Colind [Ziorile]

Voi ziori de ziuă, 
Nu vă revărsaţi. 
Voi ziori de zi! 
Nici nu vă grăbiii, 
Că voi bine ştiţi, 
Voi ziori de zi ! 
Noaptea de-astă noapte, 
Noi nu ne-am somnatu, 
Făr-am tot d-umblatu, 
Cruciş, curmeziş, 
Prin hiş cărpinişi, 
Tot prin ape line, 
Tot prin ţări străine. 
Şi prin limbi păgâne, 
Şi prin munţi înalti, 
Şi prin văi adânci. 
Noi nimic n-am văz'tu, 
Fără ce-am văzutu: 
Oarzele cocân-se, 
Grânele spicân-se, 
Secările înflorin-se. 
Fără ce-am văzutu: 
Pe-acei fii de câmpi 
Doi vulturi surii, 
De la cer lăsân-se, 
Din cioc înciocân-se 
Din aripi bătân-se, 
Din gheare îngherin-se. 
Dar pe ce se mâncă? 
Pe-o cunună sfântă, 
Şi-ai doi fulgi de aur. 
Pe-o cunună sfântă, 
Din aur făcută; 
Pe-o cunună-naltă, 
Din aur suflată. 
Noi am tot pândit 
Şi-am tot cugetat 
Până am aflat 
Cea cunună sfântă 
Şi-ai doi fulgi de aur. 
Noi să le mai dăm 
Tot la fete mari, 
Tot pe la liori, 
Rar la zile mari: 
Cum e la Crăciun, 
Şi la Bobotează. 
Şi-mi fiţi sănătoşi. 
Voi jude frumoşi! 

(C. Mohanu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.