[Miresucă, ţine minte]

Miresucă, ţine minte,

Să fii bună şi cuminte;

Să fii harnică, blajină,

Că mergi în casă străină.

De-i fi bună, stai la noi;

De-i fi rea, te duci napoi.

De-i fi rea şi veninoasă

Te trimit la mă-ta-acasă.

De-i ocoli lumea-ntreagă

Nu găseşti o-cioară albă,

Nici noră la soacră dragă.

Frunză verde ca iarba,

Mireasă, pe casa ta,

Cântă cucu şi mierla,

Cucu cântă, mierla zice:

Stai, mireasă, nu te duce,

Stai, mireasă, nu pleca

De la măiculiţa ta,

Că te duci la soacră-ta,

Soacră-ta-i femeie rea

Şi te ceartă toată ziua.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[A, a, a, puiuţ de şoim]

A, a, a, puiuţ de şoim,
Eu te leagăn, tu n-ai somn.
A, a, a, puiuţ de peşte,
Eu te leagăn, doar îi creşte.
A, a, a, puiuţ de cuc,
Eu te leagăn şi mă duc.
Dui, dui, dui,

Mânca-te-aş, pui,
Rabdă, gură, dacă nu-i!
Culcă-te, puiu mamii,
Tată-to nu-i nicăiri.
Dui, dui, dui,

Puiu cucului,
Adă-i somnu pruncului
De pe frunza nucului.
Liu, liu, liu, puiu mamii,
Eu te leagăn, tu-i durmi,
Până mâni nu ti-i stârni.

Leagănă-te, leagănu,
Să-mi adoarmă voinicu.
Hai, liu, liu, pui de om,
Culcă-mi-te să te-adorm.
Să te-adorm cu leagănu,
Să te scol cu cântecu.
Hai, liu, liu şi-ai adormi
Că măicuţa te-o păzi,
Visuri blânde să-ţi urgeşti,
Calea vieţii s-o-mplineşti,
Hai, liu, liu.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Cum am face, puică, noi,/ Să ne iubim amândoi?]

Cum am face, puică, noi,
Să ne iubim amândoi?
Prea ți-au fost buzele moi!
 - Vino, bade, pe zăvoi,
Acolo-i iarbă de oi
Și umbruliță de noi.
Cât a cânta cucu-n fag,
Ne-om iubi și noi cu drag;
Pân' or paște-oile iarbă,
Ne-om vedea și noi de treabă.


Folclor poetic, I, București, 1967.

[Cântă-mi, cuce, cu mult dor]

Cântă-mi, cuce, cu mult dor,
Că eu n-am prea mult și mor.
Cântă-mi, cuce, cu dulceață,
Că eu n-am prea multă viață.
Din tinerețile mele
Am petrecut multe grele,
Am petrecut grele multe,
Să le strâng, aș face-un minte,
Or peste mare o punte;
Să trec calea dorului,
La curțile binelui
Și norocul omului.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967. 

Chiuituri satirice

Harnic îi badea la lucru,
Da-o avut noroc cu cucu,
C-o cântat de l-o sculat,
Că murea de foame-n pat.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Cântec de jale

Străină-s, maică, străină
Ca și-o floare din grădină...
Nici aceea nu-i străină,
Că-s două-ntr-o rădăcină,
Suflă vânt și le leagănă,
Laolaltă le adună.
Io cu cine m-oi aduna,
Cu streini totdeauna.
Mult mă mustră cucuțu
Pân ce n-am glas ca dânsu.
Cum oi avea glas de cuc,
Că tot plâng până mă culc?
Plâng seara,
plâng dimineața,
Tot așa îmi petrec viața.
O, vai de zilele mele,
Una-i bună, zece-s rele,
O, cu greu petrec în ele!
C-așteptând să-mi fie bine
Mai mult rău și-amar îmi vine!
Așteptându-mi binele,
Mi se ciuntă zilele.
Așa-mi vine supărarea,
Gândești că o-adună valea,
Nici valea nu o adună,
Că ea vine de voie bună.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.

Cântec de petrecut

Cântă cucu-n vârf de nuc
Și moartea-ntr-un vârv de ciung.
Moartea zice către cuc:
- Dă-mi, cuce, glasul tău mie,
Că vom fi bune soție!
Dar cucul din grai grăia:
- Du-te, moarte, de-acolea!
Du-te, moarte, la focul,
Că nu ți-ai aflat omul!
Glasul eu nu mi l-oi da,
C-a veni primăvara
Și ier voi prinde-a cânta,
Eu pe unde merg și cânt
Ies plugari cu plugurile,
Păcurari cu oile,
Neveste cu prânzurile.
Eu pe unde merg și cânt
Ies bărbați cu plugu-n câmp,
Nevestele duc de prânz.
Bărbații merg șuierând
Și nevestele cântând,
Și voie bună făcând.
Tu pe unde mergi și cânți
Nu mai vezi ochi înfloriți,
Făr' numai păinginiți,
Mumele rău despletite,
Nevestele bănuite.
Tu pe unde mergi și cânți
Copii mici îi sărăcești,
Oameni tineri despărțești,
Căși de oameni pustiești!
Cucul dacă a cântat,
Iute-n casă a zburat
Și la cap s-a așezat.
Iară moartea stașnica
Iute după el mergea
La picioare s-așeza
Și cu cucul se mustra.


Flori alese din poezia populară, II, EPL, 1967.