Sus sunt înalte mănăstiri,
Mănăstiri, nalte zidiri,
Iar în ele cine șede?
Șade Maica și cu Fiul
Și-mi judecă pe Siva
De ce este așa grasă,
Așa grasă și frumoasă,
Întrebând-o, ispitind-o:
Ce-a băut, ce a mâncat
De-are trup așa-ncălat?
Iară Siva răspundea
Și din gură cuvânta:
- Sus la munte m-am suit,
Jir și ghindă mi-am păscut;
Jos, mai jos m-am pogorât,
Appă rece mi-am băut,
Apă rece, sloi de gheață,
Priitoare la-ngrășeață.
În gădină c-am sărit,
Ceapă verde mi-am păscut,
Două-trei verzi am stricat,
Când românii m-au simțit:
Sar ei cu topoarele,
Ciubotari cu-ntinsorile,
Lăutari cu arcușele,
Țigani cu baroasele.
Mă bătură,
Mă-njunghiară,
Mă pârliră,
Mă-mpărțiră.
Luară românii slănina
Și țiganii căpățăna
Și frumos mi-o-mpodobiră
Cu cercei și cu mărgele,
Și-am adus-o la dumneavoastră
Cu bani mari s-o dăruiți:
Doi-trei galbeni înfloriți,
C-un colac de grâu curat,
Să-l avem pentru mâncat;
Sub colac vadra de vin,
C-așa-i legea din bătrâni,
Din bătrâni, din oameni buni.
La mulți ani cu sănătate,
Că-i mai bună decât toate,
La boieri ca dumneavoastră,
Că sunteți propteaua noastră.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, editura Paideea, 2001.
