Colind [Colo 'n susu mai din susu/(...)Greu e Domnul adormitu]

Colo 'n susu mai din susu,

Florile-s d-albe de măru,

Sub cel roşu răsăritu,

Greu e Domnul adormitu,

Sub un pom mare 'nfloritu,

De când Domnul a dormitu,

Florile l' or năpăditu,

Rugăciuni nu s' or făcutu,

Nici în cer nici pe pământu.

Vine-un stol de golumbei,

Cu glasul de feciorei,

Şi în pom ei se lăsau,

Şi din grai aşa ziceau :

-Scoală scoal' acest Domn bunu,

Că de când al adormitu,

Florile te-or năpăditu,

Rugăciuni nu s' or făcutu,

Nici în cer nici pe pământu.

Nu-l putură deştepta-re.

Vine un stol de turturele,

Cu glasul de feciorele,

-Scoală scoal' acest Domn bunu,

Că de când al adormitu,

Florile te-or năpăditu,

Rugăciuni nu s' or făcutu,

Nici în cer nici pe pământu.

Nu-l putură deştepta-re.

Vine un șir de rândunele,

Cu glasul de curve rele: 

-Scoală scoal' acest Domn bunu,

Că de când al adormitu,

Florile te-or năpăditu,

Rugăciuni nu s' or făcutu,

Nici în cer nici pe pământu.

Nu-l putură deştepta-re.

Luară-se duseră-se,

Jos pe prund de se lăsară

Şi ele că îşi luară,

Petricele 'n gherişele,

Apşoară 'n gurişoară,

Şi iarăşi ele zburară,

Jos pe pom de se lăsară,

Şi pe Domn îl rourară.

Şi Domnul se pomenea,

Şi tare le blăstăma:

-Rândunele curve rele,

Unde vara veţi văra,

Acolo să nu iernaţi,

Să vă duceţi câte nouă,

Şi să 'ntoarceţi câte două.

Și te Domn bun veseleşte.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

[Du-te, bade, duce-te-ai/ Unde-o sta apa să stai]

Du-te, bade, duce-te-ai,

Unde-o sta apa să stai,

Să fii hrana peștilor

Și rugina pietrelor.

Când ai să vii înapoi,

Să vii, bade, pe la noi,

Că și eu te-oi milui,

Cu-o cojiță de mălai,

Făcută de nouă ani;

Dar nici ai anu ți-oi da

Până nu te-oi întreba,

Fostu-ți-am dragă au ba?

Mozăceni, Argeș


Lirica populară de dragoste, editura Minerva, Bucureşti, 1985.

[Să te duci, bădiță duci/ Până-i pica rob la turci]

Deie Domnul Dumnezeu,
Să fie pe gândul meu:
Să te duci, bădiță duci,
Până-i pica rob la turci,
Cu picioarele-n butuci
Și cu brațele-n cătuși.
Murgul să se poticnească,
În creștet să te trântească,
Mâna stângă să ți-o frângă,
Pe a dreaptă s-o scrântească,
Să iei de dologi cu dinții,
Să mi te plângă părinții,
Să te-nsori de nouă ori,
Să aibi nouă feciori,
Să te mai însori o dată,
Să mai ai încă o fată,
Să-ți duc-apa cu cofița,
Tulbure, bade,-n temniță.

Lirica populară de dragoste, editura Minerva, Bucureşti, 1985.

[Du-te, bade, duce-te-ai/ Nouă ani pe nouă cai]

Colo-n vale la fântână
O fată cu cofa-n mână
Cum plângea așa plângea,
Și se rupea inima,
Și din gură blestema:
 - Du-te, bade, duce-te-ai
Nouă ani pe nouă cai,
N-ai avea noroc să n-ai
Nici de-o stroapă de mălai.
C-ai mințit c-ai să mă iei
De-am trăit și-ntr-un bordei,
Și-acum, câine, nu mai vrei.
Duce-te-ai să te tot duci,
Pân' ai cădea rob la turci,
Rob la turci la Marea Neagră,
Să tragi funii la catargă.
Să tragi targa pe uscat,
Căci cu vorba m-ai purtat;

Să tragi targa pe nisip,
C-ai fost laș și m-ai mințit;
Să te târăști pe pământ,
C-ai fost om fără cuvânt.
Și așa să te usuci,
Ca pâinea care-o mănânci;
Și să mori pus în curele,
Om viclean și pui de lele!

Folclor poetic, I, București, 1967.