oile s' or strânge,

La mormânt şi-or plânge,

Cu lacrimi de sânge .

- Şi te veseleşte,

Acest streinel,

Noi s' o închinăm,

D-alba-i sănătate.

Colind Am eu loc în rai ori n' am

 Săvârșin, Arad


Petru'n rai îşi purcedea

                Raiul mândru luminos.

Prin mijlocul raiului,

Nime' n lume nu-l vedea,

Numai dragul Tatăl său,

El din graiu aşa-i grăia :

- Petre ! Petre ! fiul meu !

Am eu loc în rai ori n' am?

Petru din graiu îi grăia :

- Ba tu loc în raiu că n' ai,

Că birău fostu-ţi-ai,

Pe săraci ai asuprit,

Şi-aşa raiul ai pierdut.

Petru'n rai îşi purcedea,

Prin mijlocul raiului,

Nime' n lume nu-l vedea,

Numai dragă maică-sa,

Maică-sa din graiu grăia:

- Petre! Petre! fiul meu!

Am eu loc în rai ori n' am?

Petru din graiu îi grăia :

- Ba tu loc în raiu, că n-ai,

Crâșmăriță fostu-ți-ai,

Iții goale datu-ți-ai,

Și-așa loc în raiu nu ai.

Petru'n rai îşi purcedea,

Prin mijlocul raiului,

Nime' n lume nu-l vedea,

Numai dragă soră-sa,

Ce din graiu așa-i grăia:

Petre, Petre, frate-meu!

Am eu loc în rai ori nu?

Petru din graiu îi grăia :

- Ba tu loc în raiu, că ai,

Ți-a fost casa lângă drum,

Pe cei goi i-ai îmbrăcat,

Cei flămânzi i-ai săturat,

pe setoși I-ai adăpat,

Loc în raiu ai câștigat.

Ș'o'nchinăm cu sănătate.


Colind Stai plopuţ d' a clătina până nasc eu fiuț sfânt

 Săvârșin, Arad


Maica sfântă îşi purcedea,

            Doamne Domnul nostru

Pe mijlocul Raiului.

La d-umbra de plopuţ verde.

Plopuţ verde-aşa se vede ,

Maica sfânt' aşa-i grăia :

Stai plopuţ d' a clătina,

Până nasc eu fiuţ sfânt,

Fiuţ sfânt p' acest pământ !

Dar plopul când auzea,

Tot mai tare clătina.

Maica sfânt' aşa-i grăia :

- Fire-ai plopuţ blestemat,

De mine de fiul meu

Și de dragul Dumnezeu,

Bată vântul ori nu bată,

Frunza'n tine tot să clată!

Maica sfântă-şi purcedea,

Pe mijlocul raiului.

La ieslele cailor.

Maica sfânt' aşa-i grăia :

- Stați voi cai de a rodere,

Până nasc eu fiuț sfânt,

Fiuț sfânt p'acest pământ!

Dar caii dac 'auzea,

Şi mai tare ronţăia.

Maica sfânt' aşa-i grăia :

- Fire-ați voi cai blestemați,

De mine de fiul meu

Și de dragul Dumnezeu!

Şi voi cai să n'aveţi saț

Numa'n ziua de ispas,

Dar ş' atunci numai un ceas!

Maica sfântă-şi purcedea,

Pe mijlocul raiului,

La ieslele boilor.

Maica sfânt' aşa grăia :

- Stați voi boi de-a rumega,

Până nasc eu fiuț sfânt,

Fiuț sfânt p'acest pământ!

Bon dacă auziră,

Numai decât se opriră.

Maica sfântă aşa grăia :

- Fire-aţi voi boi d-alduiţi,

De mine de fiul meu

Și de dragul Dumnezeu!

Și voi boi să aveți saț,

În lunguțul drumului,

Când plugarii vor prânzi,

Voi veți sta și odihni!

Și te fiu mic veselește.

Ș'o'nchinăm cu sănătate.

Colind Dimineața de Crăciun

 Săvârșin, Arad


Dimineaţa de Crăciun

                    Liliană fată d-albă

Dimineaţa mă sculai,

Şi pe faţă mă spălai,

Boi şi vacile mânai,

Din poiana cu flori d-albe.

Dar la flori cine îmi merge ?

Merg fetite româncuţe,

Ş' or alege ş' or culege.

Ruja din grai le grăia :

- Nu mă rupeţi fetelor,

Ne'nrujită ne'nflorită,

Ne'nflorită ne'mpupită,

Cum e ruja mai urâtă,

Mai urâtă mai ivită.

Ci la mine d' eți veni,

Sărbători după Crăciun,

Pe mine mă veţi găsi

Şi 'nrujită şi 'mpupită.

Cum e ruja mai iubită.

Rămâi gazdă sănătoasă.

joi, 20 octombrie 2022

Colind Pogorând Cristos în lume

 Săvârșin, Arad


Pogorând Cristos în lume

                Domnul Doamne,

Aducând spre slujbe bune,

Când Cristos cina la masă,

Stau evreii după casă.

