Colind de văduvă

Ler-oi Ler, 
Spre apus de soare, 
Cam pe drumul mare,
Trec 
Şi se petrec 
Stoluri de voinici 
Pe cai povârnici, 
Nainte le iese 
Văduva N.N.; 
Semn le semnuieşte, 
Din gură grăieşte: 
-Cete de voinici 
Pe cai povârnici, 
Unde vă căraţi, 
Şi de ce-mi umblaţi 
Pe la miez de noapte 
Cu sudori de moarte 
Când dorm chiar şi ape 
Şi firile toate, 
Tina de-mi călcaţi, 
Roua-mi scuturaţi? 
Spuneţi: ce cătaţi?
Voinici asculta, 
Unul că vorbea : 
Vătaful mai mare 
Da răspunsul tare: 
- Dragă 
Văduviţă, 
Albă 
La pieliţă, 
Neagră 
La cosiţă, 
De ce tot umblăm 
Tina de călcăm, 
Roua seu turăm? 
Umblăm, trepădăm, 
Lumea colindăm, 
Oamenii cercăm 
Care-s cu păcate, 
Care-s cu dreptate. 
Văduva N.N., 
Aşa d-auzea, 
Voinici asculta, 
Unul că vorbea: 
Vătaful mai mare 
Da răspunsul tare : 
-Dragă 
Văduviţă, 
Albă 
La pieliţă, 
Neagră 
La cosiţă, 
De ce tot umblăm 
Tina de călcăm, 
Roua seu turăm? 
Umblăm, trepădăm, 
Lumea colindăm, 
Oamenii cercăm 
Care-s cu păcate, 
Care-s cu dreptate. 
Văduva N.N., 
Aşa d-auzea, 
Căluşelul lui 
Puiul leului, 
Şeuliţa lui 
Falca zmeului, 
Chinguliţa lui 
Doi balaurei 
Cu capul de zmei, 
De coade-nnodaţi, 
La gură-ncleştaţi; 
Frâuleţul lui 
Două năpârci verzi 
De coade-nnodate, 
La guri încleştate. 
Vătaful mai mare, 
Dac-o asculta, 
Din gură-i grăia : 
-Dragă 
Văduviţă, 
Albă 
La pieliţă, 
Neagră 
La cosiţă, 
Pe soţu-ţi iubit 
Cum l-ai zugrăvit 
Noi l-am cunoscut 
Şi mi l-am văzut 
'N sânul Domnului, 
'N poarta raiului 
Stînd la judecată 
Ca să-şi ia răsplată 
Pentru bună faptă! 
Văduva N.N. 
Fie-mi sănătoasă, 
Cu taică, 
Cu maică 
Şi cu noi toţi.
 
(G. Dem. Teodorescu)
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.