[Ajungă-te jalea mea]

Mândră, mândră, draga mea,
Ajungă-te jalea mea,
Să te-ajungă-un dor și-un drag,
Să șezi toată ziua-n prag,
Cu firuț băgat în ac,
Și tu să nu poți împunge
Pân' nu-i suspina și plânge,
Și tu să-ți aduci aminte,
Mândră de-a noastre cuvinte,
C-or rămas neisprăvite.
De-om trăi le-om isprăvi
Și tu soție mi-i fi.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967. 

Cântec de jale

Lasă, lasă, răule,
C-o veni și binele.
Până vine binele
Rău-ți mâncă zilele.
Binele de mine fuge,
Rău de-napoi m-ajunge.
Fuge bine peste bine,
Răul tot de mini se ține.
D-o veni binele-odată,
N-am să-l las viața toată.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.

Cântec de jale

Străină-s, maică, străină
Ca și-o floare din grădină...
Nici aceea nu-i străină,
Că-s două-ntr-o rădăcină,
Suflă vânt și le leagănă,
Laolaltă le adună.
Io cu cine m-oi aduna,
Cu streini totdeauna.
Mult mă mustră cucuțu
Pân ce n-am glas ca dânsu.
Cum oi avea glas de cuc,
Că tot plâng până mă culc?
Plâng seara,
plâng dimineața,
Tot așa îmi petrec viața.
O, vai de zilele mele,
Una-i bună, zece-s rele,
O, cu greu petrec în ele!
C-așteptând să-mi fie bine
Mai mult rău și-amar îmi vine!
Așteptându-mi binele,
Mi se ciuntă zilele.
Așa-mi vine supărarea,
Gândești că o-adună valea,
Nici valea nu o adună,
Că ea vine de voie bună.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.