Iuda fiind viclean mare,

Având iubire de bani,

Grăiră a lui duşmani:

- Vindeţi-l pe Cristos mie,

Că voi da trezeci d-arginți.

Treizeci d-arginți îi dăduse,

Pe Cristos lor îl vânduse.

Trezeci d-arginți i-au pus jos,

Pe Cristos din Pont l-au scos.

Şi de acolo l-au trimis,

Dela Ana la Caiafa,

De aicea la Pliat ;

Pliat apă şi-a luat,

Şi din gur' a cuvântat:

- Eu mă spăl d' acest păcat,

C acesta-i un duh curat,

Nici un pic nu-i vinovat.

Atunci evreii l-au luat,

Şi de aicea l-au trimis,

Şi l-au trimis peste rât,

Acolo l-au răstignit.

Cunună de rug i-au pus,

Cu suliţa l-au Împuns,

Sânge şi apă a curs.

De jale şi de bănat,

Soarele s' a' ntunecat,

Văile s' au tulburat,

Petrile s' au despicat,

Luna s' a făcut în sânge

lngerii au prins a plânge.

Cele stele mărunţele

Plângeau toate' n mare jale.

Şi te Domn hun veseleşte,

Ş' o 'nchinăm cu sănătate.



Colind Eu nu-s fată nici nevastă

 Lipova, Arad


            Lină Melină lerui melină

Vine o mare cât de mare

Da de mare ţărmuri n 'are,

Ţărmurile-mi bat munţii.

Printre lini printre molini,

D'un braţ mari de rădăcini,

'Noată-ş 'noată-ş boul sur,

Boul sur cu coarne suri.

Dar în. coame ce mi-ş poartă ?

Un legănel d' -aurel.

Da'n leagăn cine-mi şedea ?

Şedea N.N. d-ocişa,

Lucru mândro ce-mi lucra,

Tot cosea şi şlinguia,

Ş' împleteşte un brâu şerpeşte,

Şi mi-ş cântă' mpărăteşte.

Câți pe N.N. o d-auzeau,

Toţi pe măsa-o fericeau.

De anumit cui d-anumeşte,

Tot pe N.N. chică creaţă.

Iar din grai aşa grăia :

- Hai tu N.N. fecior tânăr,

Şezi la noi pe dimineaţă

El din grai aşa-i grăia :

Hai tu N.N. draga mea,

Eu n' am venit să vă şed,

Am venit ca să te văd,

Fată eşti nevastă eşti?

Ea din grai aşa-i grăia :

- Hai tu N.N. fecior tânăr,

Eu nu-s fată nici nevastă,

Ci io-s floare de pe mare.

Rozmarin miroasă tare,

De m-o bate vântu'n dos,

Umplu ţara de miros.

De m'o bate vântu'n față,

Umplu tara de dulceaţă.

Rămâi N.N. sănătoasă,

Și tu N.N. sănătos,

Ca un trandafir frumos.

Colind Ce-i mai bun Petre pe lume

 Lipova, județul Timiș


Zorile' s d-albe

    Ce curţi îs d-acestea curţi,

    D-aşa 'nalte şi 'mpănate,

    Pe dinluntru zugrăvite,

    Cu var alb îs văruite,

    Cu postav acoperite ?

    Da' naintea curţilor,

    Este un măr şi este un păr.

    Da'n vârfuţul părului,

    Şedu-mi două turturele,

    Şi-mi ţin două luminele,

    Pică'n trei picăturele,

    Cum îmi pică aşa se face,

    Şi se face un feredeu,

    Un' se scaldă Dumnezeu,

    Dumnezeu şi cu Sâmpetru.

    Tot se scaldă şi se' ntreabă :

    Ce-i mai bun Petre pe lume?

    - Nu-i mai bun ca boul bun,

    Când revarsă brazdă neagră,

    Şi răsare grâu uşor ;

-    Iar se scaldă şi se' ntreabă :

    Ce-i mai bun Petre pe lume?

- Nu-i mai hun ca calul bun,

Aci te duce şi te-aduce,

Poartă oase păcătoase,

De punerea capului!

Iar se scaldă şi se'ntreabă :

- Ce-i mai bun Petre pe lume ?

- Nu-i mai bun ca oaia bună

Că vara te îndulceşte,

Şi iarna te încălzeşte,

Şi cu lână'mbracă lumea.

-Şi te Domn bun veseleşte,

C-o' nchinăm cu sănătate.

Colind Grăia Zeul Dumnezeu: Bată-vă focul de oi

 Lipova, Timiș


Pe cel câmp verde 'înflorit,

            Holeunda lerui Doamne

Paște-mi o turmă de oi.

Dar la oi cine-mi ședea?

Ședea-mi Zeul Dumnezeu.

Și-mi ședea pe un buciumaș,

Și-mi zicea'ntr'un flueraş.

Cum îmi zice oi îmi strânge,

Cum îmi trage oi întoarce.

Grăia Zeul Dumnezeu :

- Bată-vă focul de oi,

Că de când sunt eu la voi

Am albit pe cap ca voi.

