Descântec pentru scoaterea dracului din baltă

 Se ia o vergea de sânger, se merge seara la balta din apropierea unei fântâni. Cu descântătoarea trebuie să fie şi fata care vrea să cheme pe Dracul. Cu vergeaua se bate balta de 9 ori:

Să ieşi duh necurat şi să te duci la data fetii aceşţia,

Că eu nu bat apa aceasta,

Că bat pă Dracul

Dracu să bată data me,

Să meargă-n lume şi-n ţară,

Nouă zeci şi nouă de hotară,

Până unde o găsi data me,

Alinată şi aşezată,

Şi nu-i dă stare, nici alinare

Şi nu-i dă cină, nici hodină,

Numai la mine să vină.

Să-şi ia gândul de la tată-său şi mama sa,

De la fraţi şi de la surori.

La mine să nu gândească

Până nu vine să ma peţească.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească

Descântec de Pează

 Peaza (paza) e o insectă neagră şi mare care vine să pocească copiii nou născuţi şi mamele lor. Descântecul se face întotdeauna în ziua de marţi. Descântătoarea ia o frânghie de breciri din care măsoară 3 coţi şi zice:

Pe cot am cotit,

Pază am sprijinit,

Pază de la amiază,

Pază de seară,

Pază de la miezul nopţii,

Pază din vărsatul zorilor,

Pază venită,

Pază năprătită,

Pază întâlnită,

Pază mânată,

Pază cu Muma Codrului,

Pază cu Moşu Codrului,

Pază cu Fata Pădurii

Apoi ia un cuţit cu care face semn pe breciri ca şi cum le-ar tăia şi spune

Nu tai brecirile,

Ci tai Muma Codrului,

Moşu Codrului,

Cu Fata Codrului.

Tai toate pezele,

Toate năprătiturile.

Cu cuţitul le-am tăiat

Şi-napoi le-am înturnat.

Merge apoi în grădina, luând şi o cămaşă a bolnavei şi puţină făină de grâu şi o bucată de pânză, pe care o aşterne lângă o ştevie. Face din făină 9 colăcei pe degetul cel mic cu mâna dreaptă, îi pune iar pe pânză şi pe fiecare pune câte un ban. În jurul acestora înşiră apoi brecirele şi pe toate le ocoleşte cu cărbuni aprinşi, pe un vătrai în care s-a pus tămâie, zicând:

Pază venită,

Pază năprătită,

Iaca te cinstesc,

Cu nouă colaci de grâu,

Cu o pânză de beteagă,

Să n-o strâneşti,

Să n-o poceşti.

Acestea se lasă apoi acolo până dimineaţa. Miercurea dimineaţa se duce baba de cu vreme sa vadă dacă s-a veştejit buruiana şi a mâncat cineva din colaci. Dacă s-a mâncat atunci e semn bun. După ce s-a isprăvit descântecul, cămaşa se dă spre îmbrăcare femeii, iar cu brecirele se încinge.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească

https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-peaza--2394

Descântec de dragoste

 Se pune miere şi sare pe un vătrai, apoi se bagă vătraiul pe o vatră încinsă rostind:

Tu, sare mare,

Tu, miere mare,

Eu te încinz,

Te aprinz,

Tu să te încinzi,

Să te aprinzi,

Cum te incinzi,

Cum te aprinzi,

Aşa să se-ncingă

Aşa să se-aprindă

N. de chipul meu,

De trupul meu.

Să nu-i dai stare a sta,

Să-l încinzi,

Să-l aprinzi,

De chipul meu,

De trupul meu,

Cum se încinge

Vatra de foc,

Focul de vatră,

Aşa să se-ncingă

Inima-n N.

De chipul meu,

De trupul meu,

Cum plesneşte sarea,

Cum se-ncinge mierea,

Aşa să se-ncingă

Aşa să se aprinză

Aşa să plesnească,

Să nu se stăvească

Inima-n N.

De chipul meu,

De trupul meu,

Nici în lung,

Nici în lat,

Nici la noi în sat,

Să nu-i stare a sta,

Nici mâncare a mânca,

Nici hodin-a hodini,

Nici somn a durmi,

Până la mine a veni.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească

Descântec la stea

 Se face o cocă din 3 degetare de făină, de apă și de sare. Se coace în cuptor şi apoi se mănâncă fără să se bea apă după ea. După aceea fata trebuie să meargă în grădină, să se pună în genunchi cu faţa către steaua pe care şi-a ales-o şi să zică:

Stea, stea, draga mea,

Stea, stea, draga mea,

Stea, stea, draga mea

Du-te adă data mea!

