El se lăuda-re, (bis)
Dai colindă, dalboş păcurare,
Păcurar de munte,
Că el mi-ş d-are,
Câte flori pe munte,
Atâtea oi de multe;
Câte 's viorele,
Atâtea 's mielușele;
Câţi 's cocoşei,
Atâţia-s berbecei.
Da unde le ierna-re,
Într'un strung de mare.
Marea de-mi grăia-re:
-Păcurar de munte,
Du-ți oile tale,
Din văstrungul meu.
Că de-oi sta m'oi mânia,
Mare undă și-oi veni.
Și miții i-oi rupe (mielușei)
Și biții i-oi duce. (berbecii)
Din graiu îi grăia-re:
-Mare-o nu mă temu,
Că el că mi-ș are,
Vre-o doi berbecei
Cu coarnele'n vântu,
Cu lâna'n pământu;
Cu coarnele'ntoarse,
Cu lânuța'nvarsă;
În coarne mi-or trosni,
Biții or zdrăncăni;
Câinii vor simți,
Oile-or porni,
Pe-un picior de munte,
Unde iarba-mi crește,
În patru se-mpletește,
Verde-mi putrezește.
Și te veselește...
Lejnic,
Hunedoara
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.