Sărea miala d-ocheşala,

Sărea 'n vânt sărea 'n pământ,

Şi din grai aşa grăia :

- Nu ne, Doamne, blestema,

Numai Doamne îţi alege,

Nouă sute de oi sute,

Şi vre-o zece berbecei,

Şi te du la târg cu ei,

Îţi fă Doamne un covor,

De'nalt cât e statul Tău,

De larg cât e braţul Tău".

- Şi te gazdă veseleşte.

Colind C-a turnat Iuda în raiu

 Lipova, Timiș


Grea veste că ne-a sosit,

Pe-o micuță rândunică,

                        Mărul Doamne,

C-a turnat Iuda în raiu,

Și-au luat luna și lumina,

Soarele și razele,

Căldăruța de botez,

Scăunuțul de județ.

Grăia Zeul Dumnezeu :

- Care din voi veţi d-alege,

Să vă duceţi să le-aduceți ?

Nime'n lume nu s'aflat,

Numai Lie sfânt Ilie.

El din graiu d-aşa grăia :

- Bine Doamne eu m' oi duce,

Dă-mi Doamne ce-oi cere eu,

Tunul tău fulgerul tău

Bin'llie eu ți-oi da,

Şi mai bine te-oi învăţa :

Când de iad te-i apropia,

Tună rar fulgeră des!

Lie'n samă nu-şi băga,

Când de iad s' apropia,

Tuna des fulgera rar,

Toţi dracii se pogoreau,

Şi prin coturi s'ascundeau.

Lie'n iad că s'a băgat,

Şi-a luat luna şi lumina,

Soarele şi stelele,

Căldăruța de botez,

Scăunuţul de judeţ.

Rău e iadu'ntunecos,

C'aşa fost de când a fost,

Mândru-i raiul luminos,

Cum n' a fost decând a fost.

Grăia Zeul Dunmezeu,

Către Lie sfânt Ilie :

- Că eu cum te-am învăţat,

Tu pe min' nu m'ai 'scultat.

Când de iad te-ai apropiat,

Tună rar fulgeră des !

Tu când de iad te-apropiaşi

Tunaşi des, fulgeraşi rar.

Cu alta nu te blăstem,

Să fi sec de jumătate !

Ş' o'închinăm cu sănătate

Şi te, gazdă, veseleşte.

Colind Ghiş d-albă nevastă

 Lipova, județul Timiș


Sus la drumul marc,

De lături de cale,

Iei Domnului Doamne,

Crescut-or născut-or :

Micut molinel,

D-albuş păltinel.

Sus frunza-i pe el

Sus frunza-i mai lată,

D-umbră minunată.

La d-umbriţa lui.

Cine se d-umbreşte ?

Ghiş d-albă nevastă,

Cu' n fiuț în braţă.

Câţ pe drum treceau,

Toți o întrebau :

- Ghiş d-albă nevastă,

Ce-mi-ş ţîni în poală,

Doar ţi-e frăţior,

Or ţi-e cumnătel,

Or ţi-e văr primar ?

Ghiş d-albă nevastă,

Ea din grai grăia :

- Nu mi-e frăţior,

Nu mi-e văr primar,

Nici nu-mi-e cumnătel,

Ci-e drag Voina meu.

Slughiță a fost

În țara leșească,

La craiu leșesc.

Lucru ce i-or dat,

Murgii de-nvățat,

Viguri de adunat.

El pe drum venind,

El s-a d-ostenit,

Și el s-a lăsat,

Ici în poala  mea,

Mult și puțintel,

Și cât o vrea el.

Rămâi sănătoasă

Ghiş d-albă nevastă,

N.N. frumoasă!

Colind Fata de maior

 Lipova, județul Timiș


N.N. s' a lăudatu,

La Palanca Nouă

Iei Domnului Doamne,

La fata de maior,

Că el o lua-o.

Maică-sa nu lasă,

Că-s prea mulți în casă,

Prea multe neamuri.

Că îs nouă fraţi,

Şi nouă surori,

Şi nouă cumnaţi,

Şi nouă cumnate.

N.N. nici grăia:

Ba eu voi lua-o,

Că i-am câştigat,

La cel nouă fraţi,

Nouă lei legaţi,

La nouă surori,

Nouă sumne cu flori,

La nouă cumnaţi,

Nouă cai gătati,

La nouă cumnate

Nouă vaci cu lapte.

- Să fi sănătos

N.N. cel frumos!

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

miercuri, 19 octombrie 2022

Colind Întreabă'ntreabă mari boeri

Întreabă'ntreabă mari boeri

            Domnului Doamne

Tot pe N.N. voinicașul:

- De ce-i murgu așa'sudat,

Asudat de a'nveștejit?

Dar N.N. din grai grăia:

- Ce mă boieri d-întrebați,

Și voi boieri m'ispitiți?

Că voi boieri bine știți,

Că eu am fost acel cioire,

Boul sur de-a-l scormonire

Boul sur cu coame suri.

