Se afișează postările cu eticheta simion-florea marian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta simion-florea marian. Afișați toate postările

marți, 18 octombrie 2022

Vrajă cu cârnațul

Chioar și Ungaria


Fetele din Chioar, precum şi din alte părţi ale Ungariei, cum au sfîrşit de făcut produhul, încalecă pe un cirnaţ, ce-1 duc anume cu ele de-acasâ, şi alergînd împrejurul produhului, zic:

Sin-Vasei tărcat,

Dă-mi. Doamne, bărbat

Căci de nu-mi voi da.

Eu m-oi Înfrupta!


sau


Sîn-Vasei tărcat,

Dă-mi, Doamne, bărbat,

Căci de nu-mi vei da,

Eu m-oi săgeta!


După aceasta, întorcîndu-se acasă, ascund cârnaţul într-un loc anumit, iar când le sosesc peţitori, atunci îl iau de unde l-au ascuns, îl frig şi puindu-1 pe un tăieri (taler), îl dau peţitorilor ca să guste dintr-însul, în credinţă că, făcînd-o aceasta, peţitorii de bună seamă le vor lua.

Tot din acest cârnaţ dau ele de gustat şi drăguţilor, dacă vreuna dintre dânsele are drăguţ.

Vrajă de frumusețe în noaptea Anului Nou

Bună seara. Sân-Vasile!

Eu nu mă spăl

De zoioasă,

De lepoasă:

Da mă spăl

De ură.

De făcătură,

Să rămân peste an:

Curată,

Luminată,

Ca sfântul soare

Când răsare.

Ca apa din fundul pământului,

Curată, curgătoare,

Ivindu-se pe faţa pămîntului

La soare.

Eu mă rog, sfinte Vasile,

Să-mi trimiţi ursitul meu

De trei ursite ursat,

De Dumnezeu dat.

De buni oameni îndemnat, 

Să-1 visez la noapte

Luându-mi inelul meu

                de sub punte!

Vrajă de ursită în noaptea Anului Nou

Ieşi oaste
Scaraoaste
Din fundul mării,
Din ţarina văii.
Da aşa ieşi
Ca eu să nu te văd,
Să nu te aud.
Dar tu bine să mă vezi,
Bine să mă auzi,
Bine să m-asculţi,
Să te duci une te-oi mâna eu.
Că până ce ti duce
Eu îţi făgăduiesc
Cocoş negru necântat.
Copil de ţigan negru nebotezat,
Pe scama d-tale bine gătat.
Eu îţi făgăduiesc.
Dar nu sunt vernic
Şi puternic.
Unde ai afla
Şi de unde ai lua,
Să te duci la N. N.
Şi să mi-l aduci,
Şi de-a fi în lume.
Adă-l pe fune;
Şi de-a fi în pat.
Ţipă-l sub pat:
De-a fi pe vatră.
Ţipă-l sub vatră.
Trudeşte-l,
Chinuieşte-l,
La mine porneşte-l
Nu-i da stare a sta,
Mâncare a mânca,
Popas a poposi,
Vorbă a vorovi,
Nici cu mamă, nici cu tată,
Pân'cu mine-ntâiaşi dată.
Nemic să nu poată povesti
Piâ la mine a veni:
În ochi mi s-a uita.
În gură m-a săruta
Şi pe mine m-a lua.





Descântec de întors urma

Moaşa ia cămaşa femeii însărcinate căreia i s-au facut farmece de către o alta, vrând sa-i ia locul lângă bărbat, şi-i descântă întorcând-o încontinuu şi pe faţă şi pe dos:


Cine o fi făcut cu una,

Io-i întorc cu două,

Cine o fi făcut cu două,

Io-i întorc cu trei,

Cine o fi făcut cu trei,

Io-i întorc cu patru,

Cine o fi făcut cu patru,

Io-i întorc cu cinci,

Cine o fi făcut cu cinci,

Io-i întorc cu şase,

Cine o fi făcut cu şase,

Io-i întorc cu şapte,

Cine o fi făcut cu şapte,

Io-i întorc cu opt,

Cine o fi făcut cu opt,

Io-i întorc cu nouă,

Cu nouă noi,

Cu nouăzeci de boi,

Îndărăpt, înapoi,

Şi mai înfocate,

Şi mai pipărate,

Toate făcături,

Toate mânături,

Toate unsuri,

De-i fi uns,

De-o fi pus,

Vrăji pe N.

Napoi să se-ntoarcă,

De-o fi mânat de strini,

De vecini,

Napoi să se-ntoarcă,

De-o fi din Hale,

Leac să sloboadă.

De-o fi de la Dumnezeu,

Mila să-şi întoarcă.

Să se-ntoarcă

Şi mai înfocat,

Şi mai mâniat,

Beteşugurile,

Visurile rele,

Visurile grele,

De la N.


 S. Fl. Marian - Naşterea

Descântec de spaimă

 Borză îmborzată,

Borză blestemată,

Cu dinţii rânjiţi,

Cu ochii beliţi,

C-urechi dâbălată,

Cu gura căscată,

Cu mâni crăpăcioase,

Cu mâni flotocoase,

Încotro ai purces,

Cu dinţii rânjiţi,

Cu ochii beliţi?

- Am purces la N.

Ca s-o-nspăimântez,

S-o înfierbântez,

Şi s-o înfiorez,

Să mi-o îngrozesc,

S-o sfărm, s-o zdrobesc,

Sângele să-l beau,

Viaţa să i-o ieu,

Carnea să-i mănânc,

Viaţa să i-o stâng!

