Colind [Ioana dă dimineaţă să sculară/Juneliloru]

Ioana dă dimineaţă să sculară,

Juneliloru!

Pă ochi negri să spălară,

Vadra-n cap că mi-o luară.

La fântână că-mi plecară.

La fântână ce găseară?

Găsi fântână stoborâtă.

Dar de cine-i stoborâtă?

Dă trei luni,

Ca trei păuni,

Câte trei sunt meşteri buni!

Unu suliţa-mi strujeşte,

Altu doi şoimi arăneşte,

Ş-altu şele-mi poleieşte.

Al dă suliţa-mi strujeşte

Ceru Ioanei măr dân sân.

Ea cu foc mi-l blestemară:

- Ce să faci cu măr dân sân?

Putrezire-ai ca mărul

Ca mărul ca măr dân sân.

Al dă doi şoimi arăneşte

Ceru Ioanei inelul.

Mai cu foc mi-l blestemară:

- Petrece-te-ai pân dânsul

Printr-însul ca degetul!

Al de şei îmi poleieşte,

Ceru Ioanei cununa.

Ea cu foc mi-l blestemară:

- Ce să faci cu cununa?

Cununa-te-ai cu dânsa,

Cu dânsa, stăpână-sa

Iar Ioana, fată frumoasă,

Ea să fie sănătoasă!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Prunduleţ de mare/Sub soare răsare]

Prunduleţ de mare,
Sub soare răsare,
Un verde d-arvânt
Bătut tot de vânt;
Nu-i verde d-arvânt,
Nici bătut de vânt,
Ci-i un roş călin
Bătut de vânt lin.
Sus mi-i frunza deasă
Jos mi-i umbra groasă.
Sus frunza măruntă.
Jos umbra rotundă.
Jos la rădăcină,
La verdea-i tulpină,
Pat mare-ncheiat
Cu scânduri de brad.
Cu stâlpuri de fag
Să-l priveşti cu drag.
Muşchiul bradului
Şi-a moliftului,
În pat aşternut
Cum nu s-a văzut!
Peste-aceste toate
Mai sunt aşezate
Covor de mătasă;
De mătas-aleasă,
Pe el chiroţică
De cea picăţică.
Peste ele toate
Mai sunt aşezate
Perne frumoase
Şi tot alease.
În pat ce se vede,
Oare cine-mi şede?
Măria cu ochi verzi
Să-i vezi să nu-i crezi,
Cu Voinea iubit
Din război sosit.
Coase şi-nchindeşte,
Brâu verde-mpleteşte,
Pe mare priveşte,
Departe-mi zăreşte
O corăbioară,
Mică sprinteioară,
Neagră şi zmolită,
De valuri bătută,
De maluri trântită,
În ea se zăresc
Greci care sosesc,
De cei ce s-au dus
Marfă de-au adus,
Fir şi ibrişin,
Postav de cel bun,
Sculuri cu mătasă
Că sunt mai frumoasă.
Trag şi chuiesc
La mal năvilesc,
Din gură grăiesc:
- Ori ţi-e frăţior,
Ori ţi-i verişor?
- Nu mi-i frăţior
Nu mi-i verişor,
Ce-i Voinea al meu,
Ce am iubit eu;
Din oaste sosit
Rupt şi ostenit.
- Ia pas de mi-l scoală
Facă socoteală
Şi să ne vorbească
Să ne vămuiască;
Fir şi ibrişin,
Postav de cel bun,
Sculuri de mătasă
Ca să-i coşi cămaşă,
Vama să şi-o ia
Drumul să ni-i dea.
Mai rămâi sănătos
Ca un trandafir frumos!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Ostrovel de mare/Grădiniţa-n vale(...)Ileana d-ochi-şi negri]