Bou-şi dete cam prin vad,

D' aia-i murgu d-asudat,

D-asudat d-înveştejit,

Veștejit îngălbenit!

Grăia fata din cea poartă:

- Nu mi-l credeți mari boieri!

Că n'a fost acel cioire,

Boul sur de-al scormonire,

Ci a fost el de-a iubire,

D-a iubi la d-ibovnică;

Drumul lui de nouă zile,

N.N.'-l calcă d-în trei zile,

Într'una merge'ntr'una vine

Într'una șede și-o iubește.

Da N.N. din grai grăia:

- Taci tu fată cea din poartă,

Că eu de m'oi mânia,

Eu la tine voi sălta,

Și cosița ți-oi tăia,

Și din sus ți-oi d-arunca-o,

Pe vârful giurgianului,

Să mi-o bată vânturile,

Ca pe mine gândurile,

Gândurile de'nsurat,

Fete mari de măritat

Cei  mai mici de botezat.

- Și te, Domn bun, veselește!

Colind Ce seară-i d-această seară

Ce seară-i d-această seară,

            Doamne, Doamne dai Domnului, Doamne,

Mare seară de ajun,

Din ajun până'n Crăciun

C' a şezut acest Domn hun,

Ce-a şezut de a cinat,

De-a cinat şi s'a rugat,

Rugă'n cer şi-a ridicat,

Rugă'n cer printre îngeri,

Pân' la curtea'cest Domn bun.

Grăia Tatăl către Petru:

- Vezi tu Petre ce-mi văd eu ?

- •Vădu-mi Doamne eu o rază,

Ca o rază de lumină.

- Dacă vezi tu Petre bine

Ia la brâu un spic de grâu,

Şi în sân ia sănătate,

Iar în poală bogătate,

Şi te lasă Petre lasă,

Tot în jos pe rugă'n jos,

Pân'la curtea' cest Domn bun.

Intră' n casă nechemat,

Şezi pe scaun ne'mbiat,

Bea păharul ne'nchinat,

Şi pe masă grâu revarsă,

Lasă' n casă sănătate,

Jur în casă bogătate

- Şi te, Domn bun, veseleşte!

Colind Ci vin junii băloşei

Fata mândră tot întreabă, Domnul Doamne

Tot pe dulce maică-sa:

- „Matcă, maică dulcea mea !

Ce mi-ş bate vântul linu,

Vântul lin când e senin,

Şi luna când e de plin?"

Maică-sa din grai grăia:

- Oi tu N.N. draga mea.

Asta nu e vântul lin,

Nici luna când e de plin,

Ci vin junii băloşei,

Vin la min' te cer pe tine,

Şi cer prea mult dela mine

Cer pluguţ cu patru boi

Şi turmuţa cea de oi,

Şi murgutul înşelat,

Înşelat bine gătat,

Tot cu galbeni încărcat.

Fată-sa din grai grăia:

- Mână-i maică d-îndărăt,

Nu-s de ani, mai pot s'aştept,

Pân' la dulcea primăvară,

Când mi'nflor florile iară,

Eu mi-oi face grădinioară,

În grădină m'oi băga

Şi cu fiori m'oi împăna,

Şi la loc eu mă voi duce,

Junii or sta ca să m'apuce,

Să mă joace mă'nvârtească,

Ş' apoi or sta să mă iubească,

Vor privi păruțul meu,

Şi-or uita murguţul tău,

Vor privi ochiţii mei,

Şi-or uita boiţii tăi,

Vor ţuca buzele mele,

Şi-or uita oile tale.

Colind Din ce s-au făcut spicul grâului

Lerui, lerui Doamne,

D-întreabă, d-întreabă,

Sfinţi pe Dumnezeu:

- Din ce s'au făcutu

Spicu grâului

Loza vinuluiu,

Floarea miruluiu ?

Lui Cristos făceau

Cuie de oțelu,

Piroane de feru. (bis)

Precum le făceau,

Pe-aşa le băteau;

Prin pălmi-ş, pălmi-şu,

Prin tălpi-ş, tălpi-şu,

Peliţa-i rupea,

Sângele-I curgea,

În păhar sprijonea,

Vinul se făcea.


Lerui, lerui Doamne,

- Lui Cristos făceau

Cunună de spini

Verzi amărăciuni. (bis)

Cum că I-o făceau,

Pe cap I-o puneau,

Peliţa-I rupea,

Sângele-I curgea,

În păhar sprijonea, (bis)

În lume-l trimetea,

Grâul se făcea.

-Lui Cristos făceau

Brâu de matiaşă,

Cum că îl făceau,

Aşa-L Încingeau,

Peliţa-i rupea,

Sângele-i curgea,

În păhar sprijonea,

În lume-l trimetea,

Mirul se făcea,

Mir şi busuioc.




Colind Sub cel roşu răsărit

Sub cel roşu răsărit,

Mândri' s pomii d-înfloriţi,

            Mărule cu flori d-albe.

D-înfloriti de-mărgăriţi (bis)

            Mărule cu flori d-albe.

Dar prin pomi cin' se plimbă?