- Tu Cosmă Diamin,

Borză îmborzată,

Borză blăstămată,

Şi Ceasul cel rău,

Din N. scoateţi-l,

Pe mare duceţi-l,

Pe l-apus de soare,

Pe marea cea mare,

Că acolo este

O mreană galbenă

Cu coada geamănă,

Pe aceea cătaţi-o

Şi înspăimântaţi-o,

Şi înfierbântaţi-o,

Fărmaţi-o,

Zdrobiţi-o,

Inima scoateţi-i,

Sângele beţi-i,

Carnea mâncaţi-i,

Viaţa luaţi-i,

Că carnea N-ei

Nu e de mâncat,

Că-i de câne turbat.

Mergeţi în fuga mare

La ostrovul mare,

Că acolo este

O mreană galbenă

Cu coada geamănă.

Pe aceea cătaţi-o

Şi înspăimântaţi-o,

Şi înfricoşaţi-o,

Şi înfioraţi-o,

Fărmaţi-o,

Îngroziţi-o,

Zdrobiţi-o,

Inima scoateţi-i,

Sângele beţi-i,

Carnea mâncaţi-i,

Viaţa luaţi-i,

Acolo locuiţi,

Acolo să pieriţi,

Ca roua de soare,

Ca spuma de mare,

N. să rămâie curată

Şi luminată

Cum e de Dumnezeu lăsată,

Sănătoasă

Şi voioasă.


 S. Fl. Marian - Naşterea


Descântec de zâne

Potolesc aruncătura,

Potolesc şi făcătura,

Aruncătura cea mare,

Făcătura din cărare,

Făcătura de bărbat,

Făcătura de femeie,

Făcătura de vădană

Şi făcătura de fată.

Toate aruncăturile,

Toate făcăturile

Şi toate durerile,

Toate junghiurile

Cele necurate

Şi toate duhurile

Mânate şi ţâpate.

Eu le potolesc

Şi-napoi le-nvârtesc,

Pe capul cui le-o mânat,

Pe capul cui le-o ţâpat,

C-acest om o fost curat,

Curat şi luminat,

Dar el pe cărare s-o luat,

Când a fost la miez de cale,

De cale şi cărare,

S-a tâlnit ca omu,

Ca Şchiopu,

Cu barba cât cotu,

Acolo s-a tâlnit dracu

Cu drăcoaicele,

Moroii cu moroaicele,

Diochii cu dioaicele,

Strigoii cu strigoaicele,

Fărmăcătorii cu fărmăcătoare,

Pocitori cu pocitoare,

Bărbaţi şi muieri,

Fete şi văduve,

Şi cum s-a tâlnit,

Şi cum l-a zărit,

L-a şi secerat

Şi l-a săgetat,

Sângele i-a băut,

Bun de nemică l-a făcut,

Carnea i-a mâncat,

Puterea i-a luat,

Ceasuri de moarte i-a dat.

Nime nu l-a văzut,

Nime nu l-a auzit,

Fără Maica Domnului

Din poarta cerului.

Şi ea cum l-a văzut

Şi cum l-a auzit,

Pe scară de argint

S-a scoborât,

În scaun de aur a şezut,

Mândru a cuvântat,

Mândru a-ntrebat:

- N., ce te cânţi,

Ce te vaiţi,

Ce te tânguieşti,

Ce te hăuleşti

Cu glas mare până-n cer,

Cu lacrâmi până-n pământ?

- Da' eu cum nu m-oi cânta,

Şi cum nu m-oi văieta,

Cu nu m-oi tângui

Şi cum nu m-oi hăulu

Cu glas mare până-n cer,

Cu lacrămi până-n pământ,

Că eu m-am luat

Şi m-am depărtat,

De la casă,

De la masă,

Cu oasele sănătoase,

Cu carnea vârtoasă,

Dar când am fost

La miez de cale,

De cale şi cărare,

M-am tâlnit cu omu,

Ca Şchiopu,

Cu barba cât cotu.

Acolo s-a tâlnit dracul

Cu drăcoaicele,

Moroii cu moroaicele,

Strigoii cu strigoaicele,

Diochii cu dioaicele,

Fărmăcători cu fărmăcătoare,

Pocitori cu pocitoare,

Bărbaţi şi cu muieri,

Fete şi cu văduve.

Şi cum s-o tâlnit

Şi cum m-a zărit,

M-a şi secerat,

Şi m-a săgetat:

Sângele mi-a băut,

Bun de nimica m-a făcut,

Carnea mi-a mâncat,

Puterea mi-a luat,

Ciasuri de moarte mi-a dat.

- N., nu te cânta,

Nu te văita,

Nu te tângui,

Nu te hăuli,

Că eu te-oi învrednici,

În mâna dreaptă

Cu bucium într-aurit,

Cu buiumu-i buciuma,

În patru cornuri de lume s-a resuna,

Toate Zânele s-or aduna

Şi tu pe Zâne le-ai întreba:

Of, Zâne, Zâne de câne!

Ce-aţi făcut cu mine,

Ce-aţi făcut cu N.?

La ce l-aţi secerat

Şi l-aţi săgetat,

Sângele la ce i-aţi băut,

Bun de nimica la ce l-aţi făcut?

Carnea la ce i-aţi mâncat,

Puterea la ce i-aţi luat,

Ceasuri de moarte la ce i-aţi dat?

