Colind [D-o proptea de grajd/ Stă Negru legat]

D-o proptea de grajd

Stă Negru legat,

Legat veregat.

Fin cine-i presară?

Fânuleţ cu flori

Strâns în sărbători

Dă două surori.

Stăpân ce-mi grăia?

- Rozi, Negrule, rozi,

Rozi de mi te-ngraşă,

Dă-ţi fă spata lată

Şi corniţa-nvoaltă,

Învoaltă răsucită

Că io mi te vânz

Pe care dă fân,

Pe butii dă vin,

Ş-oleu dă bumbac,

Teancuri dă postav.

Curtea să mi-o-mbrac

Curtea şi curtaşii

Şi toţi pogonaşii.

- Stăpâne, stăpâne,

Tu mă vinzi pă mine,

Dar adu-ţi aminte

Colo-n bătălie,

Noi când ne băteam

Cu turcii cu frângii:

Frângii ne-au înfrânt,

Turcii ne-au tăiat,

În mare ne-au băgat,

Io am înotat

Marea-n lung şi-n lat,

Lungiş,

curmeziş.

La mijloc dă mare

Am fost vinovat,

M-am împiedicat

D-o gură de mreană

Şi sunt vinovat;

Ţie ţi-am udat

Fund dă buzunar,

Vârf dă iatagan;

La mal d-am iţit.

Din nări-am suflat.

Nimic n-am stricat

Vasile-n grăia:

- Rozi, Negrule, rozi,

Rozi dă mi te-ngrași,

Că io nu te vând

Şi te ispitesc.

Negru ce-mi grăia?

- Mai m-ai ispitit.

An la Bobotează

Când preoţi botează.

Cu cincizeci dă cai,

Tot cai lăudaţi,

Tot cai potcoviţi,

Io nelăudat.

Şi nepotcovit.

Silă mi-am făcut

Dă i-am întrecut;

Fală ţi-am făcut

Şi ţie şi mie,

Ţie dă stăpân,

Mie dă cal bun!

La anu şi la mulţi ani!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967. 

Colind [Nu te duc roabă la turci,/ Ci te duc doamnă să-mi fii]

Din vad în vadul Brăilii
Mărului cu florile dalbe!
Şade Ion tânăr călare
Pe-un cal negru bidiviu.
Şi nu-mi şade cum se şade:
Şade-n apă
Până-n sapă,
Şi-n noroi
Până-n ţurloi,
Şade-n scară d-alintat
Şi-n suliţă rezimat
Şi se ceartă şi cu turcii
Ni cu turcii, ni cu frângii,
La turci să ia vadurile,
Şi la frângi corăbiile.
Se certară,
Le luară,
Să le treacă-n d-aia parte,
În d-aia parte-n Dălbinaşi,
Că sunt oamenii mai graşi,
Să robească de trei zile,
De trei zile,
Trei pleanuri.
Plean dintâi ce mi-a robit?
Neveste de câte-un prunc.
Plean d-al doilea ce-a robit?
Fete mari cu bani pe cap.
Plean d-al treilea ce-a robit?
Tot junei,
D-ăi tinerei.
Vin juneii şuierând,
Fete mari tot hori făcând,
Nevestele prunci săltând.
Mai pe urma tuturor,
Tare vine d-o carâtă,
D-o carâtă zugrăvită,
Cu postav verde-nvelită.
Da-n carâtă cine-şi vine?
D-o cocoană smedioară
Cu cosiţa gălbioară;
Şi nu-mi vine cum se vine,
Şi vine seamă-şi făcând.
Faţa dalbă zgâriind,
Cosiţa dărăpănând.
Dar şi Ion mi-o vedea
Şi din gură aşa grăia :
— Taci cocoană nu mai plânge,
Nu te duc roabă la turci,
Ci te duc doamnă să-mi fii,
Doamnă mie, curţilor,
Nor' bună părinţilor,
Cumnăţică fraţilor,
Stăpână d-argaţilor.
Dar şi Ion făt-frumos
El să fie sănătos,
Dat în ştirea lui Cristos.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.