Plimbă-se N.N. descinsă.

Tot se plimba şi ruga (bis)

Şi se ruga pomilor:

- Pomi-ş pomişorii mei,

Aplecaţi vârfurile

Să vă iau stâlpurile,

Să-mi iau două trei smediţe,

Să mi-ş fac o cununiţă

Pe mâin' la prânzul mare,

C'am doi fii de botezare,

Şi mai mari de cununare (bis).

La cei mici ce le-am dare? (bis)

Da-le-am mere mărunţele,

Să se joace cu ele.

La cei mari ce le-am dare?

Da-le-am care cu comoare.

La N.N. ce i-am dare ?

Da-i-am munţi cu bani mărunţi.

El nimic nu-i trebueşte, (bis)

Nici munţi cu bani mărunţi,

Nici care cu comoare,

Fără voinicul d'aseară,

D'aseară, d'alaltăseară,

Şedea' n poartă răzămat

Cu laibărul desbumhat.

Cu păr galhăn retezat, (bis)

Retezat până'n sprincene

Pe placul inimii mele,

Rămâi N.N. sănătoasă. (bis)


Colindă ce se cântă în casă unde este fată. de măritat. 

marți, 18 octombrie 2022

Vrajă cu cârnațul

Chioar și Ungaria


Fetele din Chioar, precum şi din alte părţi ale Ungariei, cum au sfîrşit de făcut produhul, încalecă pe un cirnaţ, ce-1 duc anume cu ele de-acasâ, şi alergînd împrejurul produhului, zic:

Sin-Vasei tărcat,

Dă-mi. Doamne, bărbat

Căci de nu-mi voi da.

Eu m-oi Înfrupta!


sau


Sîn-Vasei tărcat,

Dă-mi, Doamne, bărbat,

Căci de nu-mi vei da,

Eu m-oi săgeta!


După aceasta, întorcîndu-se acasă, ascund cârnaţul într-un loc anumit, iar când le sosesc peţitori, atunci îl iau de unde l-au ascuns, îl frig şi puindu-1 pe un tăieri (taler), îl dau peţitorilor ca să guste dintr-însul, în credinţă că, făcînd-o aceasta, peţitorii de bună seamă le vor lua.

Tot din acest cârnaţ dau ele de gustat şi drăguţilor, dacă vreuna dintre dânsele are drăguţ.

Vrajă de frumusețe în noaptea Anului Nou

Bună seara. Sân-Vasile!

Eu nu mă spăl

De zoioasă,

De lepoasă:

Da mă spăl

De ură.

De făcătură,

Să rămân peste an:

Curată,

Luminată,

Ca sfântul soare

Când răsare.

Ca apa din fundul pământului,

Curată, curgătoare,

Ivindu-se pe faţa pămîntului

La soare.

Eu mă rog, sfinte Vasile,

Să-mi trimiţi ursitul meu

De trei ursite ursat,

De Dumnezeu dat.

De buni oameni îndemnat, 

Să-1 visez la noapte

Luându-mi inelul meu

                de sub punte!

Vrajă de ursită în noaptea Anului Nou

Ieşi oaste
Scaraoaste
Din fundul mării,
Din ţarina văii.
Da aşa ieşi
Ca eu să nu te văd,
Să nu te aud.
Dar tu bine să mă vezi,
Bine să mă auzi,
Bine să m-asculţi,
Să te duci une te-oi mâna eu.
Că până ce ti duce
Eu îţi făgăduiesc
Cocoş negru necântat.
Copil de ţigan negru nebotezat,
Pe scama d-tale bine gătat.
Eu îţi făgăduiesc.
Dar nu sunt vernic
Şi puternic.
Unde ai afla
Şi de unde ai lua,
Să te duci la N. N.
Şi să mi-l aduci,
Şi de-a fi în lume.
Adă-l pe fune;
Şi de-a fi în pat.
Ţipă-l sub pat:
De-a fi pe vatră.
Ţipă-l sub vatră.
Trudeşte-l,
Chinuieşte-l,
La mine porneşte-l
Nu-i da stare a sta,
Mâncare a mânca,
Popas a poposi,
Vorbă a vorovi,
Nici cu mamă, nici cu tată,
Pân'cu mine-ntâiaşi dată.
Nemic să nu poată povesti
Piâ la mine a veni:
În ochi mi s-a uita.
În gură m-a săruta
Şi pe mine m-a lua.





Descântec de deochi

Doi ochi răi ti-o strâcat,
Și nouă sfinți te-o vindecat;
Doi ochi răi ti-o strâcat
Și opt sfinți te-o vindecat (…)

descântec de gâlci



Au plecat gâlcile să pască,

Trei mătuşi să le păzească:

Una şchioapă nu putea,

Alta oarbă nu vedea

Şi-una surdă n-auzea.

Şi veniră cinci cu măciuci

Şi tăbărâră pe gâlci,

Şi le bătură,

Şi le ciocniră,

Până mii de fărâmi le făcură.

