Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările

vineri, 20 decembrie 2013

[Strigă moartea la fereastră:/ - Spoveditu-te-ai, nevastă]

Strigă moartea la fereastră:
- Spoveditu-te-ai, nevastă?
- Ce ai, moarte, a mă-ntreba
Spoveditu-m-am ori ba?
Că eu cînd m-oi spovedi,
Șapte popi mi-or trebui;
Șapte popi din șapte sate,
Să mă ierte de păcate.
Și un popă armenesc,
Să nu știe ce grăiesc!

Vicovu de Jos, Suceava


Lirica populară de dragoste, editura Minerva, Bucureşti, 1985.

vineri, 6 decembrie 2013

[Mă luai, luai]

Mă luai, luai,
Joi de dimineață
Cu rochia creață.
Jos pe lângă râu,
La holdă de grâu
Cu secera-n brâu.
Mă plecai, plecai,
Mănunchei să-mi tai
Și-o floare aflai:
De jos, o luai,
De praf, o suflai,
Și-n sân o băgai
Floarea trâmbițăi:
Nimeni n-o aude,
Numai Ion din munte,
Cel cu oi mai multe,
La mine vine
În braț' mă strânge.
- Fugi, câine, din față
Nu mă strânge-n brață,
Că maica așteaptă
Ca să-i gat holda.
- Spune-i la mă-ta,
Pe tin' te-o ajuns
Junghi fără durere
Moarte fără vreme.
Mă-sa se lua
Peste delurele
Peste lecurele
Cu nouă ulcele.
- Hai, maică, nu merge,
Că apele-s late,
Satele-s departe.
Și apele-s mari,
Și satele-s rari,
Mie mi-a fi leacu
Pânza și bumbacu,
Trei scânduri de brad
Și-o cruce la cap
Și Ion cel drag.


(Transilvania, Banat)

G. Breazul, Patrium Carmen, Contribuții la studiul muzicii românești, Editura Scrisul Românesc, 1941.

***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

joi, 11 aprilie 2013

Cântec de petrecut

Cântă cucu-n vârf de nuc
Și moartea-ntr-un vârv de ciung.
Moartea zice către cuc:
- Dă-mi, cuce, glasul tău mie,
Că vom fi bune soție!
Dar cucul din grai grăia:
- Du-te, moarte, de-acolea!
Du-te, moarte, la focul,
Că nu ți-ai aflat omul!
Glasul eu nu mi l-oi da,
C-a veni primăvara
Și ier voi prinde-a cânta,
Eu pe unde merg și cânt
Ies plugari cu plugurile,
Păcurari cu oile,
Neveste cu prânzurile.
Eu pe unde merg și cânt
Ies bărbați cu plugu-n câmp,
Nevestele duc de prânz.
Bărbații merg șuierând
Și nevestele cântând,
Și voie bună făcând.
Tu pe unde mergi și cânți
Nu mai vezi ochi înfloriți,
Făr' numai păinginiți,
Mumele rău despletite,
Nevestele bănuite.
Tu pe unde mergi și cânți
Copii mici îi sărăcești,
Oameni tineri despărțești,
Căși de oameni pustiești!
Cucul dacă a cântat,
Iute-n casă a zburat
Și la cap s-a așezat.
Iară moartea stașnica
Iute după el mergea
La picioare s-așeza
Și cu cucul se mustra.


Flori alese din poezia populară, II, EPL, 1967.