Dealul Mohului,
Umbra snopului...
Cine se umbrea
Şi se sfătuia?
Sora soarelui
Şi cu-a boarelui.
Ele se umbrea
Şi se sfătuia
Care e mai mare.
Sora soarelui
Ea aşa zicea:
Că ea e mai mare
Că-i frate-său soare,
Şi de când răsare
Până când sfinţeşte
Lumea-o-ncălzeşte.
Că de n-ar fi sori,
Lumea n-ar mai fi.
Sora vântului,
Ea aşa zicea:
Că ea e mai mare,
Că-i frate-său boare.
Că de n-ar bori,
Oamenii-ar muri:
Oamenii la plug,
Vitele la jug.
Stăpâne, stăpâne,
Nu te supăra,
Că holdele-s rari
Da la spic îi mari.
Dumnezeu va da
Snopul — feldera,
Mănunchiul — copu,
Claia — găleata,
Stogu cât casa.
Găzdiţă, găzdiţă,
Gată cina bine,
Multă gloată-ţi vine;
Gată cina mare,
Că gloata-i pe cale.
Stăpâna ne-a da
Un colac curat,
Ş-o pecie de porc,
Un cop de rachiu,
Ş-o vadră de vin,
Să ne veselim.
*
Holdă mare-am secerat...
Secerat-o fetele,
Holdă ca peretele,
Fetele o secerat,
Feciorii clăi o-nșirat;
Ş-o pus clăile-n şirage
Ca cătanele-n parade;
Şi-o pus claie lângă claie.
Ca cătanele-n bătaie,
De unde vine cunună
Rămîne ţarina plină...
Cununa vine din munte
Şi nu-i cine să o ude.
Nu ştiu, văile-or secat.
Ori feciorii s-or culcat;
Nu ştiu, văile-or stirpit,
Ori feciorii-or adormit.
Cununiţă scuturată,
Trebui-o-ai adăpată
Tot cu apă din părău,
Cu vin de la făgădău;
Cu apă din fîntîniţă,
Cu vin de la crîşmăriţă.
*
Cununa de unde vine
Multe clăi s-au tocmit bine
Şi cu grîu şi cu secară
Şi cu orz de primăvară.
Cununa trebie udată
Cu apă de la ciurgău,
Cu vin ars din făgădău.
Deschideţi, oameni, poarta
Că venim cu cununa,
Pe care nu v-om da
Pînă nu ni-ţi arăta
Ţiganul cu cetera
Şi blidul cu plăcinta ;
Şi n-om pune-o pe masă
Pînă n-om vedea joc în casă.
Cununa n-om pune-o-n grindă,
Pînă n-o fi joc în tindă...
Şi pe lîngă ceteraşi
Mai vreo cîţiva băieţaşi,
Să ne-nyîrtă pe sub mînă,
C-aşa-i moda la cunună.
Să ne-nvîrte tot rotiţe,
C-aşa-i moda la fetiţe.
Pe voinic dacă-l aveţi,
Mult tare nu ni-l ţineţi;
Că cununa îi cam grea
Şi copila-i tinerea.
Un ficior frumos mi-i da,
Pe gură ne-a săruta,
Cununa jos a lua.
Să trăim cei ce muncim,
Şi la anul să venim
Dintr-un spic să iasă-un stog,
Dintr-o mînă,
O mierţă plină...
Să secerăm pe ogor,
Voie bună tuturor.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.