 I. Aurel Candrea - Folclorul medical român comparat

Descântec de Muma Pădurii

Tu, colţato,

Ce vii aşa spăimântată

Şi despletită,

Aşa grozav de urâtă,

Că spăimântezi copiii,

Cu dinţii ca secerile?

Cu secerea te-oi înţepa,

CU tămâie de la Bobotează te-oi afuma

Şi în apă mare te-oi îneca,

De pe trupul copiilor te-oi tăia,

În vânt turbat te-oi trimetea,

Şi N. să rămână

Curat,

Luminat,

Ca argintul strecurat.


Muma Pădurii este un personaj din mitologia romanească. În tradiția populara romanească este o vrăjitoare considerata o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanța.


Ea este adeseori prezentată ca dușmană a eroilor pozitivi precum Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urma este prezentat ca fiul al ei. Muma Pădurii trăiește singuratică ni inima pădurilor adânci și e caracterizată printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge însă întotdeauna.


La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică.

 Tudor Pamfile - Mitologie românească

Descântec pentru scoaterea dracului din baltă

 Se ia o vergea de sânger, se merge seara la balta din apropierea unei fântâni. Cu descântătoarea trebuie să fie şi fata care vrea să cheme pe Dracul. Cu vergeaua se bate balta de 9 ori:


Să ieşi duh necurat şi să te duci la data fetii aceşţia,

Că eu nu bat apa aceasta,

Că bat pă Dracul

Dracu să bată data me,

Să meargă-n lume şi-n ţară,

Nouă zeci şi nouă de hotară,

Până unde o găsi data me,

Alinată şi aşezată,

Şi nu-i dă stare, nici alinare

Şi nu-i dă cină, nici hodină,

Numai la mine să vină.

Să-şi ia gândul de la tată-său şi mama sa,

De la fraţi şi de la surori.

La mine să nu gândească

Până nu vine să ma peţească.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească

Descântec de şoimane

 Nouă sfinte Şoimane,

Cu nouă lopăţele,
Cu nouă măturele,
Cu rochii negre-mpodobite,
Cu salbe de galbeni gătite,
Cu rochile rotate,
Cu iile rourate,
Cu sălbele pe chept lăsate,
De la apus s-a ridicat,
La răsărit a plecat,
Cu N. s-a întâlnit,
Pe el l-a-ntâmpinat,
L-a săgetat,
Vărsături,
Trecături,
Ameţeală,
Fierbinţeală
În trup i-a lăsat,
Şi la cetate a plecat,
La masa s-a pus,
Lautari,
Cobzari,
Cimpoieri,
Muscalagii
Le cânta.
N. cu genunchili plecate
Înainte sfintelor se ruga:
- Doamnelor,
Împărăteselor,
Vrednicelor,
Şi harnicelor,
Puternicelor
Şi sfintelor,
Iertaţi pe N.
Că n-are putere
Să meargă cu voi,
Să calce lucruri curate,
Verdeţuri neumblate,
Munţi înalţi
Şi văi adânci,
Că voi
Ape mari aţi trecut
Şi bolile
În ape le-aţi lăsat,
Şi multă lume
Şi dobitoace
Şi pe N.
L-aţi pocit,
Hori mari
Prin livezi voi aţi făcut
Şi multă lume
Şi pe N.
Voi l-aţi pocit.
De-o fi N. pocit din apă,
Din băutură,
Din mâncare,
Din spălătură,
Din scăldătură,
Noi ne rugăm Sfintei Luni,
Sfintei Miercuri
Şi Sfintei Vineri:
Lăsaţi-va heripele
Şi codili
Şi luaţi junghiurili,
Cuţitele,
Umflăturele,
Spuzelile
Şi toata boala
De la N.


Dansul ielelor dezbrăcate

Şoimanele sau ielele sunt făpturi feminine supranaturale întâlnite în mitologia romanească, foarte răspândite în superstiții, cărora nu li se poate stabili însa un profil precis, din cauza marii diversități a variantelor folclorice. Totuși, cel mai frecvent, ielele sunt descrise ca niște fecioare zănatice, cu o mare putere de seducție și cu puteri magice, având aceleași atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar și ca Sirenele.

Ielele locuiesc în văzduh, în păduri sau în peșteri, în munți, pe stânci sau pe maluri de ape, în bălării sau la răspântii, scăldându-se adesea în izvoare. Se crede despre ele ca apar în special noaptea la lumina lunii, rotindu-se în hora, în locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh, dansând goale, numai cu sânii goi, cu parul despletit, mai rar cu veștmânt de zale sau înfășurate în văluri transparente și cu clopoței la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc, iarba nemaiputând creste pe locul bătătorit, iar crengile copacilor din jur fiind pârlite; mai târziu, când iarba răsare din nou, culoarea acesteia este verde-întunecată, nu e păscuță de vite, iar terenul devine prielnic înmulțirii ciupercilor din specia "lingura zânei".