- Că noi nu l-am secerat,

Nu l-am săgetat,

Sângele nu i-am băut,

Bun de nimica nu l-am făcut,

Carnea nu -iam mâncat,

Puterea nu i-am luat,

Ceasuri de moarte nu i-am dat!

Dară finii

Şi vecinii,

Finele

Şi vecinele,

Prietenii

Şi prietenele,

Bărbaţi şi muieri,

Fete şi văduve

L-a secerat,

L-a săgetat,

Sângele i-a băut,

Bun de nimica l-a făcut,

Carnea i-a mâncat,

Puterea i-a luat,

Ceasuri de moarte i-a dat!

- Of, voi zâne,

Zâne de câne,

Vă luaţi pe uliţa satului,

Pân' la casa vinovatului,

Pe acela-l seceraţi,

Pe acela-l săgetaţi,

Sângele i-l beţi,

Bun de nmica-l făceţi,

Carnea i-o mâncaţi,

Puterea i-o luaţi

Şi ceasuri de moarte-i daţi!

Că voi de nu i-ţi lua

Cu foarfecele v-oi dumica,

În drum v-oi arunca,

În pulbere v-oi mâna,

În mare v-oi ţâpa,

Să vă topiţi,

Să vă prăpădiţi,

Ca spuma de mare,

Ca roua de soare,

N. să rămâie curat,

Curat şi luminat,

Cum e de Dumnezeu lăsat.

De la mine descântecul,

Leacul de la Dumnezeu sfântul.

 Tudor Pamfile - Sărbătorile la români, cit. S. Fl. Marian - Descântece poporale româneşti

Chemarea ursitei

Bată, betişoara mea!

Fă-te mare bălaur

Cu solzii de azur,

Şi du-te la ursitul meu,

Cel ales de Dumnezeu:

De le-i găsi pe pat,

Dă-1 sub pat;

De le-i găsi pe scaun,

Dă-1 sub scaun;

De le-i găsi pe cuptoriu

Dă-1 sub cuptoriu;

Unde le-i găsi,

Cu botul îl muşcă,

Cu nasul il suflă,

Cu coada-l plesneşte,

De le-i găsi

Cu urechile îl netezeşte

Şi la mine-1 porneşte.

Să crepe, să plesnească,

La mine să se pornească!


apoi


Sfintă stea!

Te mulţămeşte

Cu sfintele mătănii

Să-mi trimiţi pe ursitul

Ursitoriul meu,

în vis să-1 văz,

Aievea să-1 visez!


apoi


Cum nu poate toată lumea

Fără cleşte-a trage foc,

Aşa şi ursitul meu,

Cel ales de Dumnezeu,

Să nu poatâ-n loc a sta

Pîn-ce nu s-a arăta

în ast-noapte să-1 visez!

luni, 17 octombrie 2022

Vasilca

 Sus sînt nalte minâstiri, Mînăstiri. nalte zidiri. Iar în ele cine-mi şade? Şade Maica şi cu Fiul 5 Şi-mi judeca pe Siva, De ce-mi este aşa grasă, Aşa grasă şi frumoasă, Întrebînd-o, Ispitind-o 10 Ce-a băut şi ce-a mîncat D-are trup aşa-ncălot. Iară Siva răspundea Şi din gură cuvînta: - Sus la munte m-am suit, 15 Jir şi ghindă mi-am păscut; Jos, mai jos m-am pogorît, Apă rece mi-am băut, Apă rece, sloi de ghiaţâ, Priitoare la-ngrăşiaţă. 20 în grădină c-am sărit,

Ceapă verde mi-am păscut, Două-trei verzi am stricat; Cind românii m-au simţit, Sar ei cu topoarele, 25 Ciobotari cu-ntinsorile, Lăutari cu-arcuşele. Ţigani cu baroasele. Mă bătură, Mâ-njunghiarâ, 30 Mă pîrliră, Mă-mpârţirâ! Luară români slănina, Noi ţiganii căpăţina, Şi frumos mi-o-mpodobirâm 35 Cu cercei şi cu mărgele,

Şi am adus-o la-mneavoastră11, Cu bani mari s-o dăruiţi; Doi-trei galbeni înfloriţi, C-un colac de griu curat, •10 Să-1 avem pentru mîncat, Sub colac vadra de rin, C-aşa-i legea din bătrini, Din bătrini, din oameni buni. La mulţi ani cu sănătate, 45 Că-i mai bună decit toate, La boieri ca dumniavoastră, Că sînteţi propteaua noastră

Descântec împotriva Zburătorului

Se ia apă neîncepută şi se toarnă într-o căldare. Se iau apoi 9 feluri de plante şi se pun în căldare spunând:

 

Avrămeasă,

Cristineasă,

Leuştean

Şi odolean,

Mătrăgună,

Sânge de nouă fraţi,

Iarba ciutei

Şi Muma-Pădurii,

Cum se sparge târgul

Aşa să se spargă faptul,

Şi lipitura

Şi zburătorul.

Cum se răspândesc răspântiile,

Aşa să se răspândească vrăjile,

Şi lipitura

Şi zburătorul.

 

Se pune apoi căldarea la fiert şi se face o fiertură care se toarnă în apa de scăldat, în care se scaldă femeia victimă, "cam pe timpul când se sparge târgul". După ce se scaldă apa este aruncată într-o răspântie cu o oală nouă în trei zile, repetănd cuvintele de mai sus.

