Fericiţi de elu
Hei dai leroi Doamne
Cutare tinerelu
Dragi oile lor
Nu le-şi are nimeni
Făr' de cin' le-şi are.
Bunul Dumnezeu.
Ele când pornescu
Mari munţi covărşescu;
Dar dunde le-ntinde
Mari munţi că-mi cuprinde;
Dar dunde le-aşează
Mari munţi covârşează;
Dar dunde le-adapă
Cicea acest norelu;
Dar dunde le culcă
Cicea acest săninu;
Strunga el ce-şi are
Cercănel de lună,
Găleată ce-şi are
Luna când e plină.
Dar cupă-ii găleată
Luceafăr de ziuă.
În uşă cine mulge,
Dinu tinerelu
În strunga cine-şi dară
Leana de-oichii-şi negri.
Leana că-mi grăiară:
- Mulge, frate mulge
Mulge cum mai bine,
Mulge una-două,
Mai scapă vreo nouă,
Celea plecători,
Treacă-n trecători,
Că el că-mi mai vine
De-un norei de ploaie
Ploaia va plouare,
Strunga va udare,
Zgarburi va-ntindeare.
Dinu că-mi grăiare:
- Mână, soră, mână
Mână cum mai bine,
Nu-i norei de ploaie
Şi ei că-mi mai sunt
Peţitori de-ai tăi
Şi ei vin la mine
De te cer pe tine.
Anume care suntu:
D-unul care-mi este
Micul grămăticu;
De-altul care-mi este
Trufaş unguraş;
De-altul care-mi este
Dalbu-i cârciumaru,
D-altu-i care-mi este
Negru-i ciobănaşu.
El s-a lăudatu
Micu grămăticu:
- Dă-o, frate, dă-o
Dă-o după mine
Că-i va fi mai bine
Că eu c-oi mai face-o
Dalbă-i preuteasă,
În frunte la masă.
El s-a lăudatu
Trufaş unguraşu:
- Dă-o, frate, dă-o
Dă-o după mine
Că-i va fi mai bine,
Că eu că i-oi face
D-un brâu de mătase
Şi cizme bădii,
Luate din Sibghii.
El s-a lăudatu
Dalbu-i circiumaru:
- Dă-o, frate, dă-o,
Dă-o după mine
Că-i va fi mai bine,
Că eu c-oi mai face-o
D-alba-i crişmăriţă,
În gârlici de pivniţă,
Cu cheile-n mână
Tot marfa să-şi vânză.
El s-a lăudatu
Negru-i ciobănaşu:
— Dă-o, frate, dă-o
Dă-o după mine
Că-i va fi mai bine
Că eu c-oi mai face-o
De-o neagră băciţă,
Neagră-i la hăinuţă,
Dalbă-i' la pieliţă,
Şi eu c-oi mai scoate-o
Tot vara la munte
Cu găleţi pe mână
Oile să-şi mulgă,
Dunde-ş feţi frumoşi
Fie-mi sănătoşi!
Flori alese din poezia
populară, II, E.P.L., București, 1967.
