Iene, Iene, Scaloiene,
Iene, Iene, Scaloiene,
du-mi-te la Dumnezeu
şi te roagă tot mereu
să dea drumul cerului
ca să curgă ploile,
ploile ca gârlele,
nopţile şi zilele
şi cu săptămânile,
ca să crească apele
să s-adepe vitele,
să se ude grânele,
grânele şi oarzele,
meiul şi fasolile
cu toate legumele
şi cu porumbiştele.
Iene, Iene, Scaloiene,
Iene, Iene, Scaloiene,
roagă-te la Dumnezeu
să dea drumul ploilor,
ploilor şi apelor,
apelor bogatelor,
ca să crească grânele,
grânele, fânaţele,
meiul şi fasolile
cu toate legumele,
porumbul şi poamele
cu toate ierburile,
să le pască vitele,
să ne are holdele;
să se facă roadele,
să mănânce oamenii.
(În unele locuri, i se adresează
versurile cîntate - cu jale la morţi, adâugându-se:)
Iene, Scaloiene,
tinerel te-am îngropat,
de pomană că ţi-am dat
apă multă şi vin mult,
să dea Domnul, ca un sfânt,
apă multă, să ne ude,
să se facă poame multe.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.