 

Zburătorul este în mitologia populară românească o ființă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuiește noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând. În literatura romantică (vezi romantism), termenul „zburător” este o personificare a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se consideră că „zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care, după moarte, bântuie și violează femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este în viață). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtășite.

 S. Fl. Marian - Naşterea

Descântec de deochi pentru lehuză şi nou-născut

 

 

Descântătoarea îşi face cruce, lehuza făcând întocmai ca ea de trei ori, apoi suflă peste ea şi zice:

 

Nu suflai sufletu,

Numai suflai deochietu,

Din creierii capului,

Din zgârcele nasului,

Din merele obrazului,

Din ficăţei,

Din rărunchei,

Din tot sângele ei.

De o fi deocheat(ă) de nevastă

Peptul să-i plesnească,

Laptele să-i pornească.

De-o fi deocheat(ă) de fată mare

Părul să-i pice,

Ochii să-i împăinjenească,

Buzele să-i pişcănească,

Să nu se mire de N.

Să se mire de ei,

Cum o să facă,

Cum o să petreacă.

Să se mire de Staticot,

Cu barba-i cu tot,

Cu un cal şchiop.

De o fi deocheat(ă)

De ochi mâţoşi,

De ochi negri,

De ochi verzui,

De ochi de 99 de feluri,

Napoi să se-ntoarcă,

Toate mirături,

Şi toate pocituri.

C-o sarcină de drog,

C-o străcătoare de caş roş,

Şi el striga aşa:

- Hai la caş roş!

Hai la caş roş!

Hai la caş roş!

Cine-l auzea,

Surzea;

Cine-l vedea,

Orbea;

Cine gusta,

Crăpa.

Să crăpe toate deocheturile,

Toate mirături,

Toate năprătituri,

Toate pocituri.

 

Apoi, udând-o cu limba pe frunte şi scuipând pe jos, zice:

 

Cum îşi linge oaia mielul

Şi vaca viţelul,

Aşa spăl eu pe N.

De toate deocheturi,

De toate mirături,

Cu limba îl spălai,

Şi la pământ îl lepădai.

 

Calcă apoi scuipatul cu piciorul şi continuă:

 

Să se aşeze toate deochituri,

Cum aşează pământul

Sub lume, sub ţară,

Sub orice cară,

Aşa să se aşeze

Toate durerile,

Tot deocheatul de la N.

Să rămână curată,

[Ca] Maica Maria

Cum a lăsat-o.

Că ea pe mine m-o îndemnat

De cu suflet i-am suflat,

Cu limba o am spălat,

De deocheturi,

De mirături.

 

Lângă pat, în apropierea scuipatului, ba chiar peste el, face pe pământ cruce şi zice:

 

Cine s-o afla

Să măsoare cerul de nalt,

Pământul de lat,

Acela să mai poată deochea pe N.

 

Apoi îi leagă un fir roşu la grumaz pe care lehuza îl poartă până merge la biserică.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească, cit. S. Fl. Marian – Naşterea

Descântec de zâne

 Potolesc aruncătura,

Potolesc şi făcătura,

Aruncătura cea mare,

Făcătura din cărare,

Făcătura de bărbat,

Făcătura de femeie,

Făcătura de vădană

Şi făcătura de fată.

Toate aruncăturile,

Toate făcăturile

Şi toate durerile,

Toate junghiurile

Cele necurate

Şi toate duhurile

Mânate şi ţâpate.

Eu le potolesc

Şi-napoi le-nvârtesc,

Pe capul cui le-o mânat,

Pe capul cui le-o ţâpat,

C-acest om o fost curat,

Curat şi luminat,

Dar el pe cărare s-o luat,

Când a fost la miez de cale,

De cale şi cărare,

S-a tâlnit ca omu,

Ca Şchiopu,

Cu barba cât cotu,

Acolo s-a tâlnit dracu

Cu drăcoaicele,

Moroii cu moroaicele,

Diochii cu dioaicele,

Strigoii cu strigoaicele,

Fărmăcătorii cu fărmăcătoare,

Pocitori cu pocitoare,

Bărbaţi şi muieri,

Fete şi văduve,

Şi cum s-a tâlnit,

Şi cum l-a zărit,

L-a şi secerat

Şi l-a săgetat,

Sângele i-a băut,

Bun de nemică l-a făcut,

Carnea i-a mâncat,

Puterea i-a luat,

Ceasuri de moarte i-a dat.

Nime nu l-a văzut,

Nime nu l-a auzit,

Fără Maica Domnului

Din poarta cerului.

Şi ea cum l-a văzut

Şi cum l-a auzit,

Pe scară de argint

S-a scoborât,

În scaun de aur a şezut,

Mândru a cuvântat,

Mândru a-ntrebat:

- N., ce te cânţi,

Ce te vaiţi,

Ce te tânguieşti,

Ce te hăuleşti

Cu glas mare până-n cer,

Cu lacrâmi până-n pământ?

- Da' eu cum nu m-oi cânta,

Şi cum nu m-oi văieta,

Cu nu m-oi tângui

Şi cum nu m-oi hăulu

Cu glas mare până-n cer,

Cu lacrămi până-n pământ,

Că eu m-am luat

Şi m-am depărtat,

De la casă,

De la masă,

Cu oasele sănătoase,

Cu carnea vârtoasă,

Dar când am fost

La miez de cale,

De cale şi cărare,

M-am tâlnit cu omu,

Ca Şchiopu,

Cu barba cât cotu.

