marți, 6 decembrie 2022

colinda zidarilor

 Zîdari zîdu zîduie 

Zidu să tăt înhîie 

Da zîdariu cel măi mare 

Iesă-afară-n preumblare 

Şi din gură cuvîntare : 

- Care nevastă-a vini, 

Demineaţă cu prînzu 

Tătu-n zid uo-m zîdui, 

Că da de nu s-a-nhîi. 

Nevasta zîdariului 

Demineaţă s-o sculat, 

Şi pă cap s-o keptînat, 

Şi hiu şi l-o dăicat 

Şi prînzu şi l-o gătat, 

Şi la soţ de-o alergat. 

Da zîdariu cel măi mare 

Iesă-afară-n preumblare, 

Să uită spre răsărit, 

Vede-şi nevasta viind. 

Iel di:1 gură cuvînta : 

- Crească rugu cît casa, 

Doară ea s-ant'ebd'eca, 

Şi prînzu şi l-a vărsa, 

Şi napoi de s-a-nturna. 
Nevasta zîdariului 
Acolo dac-o sosit, 
Prînzu jos de i l-o pus. 
Iel în braţă u-o luat, 
Şi-n gură u-o sărutat, 
Sus pă zîd u-o rădicat. 
Şi-o zîdiră pînă-n gle;me, 
Şi-o văzut că-i lucru lezne ; 
Şi-o zîdi pînă-n jerunte, 
Şi-o zîndi zîdariu-a rîde ; 
Şi nevasta-o prins a plînje ; 
U-ă zîdiră pînă-n brău, 
Şi văzu că-i lucru greu ; 
- Drajilor zîdarilor, 
Io-arn ginit că-i numa şagă, 
Pîntu ce v-am fost de dragă, 
Lăsaţi-mi ţîţăle-afară, 
C-am un hiuţ mititel, 
Cine mni-a cota de iel, 
Şi cine mni l-a dăica, 
Maica Sfînta Vergura ; 
Cine pă cap mni l-a unje, 
Ia omutu cînd a ninje ; 
Cine pă cap mni l-a la, 
Ploile cînd a ploua ; 
Şi cine l-a legîna 
Vîntuţu cînd a sufla. 
Suflă vîntu di pă deal, 
Şi-l leagănă-ncet şi rar, 
Suflă vîntu di pă şes, 
Şi-l le::1gănă-ncet şi des. 
(I. Taloş) Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.