Bată, betişoara mea!
Fă-te mare bălaur
Cu solzii de azur,
Şi du-te la ursitul meu,
Cel ales de Dumnezeu:
De le-i găsi pe pat,
Dă-1 sub pat;
De le-i găsi pe scaun,
Dă-1 sub scaun;
De le-i găsi pe cuptoriu
Dă-1 sub cuptoriu;
Unde le-i găsi,
Cu botul îl muşcă,
Cu nasul il suflă,
Cu coada-l plesneşte,
De le-i găsi
Cu urechile îl netezeşte
Şi la mine-1 porneşte.
Să crepe, să plesnească,
La mine să se pornească!
apoi
Sfintă stea!
Te mulţămeşte
Cu sfintele mătănii
Să-mi trimiţi pe ursitul
Ursitoriul meu,
în vis să-1 văz,
Aievea să-1 visez!
apoi
Cum nu poate toată lumea
Fără cleşte-a trage foc,
Aşa şi ursitul meu,
Cel ales de Dumnezeu,
Să nu poatâ-n loc a sta
Pîn-ce nu s-a arăta
în ast-noapte să-1 visez!
