Bună vreme la fereastră,
La boieri ca dumneavoastră!
De câte ori am venit,
Tot la masă v-am găsit,
C-un pahar de vin pe masă:
În buza paharului,
Scrisă floarea raiului.
Ospătarea vă urmați
Și la noi să ascultați,
Plecat-a [
nume]
Într-o sfântă zi de joi
La plug cu douăzeci și patru de boi,
La câmpul vărat,
La mărul durat,
Unde-i bine de arat
Și mândru de semănat.
Arară miercurile
Și joile
În toate părțile:
Cât ochii coprindea
Brazdă neagră răsturna,
Grâu de vară semăna,
Grâu de vară
Făr' secară,
Arnăut de cel mai mare,
Arară
Pân' se săturară,
Apoi tras' plug la perete
Și boii la iarbă verde,
Pogonicii-n sat la fete,
Cei mai tari
La fete mari,
Cei mai mici
La mămăligi;
Fata chițigoilor
Înaintea boilor,
[
nume], cu grija de casă,
Puse coatele pe masă:
Gândi una, gândii două,
Gândi nouăzeci și nouă,
Gândi la negru-nfrânat
Cum e bun de-ncălicat,
Cu cioltar până-n pământ,
Cu potcoava de argint,
Mult e spornic la fugit.
Cheamă șoimi, cheamă ogare
Și pleacă la vânătoare,
Și-n treacăt mi se abate
Și pe la ăl grâu de vară.
Grâulețul lui de vară
De departe că-nverzea,
Iar d-aproape-ngălbenea,
Față de copt își făcea.
El de pe cal s-apleca,
Două-trei fire smulgea
Și în palme le freca
Și la păsări le-arunca,
Că era bun de mâncat,
Grâu numai de secerat.
El, văzându-mi-l așa,
Frumușel se așeza
Pe podoaba lui de șea,
Se duse-n târg la Bârlad,
Că e târg mai lăudat;
Cumpără nouă oca de fer
Ș-alte nouă de oțel,
Ocaua de fer mai mare
Tot cu câte cinci parale,
Ocaua de fer mai mic
Tot cu câte-un firfiric.
Se 'se la ţiganul Stan
Din sat de la Gologan,
Care şedea-n fundul cortului
Cu ochii sticliţi,
Cu dinţii rânjiţi,
Și cu căciula pe spate
De nu mai putea bate,
Lung în deşte,
Bun de cleşte,
Lung în cocale,
Bun de ciocane.
Când din dinţi scrâşnea,
Ciocanele pârâia
Și, numai cât în vorbă se da,
Secerele şi gătea.
Făcu câteva mai cârne
Să secere babe bătrâne,
Făcu altele gingaşele,
La mănunchi cu floricele
Să secere fete şi flăcăi cu ele,
[nume] se duse acasă
Și se puse
La masă
Chemă nepoţi şi finicei
Până-n patruzeci şi trei,
Chemă neveste şi fete
Cu ce Dumnezeu mai dete.
Puse masa-n ospătare,
Dar voinicul ăl mai mare
Nici din masă nu lua,
Ci la sccere-mi pleca:
Se puse-n vileagul vântului
Din fereastra pământului,
Unde-i bine voinicului.
Cu dreapta trăgea,
Cu stânga pologea:
Din polog snop,
Din snop claie făcea,
Din claie
Faţă albă de arie.
Apoi se duse la Străgălia
Că acolo era herghelia;
Cumpără nouăsprezece jugani
Cu potcoave de argint,
Batu-mi bine la pământ:
Cu picioarele-l treierau,
Cu genunchele-l întorceau,
Cu nările-l grohăiau,
Cu coadele-l premeneau,
Cu urechile-n saci turnau;
Numai băniţi trebuiau.
Umplu buţi şi boloboace,
N-avu grâului ce face;
Umplu care chioveneşti
Și mai multe mocăneşti,
Și porni pe drum la moară,
La moară la Căpitan
Unde-a măcinat şi an;
La moară la Călieri
Unde-a măcinat şi ieri;
La moara de sub pământ
Ca să vie mai curând,
Dar mai mult a zăbăvit.
Morăriţa, mai şireată,
De trosnetul bicelor,
De scârţiitul carelor,
De hâitul cailor,
Puse coada pe spinare
Ș-apucă pe drum la vale,
Se duse prin cătinele
Să mănânce căpşunele.
Iar morarul, priceput,
O ptuşi
Ș-o mâşii,
Ș-o luă de scoc
Ș-o dete la loc,
O luă de tulpină
Ș-o aşeză la făină,
O luă de ghizdei
Ș-o puse la mălai de mei.
Când fuse moar-aşezată,
Se uită să vadă
De curge făina curată;
Dar nu curgea făina curată,
Ci aur şi mărgăritari
În curţile dumneavoastră,
Boieri mari.
[nume] luă-ntr-o băsmăluţă
Numai făină fără tărâţă
Ș-o duse la dalba-i jupâneasă
Să-i arate făina de frumoasă.
Ea îndată se duse, din casă
În casă
Și căută o sită deasă
Să facă un colac mare
Și frumos,
Cum e faţa lui Cristos,
Să fie plugarilor de folos.
Se mai duse din cămară,
În cămară
Și găsi ş-o sită rară
Să facă un colac de secară,
Să-l dea la fete-n cămară,
Că se bat d-alaltăseară
Și se scot de plete-afară;
Pentr-un pic de lapte dulce,
Stau fetele să se-mpuşte,
Iar o miţă miorlăia
Crezând c-o-mpuşcă pe ea.
Noi, boieri, am mai ura,
Dar ne e c-om însera
Și nu 'stem de ici-colea,
Ci suntem de la Piteşti,
Unde lapte nu găseşti:
Cum îl bate
În târg îl scoate,
Cum îl mulge
În târg îl duce,
Mor copiii de lapte dulce.
Tot am mai sta
D-am mai ura,
Dar ni-e frică c-om însera,
Ș-avem să trecem lunci
Și văi adânci,
Munţi înalţi şi întunecoşi.
Rămâneţi, boieri, sănătoşi,
La anul să vă găsim
Mai voioşi!
(Oltenia, Muntenia, Dobrogea)
G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române [1885], editura Minerva, 1982.
***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