Acolo s-a tâlnit dracul

Cu drăcoaicele,

Moroii cu moroaicele,

Strigoii cu strigoaicele,

Diochii cu dioaicele,

Fărmăcători cu fărmăcătoare,

Pocitori cu pocitoare,

Bărbaţi şi cu muieri,

Fete şi cu văduve.

Şi cum s-o tâlnit

Şi cum m-a zărit,

M-a şi secerat,

Şi m-a săgetat:

Sângele mi-a băut,

Bun de nimica m-a făcut,

Carnea mi-a mâncat,

Puterea mi-a luat,

Ciasuri de moarte mi-a dat.

- N., nu te cânta,

Nu te văita,

Nu te tângui,

Nu te hăuli,

Că eu te-oi învrednici,

În mâna dreaptă

Cu bucium într-aurit,

Cu buiumu-i buciuma,

În patru cornuri de lume s-a resuna,

Toate Zânele s-or aduna

Şi tu pe Zâne le-ai întreba:

Of, Zâne, Zâne de câne!

Ce-aţi făcut cu mine,

Ce-aţi făcut cu N.?

La ce l-aţi secerat

Şi l-aţi săgetat,

Sângele la ce i-aţi băut,

Bun de nimica la ce l-aţi făcut?

Carnea la ce i-aţi mâncat,

Puterea la ce i-aţi luat,

Ceasuri de moarte la ce i-aţi dat?

- Că noi nu l-am secerat,

Nu l-am săgetat,

Sângele nu i-am băut,

Bun de nimica nu l-am făcut,

Carnea nu -iam mâncat,

Puterea nu i-am luat,

Ceasuri de moarte nu i-am dat!

Dară finii

Şi vecinii,

Finele

Şi vecinele,

Prietenii

Şi prietenele,

Bărbaţi şi muieri,

Fete şi văduve

L-a secerat,

L-a săgetat,

Sângele i-a băut,

Bun de nimica l-a făcut,

Carnea i-a mâncat,

Puterea i-a luat,

Ceasuri de moarte i-a dat!

- Of, voi zâne,

Zâne de câne,

Vă luaţi pe uliţa satului,

Pân' la casa vinovatului,

Pe acela-l seceraţi,

Pe acela-l săgetaţi,

Sângele i-l beţi,

Bun de nmica-l făceţi,

Carnea i-o mâncaţi,

Puterea i-o luaţi

Şi ceasuri de moarte-i daţi!

Că voi de nu i-ţi lua

Cu foarfecele v-oi dumica,

În drum v-oi arunca,

În pulbere v-oi mâna,

În mare v-oi ţâpa,

Să vă topiţi,

Să vă prăpădiţi,

Ca spuma de mare,

Ca roua de soare,

N. să rămâie curat,

Curat şi luminat,

Cum e de Dumnezeu lăsat.

De la mine descântecul,

Leacul de la Dumnezeu sfântul.

 Tudor Pamfile - Sărbătorile la români, cit. S. Fl. Marian - Descântece poporale româneşti

https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-zane--2437


Descântec de lungoare

 https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-lungoare--2428

Amin! Amin!

Cosmă, Dămin!
Unde purcezi,
Codrii ciuntezi,
Toate fântânele,
Toate izvoarele,
De mâluri
Şi de gloduri
Să le curăţeşti,
Să le limpezeşti,
Lungoarea s-o izgoneşti,
Lungoarea prin foame,
Lungoarea prin sete,
Lungoarea prin osteneală,
Lungoarea cu tăhuială,
Lungoarea cu nebuneală,
Lungoarea de nouă feluri,
Lungoarea de nouă neamuri,
Alege-te,
Culege-te,
Din creierii capului,
Din faţa obrazului,
Din auzul urechilor,
Din vârful degetelor,
Din inimă,
De sub inimă,
Din toate ciolănelele,
Din toate-ncheieturelele.
Alege-te,
Culege-te,
Că eu nu te-oi alege,
Nici un te-oi culege,
Ci eu cu secera te-oi secera,
Cu mătura te-oi mătura
Şi-n Marea Neagră te-oi arunca,
Ca acolo să pieri,
Să răspieri,
Cum piere spuma de mare
Şi roua de soare
Şi stupitu-n cărare,
N. să rămâie curat,
Curat şi luminat,
Ca maica ce l-a făcut,
Ca Dumnezeu ce l-a crescut,
Ca sfântul soare
Ce-n senin răsare.
De la mine desacântecul,
De la Dumnezeu leacul.

Lungoarea este termenul popular pentru tifos, boala foarte greu de tratat acum câteva sute de ani. Mulți mureau, datorită faptului că antibioticele nu fuseseră descoperite în acele vremuri.
 S. Fl. Marian - Descântece poporale româneşti

Descântec de strigoi

Luatu-s-au strigele

Şi scorpiile,

Sâmbătă dimineaţă,

Pe cărare rourată,

Pe cărare necălcată,

Iniutate

Şi-nfocate,

Cu cuţite

Ascuţite,

Să ia de la vaci hrana

Şi mana.

Nime-n lume nu le vede,

Nime-n lume nu le-aude,

Numai Maica Domnului

Ce stă-n turnul cerului,

Numai ea că le-a văzut,

Numai ea le-a auzit.

Cergă albă a întins,

Calea lor că le-a aprins,

Şi din gură că le-a zis:

- Unde mergeţi,

Şi-ncotro vă duceţi?