Ielele apar uneori cu trup, alteori sunt doar năluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere și frumoase, voluptuoase și seducătoare, nemuritoare, zburdalnice până la delir, vindicative și rele, fără a fi totuși structural malefice.
 Tudor Pamfile - Sărbătorile la români

Descântec "de bubă"

Ciutele din Recea
Mare nuntă-şi face:
C-un cap mare de berbece.
Câte ciute, câte mute,
Câte moine, câte bube,
Pe toate la nuntă le-o chemat,
Numai pe astă bubă n-o chemat.
Ea de ciudă şi de bănat,
Vârful i s-o uscat
Şi rădăcina i-o secat.
 I. Aurel Candrea - Folclorul medical român comparat

Descântec de sfinte

 Bună ziua, rachiu mare,

Domn mare,

C-a plecat N.

Pe câmpul ăl mare

Spre soare-răsare,

S-a-ntâlnit cu sfintele-n cale,

În braţe l-a luat,

Peste căruţă l-a aruncat,

Sângele i-a sorbit,

Puterea i-a sfârşit.

Plângea şi se văita N.,

Maica Precesta

Din cer îl auzia,

Pe scări de argint se pogora

Şi pe N. îl întreba:

- Ce plângi,

Ce te olecăieşti N.?

Du-te la vrăjitoare,

Să-ţi facă d-o apă

Năstrapă,

C-o steblă de busuioc

Să te spele pe trupul tot.

- Sfintelor,

Bunelor,

Să veniţi line ca apa,

Bune ca pâinea,

Dulci ca mierea

Şi moi ca mătasea,

Şi leacul lui N. să i-l daţi,

Cu zburătoroiu, cu zburăturoaica,

Cu zmeul, cu zmeoaica,

Cu moroiul, cu moroaica;

Să ieşiţi, să vă mutaţi,

Pe pământ aţi venit

Pe sub pământ să vă duceţi,

Unde cocoş nu cântă,

Unde secure nu taie,

Unde popă nu toacă,

Unde fete mari

Coade nu-mpleteşte,

Unde câine nu latră,

În păduri,

Pe sub buturi.

Cum nu poate sluji popa

Sfânta leturghie

Fără cruce şi tămâie,

Aşa să nu poată veni

Zburătorul cu zburăturoaica

Şi moroiul cu moroaica

Şi N. să rămâie curat,

Luminat,

Ca Maica Domnului ce l-a lăsat.

Descântecul meu,

Leacul de la Dumnezeu.


Se descântă în rachiu de drojdie, cu fir de mătură şi cu cuţit şi se zic vorbele:


Tu cuţit mare,

Domn mare,

Cum ai tăiat tot ce ţi-a ieşit în cale,

Aşa să tai toată legătura după N.


(N. = numele persoanei)

 Tudor Pamfile - Sărbătorile la români

Descântec de judecată

 - Bună ziua, apă mare,

Doamnă mare!

- Mai şezi!

- N-am venit să şez,

Ci am venit să te dăruiesc cu mei,

Tu să dăruieşti pe N. cu o sută de zmei,

Martorii lui să se sfrijească,

La judecători în divan să se risipească,

Să nu mai aibă gură căscată,

Limbă ridicată,

Să nu mai vorbească,

Să nu mai grăiască

Vorbă de rău

Asupra capului meu.

Tu, pământ,

Cum eşti mut şi surd

Şi hrăneşti lumea,

Aşa să amuţeşti pe N.

Să nu mai aibă gura căscată,

Limba ridicată,

Vorbă de rău

Asupra capului meu,

Să mă vorbească,

Să mă grăiască!

- Buna ziua, alun mare,

Domn mare!

- Ce rudă eşti cu N.?

- Nimic.

- Nimic să n-aleagă N. la judecătorie în divan.

- Bună ziua, soc mare,

Domn mare!

- Ce rudă e mă-ta cu tată-tău?

- Nimic nu e.

- Nimic să nu s-aleagă de N. la judecată în divan.

Cum ţine gardu cu proptu,

Aşa să ţină N. cu N.;

Nu legai aceste proptele ale gardului,

Ci legai gura lui N.,

Să nu mai aibă gură căscată,

Limbă ridicată,

Vorbă de rău

Asupra capului meu,

Să vorbească.

Să grăiască!



(N. = numele persoanei)

 Tudor Pamfile - Sărbătorile la români

Descântec de Pează

 Peaza (paza) e o insectă neagră şi mare care vine să pocească copiii nou născuţi şi mamele lor. Descântecul se face întotdeauna în ziua de marţi. Descântătoarea ia o frânghie de breciri din care măsoară 3 coţi şi zice:


Pe cot am cotit,

Pază am sprijinit,

Pază de la amiază,

Pază de seară,

Pază de la miezul nopţii,

Pază din vărsatul zorilor,

Pază venită,

Pază năprătită,

Pază întâlnită,

Pază mânată,

Pază cu Muma Codrului,

Pază cu Moşu Codrului,

Pază cu Fata Pădurii


Apoi ia un cuţit cu care face semn pe breciri ca şi cum le-ar tăia şi spune


Nu tai brecirile,

Ci tai Muma Codrului,

Moşu Codrului,

Cu Fata Codrului.

