Se afișează postările cu eticheta bocet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bocet. Afișați toate postările

luni, 9 decembrie 2013

Bocet pentru soț

Iară viu, dragă, la tine
Și nu grăiești cătră mine;
Iară viu la dumeta
Și nu-mi grăiești cu gura.
Oară ce irmă te ține,
De nu grăiești cătră mine?
De-ai avea irmă de piatră
Mi-ai grăi batâr o dată,
da ești cu irma de lut,
Și nu mi-i grăi mai mult.
Scumpucă, unde te duci
Cu vrobele cele dulci?
Meri la altă-mpărăție,
N-ai pă nimeni de soțâie.
Roagă-te preotului
Și țâie prohodu mare,
Și te-ajungă oarecare.
Țucu-te drumar gătat,
Numa singur dintr-un sat.
Hai dragă-napoi în casă
Și pune mâna pă masă
Și te fă gazdă de casă
Și de-aista drum te lasă,
C-aista-i drum umblător
Și-napoi-ne-ntorcător,
Ia drăguță sama bine.

(Odești, 1975; Pintea Floarea, 64 ani)


Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978.

Bocet la fată tânără

Țucu-te, mireasă mândră,
Mândru țî-i norocul tău,
La mamă-ta-i pare rău.
Mireasă mândru gătată,
După lume supărată;
Mireasă mândră tomnită,
După lume bănuită.
Mireasă, numile tău
Țî l-o scris pe copârșeu,
Nu pă tablă la birău.
În loc de doi chemători,
Te-or duce șasă feciori.
Mireasă, nunile tale
Toate-s gata de jelane
Toate-s gata-n haine negre
Și te plâng de n-ai ști crede.
Mireasă, nunile tale
Da nu vin cu carăle.
Că vin cu prapurile,
Mireasă, mirele tău
Te-așteaptă la temeteu,
Cu cunună de sarsău.

(Ariniș, 1975; Pop Maria, 67 ani; Bancoș Floare, 71 ani)


Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978.

Bocet la mamă

Rămâi casă, rămâi masă,
Că măicuța me vă lasă!
Rămâi ocol măturat,
De maica nu-i fi călcat!
Țucu-te casă și tindă,
Cum țî s-o rupt meșter-grindă!
Meșter-grindă s-o pleznit
Și măicuța mi-o murit.

(Băsești, 1960; Mărieș Emilia, 36 ani)


Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978.

Bocet la mamă

De când moarte te-o lovit
Mică nu ț-o trebuit,
Numa strugurași de mure,
Scânduri de fag din pădure.

(Băsești, 1959; Pop Ana, 69 ani)


Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978.


Bocet la mamă

Mânce-te amarul, moarte,
Cum nu faci nici o dreptate,
Că umbli din nuci în nuci,
Iei măicuța de la prunci,
Și umbli din creangă-n creangă,
Iei măicuța ce mai dragă.

(Băsești, 1958; Pop Maria, 51 ani)


Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978.

joi, 18 aprilie 2013

Bocet la fată tânără

Draga mea și sărmănuță,
Scumpa mamii Maricuță,
Pe streini că i-ai slujit,
Multe camăși le-ai cusut,
Da' ei rău te-au miluit,
Borșu cald nu l-ai gasit,
Nici mămăliga pe blid.
Pe la străini te-ai hrănit,
Până ce te-ai bolnăvit,
Și de zile te-ai gătit.
Draga mea și Măriuță,
Când oi coase foi și-altiță?
Dragele mele mânuțe
De-amu n-or mai coase-altițe
Dragile mele degetele
N-or mai face găurele;
Dragile mele picioare
N-or mai face urmușoare,
Ci-oi rămâne oase goale.
Dragii mei de ochișori,
Crește-or mândri pomișori,
Înapoi de-i mai veni,
Numa pustiu vei găsi.

Istoria Literaturii Române, I, București, 1970.

joi, 11 aprilie 2013

Bocet la mamă

Măicuța mea, draga mea,
Măicuță nu ți-e păcat,
De te du' și ne-ai lăsat?
De cinci copii ne-ai lăsat?
Că copilul ăl sărac
Nu e nimănuia drag;
Copilu' fără măicuță
Să cunoaște pe hăinuță,
Că se joacă prin țărână,
Și nu-l ia nimeni de mână.

Opere, V, Constantin Brăiloiu, editura Muzicală, 1981.


Bocet la tată

Moarte, moarte,
Hoț de noapte,
Cât îi satul mi-ai umblat,
Nime sălaș nu ți-o dat,
Da pe noi ne-ai înșelat
Și la noi dac-ai intrat,
Să fi luat ce-o fost de luat,
Pe taica să-l fi lăsat,
C-o fost taica stâlp de fier,
S-o răzmat copiii-n el.
Ș-ai vint moarte prin grădină
Ș-ai luat pomi de la tulpină,
De ne doare la inimă.
Da ieu d-ăștia de știam,
Ușile le zăvoram,
Porțile le încuiam
Și-n casă nu te lăsam.
Hai, tată, să facem schimbare,
Că nu-i nici o supărare
De mine, că-s fată mare.
Lasă-te, tată, de cale,
Ca să ne lăsăm de jale,
C-asta-i cale-ndelungată,
Nu se gată niciodată.
Bradule, smolitule,
Să fi putrezit în munte,
Să nu vii la noi în curte,
Să te tai în fierăstrău
Și să te faci copârșeu,
Să nu bag pe taică-meu.
Lutule,
pământule,
Mulți oameni ai mai mâncat
Și tot nu te-ai săturat,
Că pe taica mi l-ai luat.
Pământule,
urâtule,
Lacăt ai și cheie n-ai,
Că ce-apuci nu ne mai dai.

Opere, V, Constantin Brăiloiu, editura Muzicală, 1981.