Mulțumire pentru priveghi

Ridică, ridică,
Gene la sprâncene,
Buze subțirele,
Să grăiești cu ele.
Cearcă, dragă, cearcă,
Cearcă și grăiește,
De le mulțumește
La străini, la vecini,
Cui a făcut bine
De-a venit la tine.
Că ei și-au lăsat
Odihna de noapte
Și lucrul de ziuă.
Eu nu pot, nu pot,
Nu pot să grăiesc,
Să le mulțămesc.
Mulțămi-le-ar domnul,
Că eu nu li-s omul.
Ieri de dimineață
Mi s-a pus o ceață,
Ceață la fereastră,
Ș-o corboaică neagră,
Pe sus învolbând,
Din aripi plesnind,
Pe min' m-a plesnit,
Ochi-a-mpăinjenit,
Fața mi-a zmolit,
Buze mi-a lipit.
Nu pot să grăiesc,
Să le mulțămesc.
Mulțumi-le-ar domnul,
Că el mi-a dat somnul,
Mulțumi-le-ar sfântul,
Că el mi-a luat gândul.

Istoria Literaturii Române, I, București, 1970.