În ţărmuri de Dunăriţă
Crescut-o, răsărit-o
Un pom nalt înrămurat
Cu trupina sus pă soare,
Cu ramuri jos spră mare,
Şi Maria din grai grăie:
„Ridică-ţi pom ramurile”.
Iar pomu din grai grăie:
„Treci în mare, treci în lin,
Că nu-s io ce-ţ pare ţâie,
Că-s scara lui Dumnăzo,
Dă pă mine tăt scoboară,
Jos scoboară şi pogoară,
Jos în sfinte dumineci,
Pă la dalbe bisereci.
Iar Maria din grai grăie:
„Ridică-ţ pom ramurile,
Că le-a strica valurile,
Că adună şi d-adună
Tăt trupuri făr' de capite,
Şi săbii făr de mănunt”.
Iar pomu din grai grăie:
„Treci în mare, treci în lin,
Nu mă prea rău supăra,
Că rău mi t-oi blăstăma,
Dă tu mare oi săca.
P-indă-ţ sunt vadurile,
Ara-om cu plugurile.
P-indă ţî-s întorsurile,
Îngrădi-n-om grădinile,
În grădini ci-om sămăna?
Flori vânăte mohorâte.
Şi la flori ce om aduce?
Tăt ficiori însurători
Şi fetiţa cu bertiţă
Ş-or alege, ş-or culege.
Cea mai mică-i nestornică,
La braţă cu iarbă creaţă,
La brâu-i cu spic de grâu”.
Ş-o închinăm dă sănătate!
Crescut-o, răsărit-o
Un pom nalt înrămurat
Cu trupina sus pă soare,
Cu ramuri jos spră mare,
Şi Maria din grai grăie:
„Ridică-ţi pom ramurile”.
Iar pomu din grai grăie:
„Treci în mare, treci în lin,
Că nu-s io ce-ţ pare ţâie,
Că-s scara lui Dumnăzo,
Dă pă mine tăt scoboară,
Jos scoboară şi pogoară,
Jos în sfinte dumineci,
Pă la dalbe bisereci.
Iar Maria din grai grăie:
„Ridică-ţ pom ramurile,
Că le-a strica valurile,
Că adună şi d-adună
Tăt trupuri făr' de capite,
Şi săbii făr de mănunt”.
Iar pomu din grai grăie:
„Treci în mare, treci în lin,
Nu mă prea rău supăra,
Că rău mi t-oi blăstăma,
Dă tu mare oi săca.
P-indă-ţ sunt vadurile,
Ara-om cu plugurile.
P-indă ţî-s întorsurile,
Îngrădi-n-om grădinile,
În grădini ci-om sămăna?
Flori vânăte mohorâte.
Şi la flori ce om aduce?
Tăt ficiori însurători
Şi fetiţa cu bertiţă
Ş-or alege, ş-or culege.
Cea mai mică-i nestornică,
La braţă cu iarbă creaţă,
La brâu-i cu spic de grâu”.
Ş-o închinăm dă sănătate!
(G. Alexiei)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.