Voi strigelor,

Voi scorpiilor,

Iniutate

Şi-nfocate,

Cu cuţite

Ascuţite?

- Noi mergem

Să luăm,

De-a vaci hrana

Şi mana,

Şi să le lăsăm numai zerul

Să nu le piară viţelul.

- Voi strigelor

Şi scorpiilor,

Înapoi vă întoarceţi

Şi-n mare să vă duceţi.

Duceţi-vă voi în mare

C-acolo-i un peşte mare,

De acela să vă apucaţi

Şi aceluia să-i luaţi

Hrana

Şi mana.

Sâmbătă des-dimineaţă,

S-au luat vacile,

Pe cărare rourată,

Pe cărare necălcată,

Supărate şi scârbite

C-au fost de strigi pângărite.

Nime-n lume nu le vede,

Nime-n lume nu le aude,

Numai Maica Domnului

Şade-n turnul cerului,

Şi ea cum mi le-a văzut,

Din gură că le-a vorbit:

- Unde mergeţi vacilor,

Supărate şi scârbite?

- Mergem după hrană

Şi după mană,

Că strigile

Şi scorpiile

Ne-au luat hrana

Şi mana

Cea-ndulcită

Şi zăhărită,

Ce ne-a fost de la Dumnezeu dăruită,

Şi ne-au lăsat numai zerul,

Să nu ne piară viţelul.

Maica Precista a răspuns,

Şi din gură aşa le-a zis:

- Înturnaţi-vă voi

Înapoi,

Că eu hrana

Şi mana

Din toate părţile voi lua

Şi vouă voi da.

De-a fi-n codru rătăcită,

De-a fi-n cornul gardului oprită,

De-a fi-n cuptoarele strigelor băgată,

De-a fi-n oalele strigelor turnată,

De-a fi-n legăturile lor legată,

Eu din toate părţile voi lua,

Şi vouă voi da,

Şi voi pune-o-n coarne,

Din coarne-n piele,

Din piele-n vine,

Din vine-n ţâţe

Şi din tâţe-n doniţă.


În mitologia romanească, strigoii sunt sufletele rele ale morților, ieșite din morminte în timpul nopții.

 S. Fl. Marian - Sărbătorile

duminică, 16 octombrie 2022

Colind [Ce-i mai bun pe ist pământ?]

După dealul cel mai mare,

Unde soarele răsare,

Este-un mîndru feredeu

Şi se scaldă Dumnezeu, 

Tot se scaldă

Şi se-ntreabă:

Ce-i mai bun pe ist pâmînt?

Nu-i mai bun

Ca calul bun,

Câte duce

Şi te-aduce.

Iar se scaldă

Şi se-ntreabă:

Ce-i mai bun pe ist pâmînt?

Nu-i mai bun

Ca boul bun,

Că răstoarnă brazdă neagră

Şi revarsă pâne albă.

Iar se scaldă

Şi se-ntreabă:

Ce-i mai bun pe ist pâmînt?

Nu-i mai bun ca oaia bună,

Că ea vara te hrăneşte

Şi iarna te încălzeşte.

Iar se scaldă

Şi se-ntreabă:

Ce-i raiul pe ist pâmînt?

Raiul este primăvara,

Când înverzesc toţi câmpii

Şi înfrunzesc copacii.

Şi înfloresc florile

Şi-mpodobesc luncile,

Luncile, Dumbrăvile

Şi toate pădurile...

Noi umblăm şi colindăm,

Pe la gazde ne-nchinăm,

C-aş-a lăsat Dumnezeu...

Streşină de busuioc,

Da-v-ar Dumnezeu noroc;

Streşină de mintă creaţă,

Da-v-ar Dumnezeu viaţă,

Să trăiţi, să-mbâtrâniţi.

Ca florile să-nfloriţi,

Ca copacii să-nverziţi

Şi ca ei să-mbătrâniţi

Întru mulţi ani fericiţi!


Reuseni, Suceava 

Colind Prădarea Raiului 9

 Sculaţi, sculaţi man boieri. Câ vă vin colindători Noaptea pe la cîntători. Sculaţi, sculaţi, nu dormiţi, 5 Sculaţi şi vă-mpodobiţi, Că nu-i vremea de dormit. Ci-i vremea de-mpodobit Tot cu aur şi cu-argint. Gazda sus mi s-a sculat, 10 Curţile şi-a măturat. Do-naintea cestor curţi Sint doi meri mîndru-nfloriţi Şi doi peri într-auriţi. La trupina merilor, 15 Merilor şi-a perilor. Este-o masă rotilatâ De bucate încărcată. Da la masă cine şede ? Tot Ion

20 Sint-lon,

Nînaşul lui Dumnezeu, în braţe cu finul său, Iar la mîna lui cea dreaptă Maica sfintă preacurată. 25 Ion bea, se veseleşte, Cu-al său fin se zăbâveşte. Maica-mi şede şi-i priveşte Şi din grai aşa-mi grăieşte

- Of ! Ioane 30 Sînt-Ioane!

Tu stai şi te zăbăveşti, Bei, mânînd, te veseleşti Şi de rai nici nu gîndeşti ! Ti-ai uitat 35 Raiul descuiat. Iuda-ntrat Şi 1-a prădat!

- Dar din rai ce s-a luat ?


-  Scaunul judeţului, 40 Ciubărul botezului,

Păhăruţul mirului!

