Oi leroi da leroi Doamne
Stă un şarpe stârnoţat
Stârnoţat şi mâniat
Drumuri trei a continat,
Mulţi coconi a sărăcit,
Coconiţe-a văduvit,
Coconițe smedişoare
Cu cosiţe gălbioare.
Dară Niculaie mai bun bărbat
Bun cal are a fi hrănit,
Grajdi de piatră-a descuiat
Şi la murgul mi-a intrat
Şi pe murgul mi-l trăgea
De mâncare ce-i mai da
Tot din flori din sărbători,
Adunat de trei surori;
De greunţe ce i-a dat
Tot grâu roşu vânturat,
Cu feldira-i măsurat;
Da de bere ce i-a dat
Tot vin roşu strecurat,
Cu vedriţa măsurat.
Şi-l înşală şi-l ţesală
Şi-l trage din grajdi afară
Şi-l înşală-n două șăi
Şi-l închingă-n două chingi
Şi-l înfrînă-n două frâne
Buzduganul la ciorchine,
Cu suliţa-n ceea mână
Cruce-n piept că mi-şi făcea,
Picioru-n scară-l punea,
Sus pe murgu-ncălica
Pe cel drum că-mi apuca,
Pă cel drum cam părăsit
Cu troscot verde-nvelit,
Cu năgară năgărit.
Merge drumu jumătate,
Jumătate-al treilea parte,
Şarpe de veste mi-şi prindea
Sta-mi-şi şarpe întârnoţat,
Târnoţat şi mâniat,
Drumuri trei a continat,
Mulţi coconi a sărăcit,
Coconiţe-a văduvit,
Coconițe smedişoare,
Cu cosiţe gălbioare.
Dar Niculaie mai bun viteaz
Înapoi se-nvârteja
Îndată-n scări se opintea
Buzduganu repezea
Drept în gură-l sprijinea
Cu suliţa-l potrivea
Tocma-n furca pieptului
Unde-i greu voinicului.
Cu paloşu mi-l trăgea
Trei dărabi că mi-şi făcea
Capu-n suliţă îl lua
Şi-napoi se-nvârteja
Pă su meri şi pă su peri
Pe la mese de boieri,
De boieri ca dumneavoastră.
Câţi pe el că mi-l vedea
Toţi pe el mi-l fericea:
Ferice Niculaie de tine
Şi de cel ce-a fapt pe tine,
Mai fapt altul decât tine
Şi mai frumos decât tine
Şi mai viteaz decât tine.
Unde-i Niculaie cel frumos
El să fie sănătos!
Şi-o-nchinăm cu sănătate!
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.