Ostrovel de mare,
Grădiniţa-n vale;
Dar cine mi-o face?
Fată smedioară
Ileana d-ochi-şi negri
Projat mi-o făcea
Pân-o isprăvea,
Flori ce-şi răsădea?
Flori de toate flori,
Mai mult busuioc
Decât siminoc.
Projat răsădea
Pân le isprăvea,
Îndărăt se-nturna,
Acasă mergea.
Cel peşte de mare
Sare din mers-afară
În grădina cu flori,
Flori că le păştea,
Rău le tăvălea.
Da Ileana d-ochi-şi negri
De dimineaţă se scula,
Pă ochi negri se spăla,
La grădină că pleca,
În grădina cu flori
Găsi-mi flori păscute
Păscute şi tăvălite,
Şi-unde le vedea
Rău se tânguia.
Îndărăt se-nturna,
Acasă mergea
Furcă că-şi făcea,
Caier îşi punea,
Caier de mătase.
De mreajă torcea,
Mreajă că-mpletea,
Projat mi-şi-mpletea,
Până o isprăvea.
Pe mână c-o lua,
La iaz că pleca
La iaz,
La pârleaz...
În grădina cu flori
Mreaja o-ntindea
Şi se înturna,
Acasă mergea...
Cel peşte de mare
Sare din mare-afară
În grădina cu flori,
În mreajă se-ncurca
Ca un vinovat,
Fi-va de-nvăţat.
Ileana d-ochi-şi negri,
De dimineaţă se scula,
Pe ochi negri se spăla,
La iaz că pleca,
La iaz, la pârleaz...
În grădina cu flori
Sosit-a, găsit-a
Peştele-ncurcat
Ca un vinovat.
Projat îl descurca
Până-l isprăvea,
De urechi îl lua
Îndărăt se-nturna,
Acasă mergea
Tot pân şir de sate
Şi pân hori de fete.
Care mi-o vedea
Toţi mi-o fericea:
- Ferice de ea
Şi de maică-sa!
Zile ce-a născut
Bun noroc şi-a-avut,
Peşte-a dobândit!
Cu carne de-a lui
Nuntă şi-o nunti,
Cu oasele lui
Case-o mărtăci,
Cu solzi d-ai lui
Case-o şindrili.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Siminică Duminică(...)La câmpul cu florile/ [...]/ Găsî ruja ne-mpupită]

Siminică Duminică!

Mână fată boi şi vaci

Liliană, fată dalbă!

La câmpul cu florile;

Flori alege,

flori culege.

Găsî ruja ne-mpupită,

Ne-mpupită,

ne-nflorită;

Ţipă mâna şi mi-o rupe.

Ruja din gură grăia:

- Nu grăbi fată-a mă rupe

Şi vină fată, la mine,

Duminică dimineaţa,

Că atuncea mă găseşti

Şi-mpupită

şi-nflorită;

Ţipă mâna şi mă rupe

Şi mă rupe şi mă pune,

Pune-mă la cingătoare

Şi mă du la jucătoare,

Să mă joace, să mă sară.

Să mă sară-n drumuri mari;

Câţi drumari pe drum or trece

Toţi pe mine să mă calce.

Şî te-om fică-nvesăleşte!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Hori-ţi, fată, horile]

Hori-ţi, fată, horile

Până eşti ca florile,

Că dacă ti mărita,

Hori-o-ai, nu-i cuteza:

În casă de mamă-ta,

În tindă de nene-tău,

Ş-afară de mutu-tău.

Că, când îi zice tu duinu,

Da-o-a mutu cu pumnu;

Când îi zice tu daina,

Da-o-a mutu cu palma.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Haida liu-liu dragu mamii]

Haida liu-liu dragu mamii,

Draga mamii, puica mamii!

Haida liu-liu, de-mi adormi!

Demineaţa să te scoli

Să fii nenii de-ajutor

Şi mamii lucru cu spor.

Câte flori au fost pe şes

Fetele că le-au cules,

Și le-au strâns în mănunchele,

Și le-au pus în sân la piele,

Şi le-au strîns în mănunchi mare

Pe la asfinţit de soare

Să-i pară noaptea mai mare...