-  Nu te, Maică, supăra, Du-te şi prinde-a tuna. A tuna şi-a fulgera,

45 Că Iuda s-a spăiminta, Tbate în rai că le-a lăsa! Maica prinse a tuna, A tuna şi-a fulgera. Iuda că s-a-nspăimîntat 50 Şi celea ce le-a furat Toate-n rai că le-a lăsat

Şi spre iad a alergat. Hîdu-i iadul şi-nfocat, Pentru lume stâ gătat. 55 Mîndru-i raiul şi-nflorit, Pentru lume-i mulţâmit. Coroană de busuioc, Să fii, gazdă, cu noroc; Coroană de mintă creaţă, 60 Să fii, gazdă, cu viaţă, Cu cana de vin pe masă. Lângă cană păhărel, Să cinstim şi noi din el!


Vama, sat în distr. Cîmpulungului

Colind Prădarea Raiului 8

 Mănăstirea Humorului, sat în distr. Gura Humorului

Noi umblăm Şi colindăm. Da nu-mblăm Nici de-un rău, 5 Ci câtâm Pe Dumnezeu. Şi-aicea că l-am cătat. Şi-acolo că l-am aflat. Mîţiţel 10 Şi-nfaşâţel,

Faşă dalbă de mătasă Pe-mprejur cu aur trasă, Cu scutic De-arşinic, 15 Cu titia de argint.

Cu cănafi pînă-n pămint Cum n-am văzut de cînd sint. Faţă albă de mătasă, Şede cu Hristos la masă, 20 Cu Hristos, cu Sfintul Petrea,

Cu sluguţa lui cea dreaptă. Slug-afară c-a ieşit, S-a uitat la 

răsărit Şi ce-a văzut s-a-ngrozit. 25 A văzut cum a intrat Iuda-n rai şi 1-a prădat. Şi-napoi că s-a-nturnat, Domnului de ştire-a dat. Dumnezeu 1-a întrebat: 30 - Do el din rai ce-a luat ?

-  Uîcicuţa cea de vin, Linguriţa cea de mir, Scaunul judeţului, Ciubărul botezului,

35 Şi-acum cată-n una Crucea şi lumina !

-  Du-te, Petre, aleargă, Petre, Şi ia tunul şi-1 tunează,

Că Iuda s-a spăimînta 40 Şi ce-a furat a lăsa! 

Colind Prădarea Raiului 7

 După dealul cela mare Răsărit-a sfintul soare. Acela nu-i sfintul soare, Ci-i o sfintă mănăstire 5 Cu păreţii de tămiie, Cu uşorii de făclie Şi cu praguri de-alâmiie. In mijlocul mănăstirii Este-o masă de strafirca 10 îmbrăcată cu smochine. Deasupra struguri de vie. Dar la masă cine şede ? Tot Ion Sînt-Ion, 15 Nînaşul lui Dumnezeu, în braţe cu finul său. Ion bea, se veseleşte, Maica Domnului priveşte Ca să vadă 20 Dese-mbatâ,

Şi din ochi de-abia zăreşte Şi din gur-aşa vorbeşte: - Of! Ioane,

Sint-Ioane ! 25 Tu de vin te-ai îmbătat, Şi de rai văd c-ai uitat, Iuda-n rai câ mi-a intrat. Raiul că mi I-a prădat !

- Da el din rai ce-a prădat ? 30 - Ciubărul botezului.

Scaunul judeţului Şi paharul mirului !

- Na-ţi, Măicuţă, trei parale Şi te du prin tîrguşoare,

35 Şi te du prin tirgurele. Şi cumpără tunurclc Şi prinde-a tuna cu ele. Cînd îi prinde a tuna, Iuda rău s-a-nspăiminta 40 Şi nemicâ n-a lua. Ci-n rai toate le-a lăsa. Dumnezeu s-a bucura ! Frunză verde mintă creaţă, Da-v-ar Dumnezeu viaţă, 45 Frunză verde busuioc, Da-v-ar Dumnezeu noroc !

Pirteştii de Sus, sat în distr. Gura Humorului

Colind Prădarea Raiului 6

 Corlata, Gura Humorului


Noi umblăm şi colindăm Boieraşului Efrim. Dar boierul nu-i acasă,

Ci-i dus la pădurea doacâ.

5 Şi el s-a dus la vînat, Şi-a vînat cit a vînat Şi nimică n-a aflat, Numai cît un cerbuşor, Suricel şi sprintinior. 10 Şi după el s-a luat Şi din gură c-a strigat:

- Adă-mi arcul să-1 săget, Să-1 culc la pămînt de tăt !2 Cerbuşorul a oftat

15 Şi din grai câ mi-a strigat:

- Nu mă săgeta pe mine, Câ şi eu is om ca tine ! Eu-s Ion

Sînt-Ion, 20 Ninaşul lui Dumnezeu ! Maica mea m-a blâstămat Cînd eram mic. ne-nţărcat. Să fiu fiară de pădure

Nouă ani şi nouă zile. 25 Anii cind i-oi împlini, Jos la ţear-oi scobori, Mănăstire câ mi-oi face. Cu nouă uşi, cu nouă altare, Nouă răsăriţi de soare, 30 Pentru boieri şi cucoane ! Nouă ani că i-a-mplinit, Jos la ţear-a scoborit, 

Mănăstire a făcut. Cu nouă uşi, cu nouă altare, 35 Nouă răsăriţi de soare. Pentru boieri şi cucoane. Dar intr-însa cine cintă. Cine face rugă sfintă ? Tot Ion Sint-Ion, 40 Ninaşul lui Dumnezeu ! Dară ruga cine-ascultâ ? C-o ascultă Maica sfintă Şi din gur-aşa cuvîntâ: 45 -Of! Ioane,

Sïnt-Ioane ! Cind ai şti Precum nu ştii, Aici n-ai mai zâbàvi ! 50 - Da de ce, Măicuţa mea ?