Tai toate pezele,

Toate năprătiturile.

Cu cuţitul le-am tăiat

Şi-napoi le-am înturnat.


Merge apoi în grădina, luând şi o cămaşă a bolnavei şi puţină făină de grâu şi o bucată de pânză, pe care o aşterne lângă o ştevie. Face din făină 9 colăcei pe degetul cel mic cu mâna dreaptă, îi pune iar pe pânză şi pe fiecare pune câte un ban. În jurul acestora înşiră apoi brecirele şi pe toate le ocoleşte cu cărbuni aprinşi, pe un vătrai în care s-a pus tămâie, zicând:


Pază venită,

Pază năprătită,

Iaca te cinstesc,

Cu nouă colaci de grâu,

Cu o pânză de beteagă,

Să n-o strâneşti,

Să n-o poceşti.


Acestea se lasă apoi acolo până dimineaţa. Miercurea dimineaţa se duce baba de cu vreme sa vadă dacă s-a veştejit buruiana şi a mâncat cineva din colaci. Dacă s-a mâncat atunci e semn bun. După ce s-a isprăvit descântecul, cămaşa se dă spre îmbrăcare femeii, iar cu brecirele se încinge.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească


https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-peaza--2394

Descântec de Samcă

 A purces pe cale, pe cărare, N.

Când, la jumătate cale,

L-a întâlnit o Samcă cu patru picioare,

Cu păr de urs îmbrăcată până în pământ.

Bine l-a întâlnit,

Trupul i-a schimonosit,

Pieptul i-a stricat,

Ochii i-a păienjenit,

Sângele i-a băut.

Carne i-a mâncat,

Toate puterile i-a luat.

Nimeni nu l-a văzut,

Nimeni nu l-a auzit,

Numai Maica Domnului

Din poarta cerului

A auzit şi l-a văzut

Şi l-a întrebat

- Ce te văicărezi şi te căinezi?

- Cum nu m-oi văicăra

Şi nu m-oi căina,

Când am purces pe cale pe cărare,

Gras şi frumos

Când la jumătate de cale

M-a întâlnit o Samcă cu patru picioare,

Cu piele de urs îmbrăcată,

Trupul mi-a schimonosit,

Pieptul mi l-a stricat,

Ochii mi-a păienjenit,

Sângele mi-a băut,

Carnea mi-a mâncat,

Şi nume nu m-a auzit

Şi nime nu m-a văzut!

Şi i-a zis Maica Domnului:

- Du-te la cine ştie descânta,

Cu mătura te-a mătura,

De la tine l-a depărta,

Cu acu l-a împunge şi l-a străpunge,

De la tine s-a duce.

Cu biciul l-a biciui,

De la tine s-a porni,

Peste Marea Neagră l-a arunca,

Unde popa nu toacă,

Lui Dumnezeu nu se roagă.

Acolo sa-i fie cina şi odihna

Şi N. să rămâie luminat,

Ca cristalul de curat,

Cum Dumnezeu l-a zidit,

Şi mă-sa ce l-a făcut!


Se descântă în trei luni, în câte trei zile de câte trei ori, în rachiu şi cu un pai de mătura, un ac şi o biciuşcă de găsit. Rachiul îl bea bolnavul şi se mai spală cu el.



Samca , după cum spun legendele, este un spirit necurat, foarte urat și fioros: o femeie în pielea goala, cu părul despletit, până la călcâie, cu sânii lungi pana la pământ, cu ochii mici și strălucitori ca stelele, cu mâinile de fier, cu unghiile de la mâini și de la picioare lungi și ascuțite ca andrelele sau încârligate ca secerile și cu limba de foc.


Acest demon, din a cărui gură foarte mare, urâtă și strâmbă iese întotdeauna foc, se arata pe la sfârșitul lunii, în apropiere de luna plină, copiilor mai mici de patru ani, pe care așa de tare îi înspăimântă că se îmbolnăvesc pe loc. Acest demon se mai arată și femeilor care zac pe patul nașterii, pe care le frământă și le sperie, încât acestea mor pe loc sau rămân schilodite și neputincioase toată viața. Formele pe care Samca le ia sunt felurite: în chip de porc foarte mare și fioros, în chip de câine cu dinții rânjiți, în chip de pisica fără par cu ochii înfocați și holbați, în chip de cioară mare cu ochii de sânge și în chip de păianjen mare și negru. Boala de care sunt atinși copiii după ce li se arată Samca poarta numele de răutatea copiilor.


Samca are 19 nume: Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava și Samca. Pentru a se apăra de Samca, oamenii trebuie să îi scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie să convingă pe altcineva să scrie un descântec, pe care să-l poarte apoi asupra lor. Acest descântec o va face pe Samca să se ducă în schimb la cel care l-a scris, dar, dacă acesta este un om bătrân, care și-a trăit viața, Samca nu îi va face rău, ci doar îl va face să scrâșnească din dinți în somn.

 Tudor Pamfile - Mitologie românească, cit. D. Lupaşcu - Medicina babelor