Şi aşa mi-a adormit

Puiul mamii cel iubit,

Că singură n-a ştiut

Nopţile când a trecut.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Mireasă, cununa ta,/ Dă cu ea de-a durița

Mireasă, cununa ta,
Dă cu ea de-a durița
Prin toate grădinile,
Să răsară busuioc,
Nu-i mai fii fată la joc.
Nici la joc, nici la plimbare,
Nici cu fete-n șezătoare,
Și-n mână nu-i purta flori.
Că de-i purta câteodată,
Tot n-a fi floare de fată,
Și-a fi floare de nevastă.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Astă fată joacă bine

Astă fată joacă bine,
Și mă-nvață și pe mine.
Ea ma-nvață a juca,
Eu îi sărut gurița.

Istoria Literaturii Române, I, București, 1970.

Tu, fată din doi părinți,/ Ce-ai gandit de te măriți?

Tu, fată din doi părinți,
Ce-ai gandit de te măriți?
De-ai știi cum e măritată,
Ai ședea la mă-ta fată,
Și ți-ai griji de fetie,
Ca popa de vanghelie;
Că mirele nu ți-i frate
Să gândești că nu te-o bate,
Nici soacra nu-ți este mamă
Să gândești că nu te-ndeamnă.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Cântec de jale

Străină-s, maică, străină
Ca și-o floare din grădină...
Nici aceea nu-i străină,
Că-s două-ntr-o rădăcină,
Suflă vânt și le leagănă,
Laolaltă le adună.
Io cu cine m-oi aduna,
Cu streini totdeauna.
Mult mă mustră cucuțu
Pân ce n-am glas ca dânsu.
Cum oi avea glas de cuc,
Că tot plâng până mă culc?
Plâng seara,
plâng dimineața,
Tot așa îmi petrec viața.
O, vai de zilele mele,
Una-i bună, zece-s rele,
O, cu greu petrec în ele!
C-așteptând să-mi fie bine
Mai mult rău și-amar îmi vine!
Așteptându-mi binele,
Mi se ciuntă zilele.
Așa-mi vine supărarea,
Gândești că o-adună valea,
Nici valea nu o adună,
Că ea vine de voie bună.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.

Tot cu ochii la oglindă

Tot cu ochii la oglindă,
Și gunoiul până-n grindă;
Pe sub masă, pe sub pat,
De trei luni n-ai măturat.

Istoria Literaturii Române, I, București, 1970.

Fată mare, fată mare,/ De nimica nu e-n stare

Fată mare, fată mare,
De nimica nu e-n stare.
Nici nu coase, nici cârpește,
Dar la măritat zorește!

Istoria Literaturii Române, I, București, 1970.

Trece mândra, trece lunca,/ Și-o ajunge-n urmă furca

Trece mândra, trece lunca,
Și-o ajunge-n urmă furca;
Și când mai să treacă șesu,
O ajunge-n urmă fusu.

Istoria Literaturii Române, I, București, 1970.

Bocet la fată tânără

Draga mea și sărmănuță,
Scumpa mamii Maricuță,
Pe streini că i-ai slujit,
Multe camăși le-ai cusut,
Da' ei rău te-au miluit,
Borșu cald nu l-ai gasit,
Nici mămăliga pe blid.
Pe la străini te-ai hrănit,
Până ce te-ai bolnăvit,
Și de zile te-ai gătit.
Draga mea și Măriuță,
Când oi coase foi și-altiță?
Dragele mele mânuțe
De-amu n-or mai coase-altițe
Dragile mele degetele
N-or mai face găurele;
Dragile mele picioare
N-or mai face urmușoare,
Ci-oi rămâne oase goale.
Dragii mei de ochișori,
Crește-or mândri pomișori,
Înapoi de-i mai veni,
Numa pustiu vei găsi.

Istoria Literaturii Române, I, București, 1970.