-  Iuda-n rai că ţi-a intrat Şi raiul ţi 1-a prădat !

-  Dar din rai ce s-a luat ? 55 - Scaunul judeţului.

Ciubărul botezului Şi păharul mirului !

-  Pină slujba voi gata, Du-te, Maică, dumneata

60 Şi prinde, Maic-a tuna, Doar Iuda s-a spăiminta,

Tbate-n rai câ le-a lăsa ! Să fiţi, gazde, sănătoase, Sănătoase 65 Şi voioase,

C-aţi ajuns sărbători frumoaşe ! Streşină de mintă creaţă, Sâ vă fie pe viaţă. Streşină de busuioc

70 Să vă fie de noroc La fete şi la feciori Şi nonă de sărbători. Cum aţi ajuns Sfintu Vasile Cu pace, noroc şi bine, 75 S-ajungeţi cu toată gloata Şi sfintele Paşti, La mulţi ani cu sănătate !


 


Colind Prădarea Raiului 5

Corlata, Gura Gumorului

Sculaţi, sculaţi, boieri mari. Florile dalbe ! Câ vă vin colindători, Florile dalbe t 5 Noaptea pe la cîntători. Sculaţi, sculaţi, nu dormiţi, Sculaţi şi vâ-mpodobiţi, Câ nu-i vremea de dormit, Că-i vremea de-mpodobit 10 Cu podoabe de argint, Cu cănafi pinâ-n pâmint.

Şi sculaţi şi slugile Sâ măture curţile, Că-naintea istor curţi 15 Sînt doi meri mîndru-nfloriţi Şi doi peri într-argintiţi. La mijlocul merilor. Merilor şi-a perilor, Este-o masă rotilată, 20 De îngeri împrejurată. La mîjlocu-acelei mese Şed Ion

SintIon,

Nînaşul Iui Dumnezeu, 25 Şi cu scump finuţul său, Iar in partea ceealaltă Şede Maica precurată. Ion bea, se veseleşte, Pe Dumnezeu pomeneşte. 30 Maica-mi şede şi-mi priveşte Şi din grai aşa-mi grăieşte: -Of! Ioane, Sint-Ioane ! Cind ai şti 35 Precum nu ştii, Nici n-ai bea. Nici n-ai mînca, Voie bună n-ai prea face !

-  Şi oare de ce n-aş prea face ? 40 - Că Iuda-n rai a intrat

Şi raiul ţi 1-a prădat !

-  Dar din rai ce s-a luat ?

-  Soarele

Cu zorile, 45 Luna cu luminele. Stelele Cu

razele, Scaunul judeţului. Ciubărul botezului, 50 Păhărelul mirului !

Du-te, Maică, fii-mi bună, Şi ia tunuri şi mi-1 tună; Prinde, Maică, a tuna, Doar Iuda s-a spăiminta, 55 Toate-n rai că Ie-a lăsa. Şi raiul a răminea Rai frumos şi luminos Ca şi faţa lui Hristos ! Să fii, gazdă, veseloasă 60 Şi voioasă Ca vara. Ca primăvara Şi ca toamna cea bogată, Cu de toate-ndeslulatâ! 



Simion-Florea Marian, Sărbătorile la români, volumul I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994

Colind Prădarea Raiului 4

Corlata, Gura Humorului


Colo-n jos şi mai din jos.

Pe cel şes mindru frumos,

Este-un măr

Şi este-un pâr.

Mâru-i mîndru, rotilat,

Pâru-i mîndru-ntr-argintat.

Şi sub poala mărului,

Mărului

Şi-a pârului

Este-o masă rotilată.

De bucate-ndestulată,

De băuturi încărcată.

Da la masâ cine şede ?

Tot Ion

SîntIon,

Nînaşul lui Dumnezeu,

Şi cu Maica precurată.

Ion bea, se veseleşte,

Maica-mi şede şi-1 priveşte

Şi din grai aşa grăieşte:

-Of! Ioane

Sînt-Ioane !

Cînd ai şti

Precum nu ştii,

Nici n-ai bea,
Nici n-ai minca.
Voie bună n-ai prea face!
- Şi oare de ce n-aş prea face ?
- Că-n rai Iuda ţi-a intrat
Şi raiul ţi 1-a prădat!
- Dar din rai ce s-a luat ?
- Scaunul judeţului,
Ciubărul botezului
Şi păharul mirului!
- Maică ! fii dumniata bună
Şi îmi ia tunul în mină,
Şi-ncepe, Maică, a tuna,
Doar Iuda s-ar spăimînta,
Toate-n rai doar le-ar lăsa !
Maica tunul c-a luat,
Dupâ Iuda c-a tunat.
Iuda că s-a spăimîntat,
Toate-n rai câ le-a lăsat.
Să fii. gazdă, sănătos.
C-am ajuns ajun frumos.
Să fiţi, gazde, sănătoase,
C-am ajuns sărbători frumoase !


Simion-Florea Marian, Sărbătorile la români, volumul I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994