[Frunză verde de buiede]

Frunză verde de buiede,
Prost îi omul care crede,
Pe muiere când se joară,
Că nu ia pe altu-n poală;
Că se jură prefăcută,
Că la altul nu se uită;
Cân' apucă la strâmtoare,
Ea se joară de s-omoară;
Iar după ce o scăpat
Ș-o uitat de ce-o jurat;
Să se joare măcar când,
N-o crede, s-o vezi murind;
Măcar când și măcar unde,
Să n-o crezi că iar se suce.

Banloc, Timiș

Lirica populară de dragoste, editura Minerva, Bucureşti, 1985.