D-o fi în sat cu mine

Să-l aduci până mâne.

D-o fi în alt sat

Să-l aduci pe-nserat,

D-o fi-n altă ţară,

Să-l aduci mâne seară

D-o fi peste apă,

Să-i dai o luntriţă să treacă.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească

Descântec pentru scoaterea dracului din om

 

 

 

Doamne, Dumnezeule,

Mă rog, Doamne, ţie!

Ascultă cuvântul meu

Să scot pe Iuda din N.

Să se ducă în mare şi-n nisip

Când o număra nisipul din mare

Atunci să vina-napoi!

Atunci şi nici atunci.

 

Apoi se zice de 12 ori Tatăl Nostru și se stropește bolnavul cu apa sfințită. Atunci, dacă e cu adevarat Dracul în el, iese sub forma unui fum pe urechi.

Marcel Olinescu - Mitologie Românească

Descântec de deochi pentru lehuză şi nou-născut

 

 

Descântătoarea îşi face cruce, lehuza făcând întocmai ca ea de trei ori, apoi suflă peste ea şi zice:

 

Nu suflai sufletu,

Numai suflai deochietu,

Din creierii capului,

Din zgârcele nasului,

Din merele obrazului,

Din ficăţei,

Din rărunchei,

Din tot sângele ei.

De o fi deocheat(ă) de nevastă

Peptul să-i plesnească,

Laptele să-i pornească.

De-o fi deocheat(ă) de fată mare

Părul să-i pice,

Ochii să-i împăinjenească,

Buzele să-i pişcănească,

Să nu se mire de N.

Să se mire de ei,

Cum o să facă,

Cum o să petreacă.

Să se mire de Staticot,

Cu barba-i cu tot,

Cu un cal şchiop.

De o fi deocheat(ă)

De ochi mâţoşi,

De ochi negri,

De ochi verzui,

De ochi de 99 de feluri,

Napoi să se-ntoarcă,

Toate mirături,

Şi toate pocituri.

C-o sarcină de drog,

C-o străcătoare de caş roş,

Şi el striga aşa:

- Hai la caş roş!

Hai la caş roş!

Hai la caş roş!

Cine-l auzea,

Surzea;

Cine-l vedea,

Orbea;

Cine gusta,

Crăpa.

Să crăpe toate deocheturile,

Toate mirături,

Toate năprătituri,

Toate pocituri.

 

Apoi, udând-o cu limba pe frunte şi scuipând pe jos, zice:

 

Cum îşi linge oaia mielul

Şi vaca viţelul,

Aşa spăl eu pe N.

De toate deocheturi,

De toate mirături,

Cu limba îl spălai,

Şi la pământ îl lepădai.

 

Calcă apoi scuipatul cu piciorul şi continuă:

 

Să se aşeze toate deochituri,

Cum aşează pământul

Sub lume, sub ţară,

Sub orice cară,

Aşa să se aşeze

Toate durerile,

Tot deocheatul de la N.

Să rămână curată,

[Ca] Maica Maria

Cum a lăsat-o.

Că ea pe mine m-o îndemnat

De cu suflet i-am suflat,

Cu limba o am spălat,

De deocheturi,

De mirături.

 

Lângă pat, în apropierea scuipatului, ba chiar peste el, face pe pământ cruce şi zice:

 

Cine s-o afla

Să măsoare cerul de nalt,

Pământul de lat,

Acela să mai poată deochea pe N.

 

Apoi îi leagă un fir roşu la grumaz pe care lehuza îl poartă până merge la biserică.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească, cit. S. Fl. Marian – Naşterea

Descântec de Muma Pădurii

 M-am sculat marţi dimineaţa,

Bună, sănătoasă,

Grasă şi frumoasă,

M-am uitat să văd Soare răsărind

Şi-am văzut Muma Pădurii viind,

Ca o iapă nechezând,

Ca o scroafă gâfâind.

Şi cum a venit, cu gura m-a luat

În pământ m-a trântit,

Frica-n trup băgatu-mi-a,

Sângele suptu-mi-a,

Oasele zdrobitu-mi-a,

Carnea mursăcatu-mi-a,

Mâinile legatu-mi-a,

Picioarele împieducatu-mi-a,

Limba încurcatu-mi-a,

În stobor de cămeşi înfăşuratu-m-a,

Peste drum m-a aruncat,

M-a făcut din om neom.

Am ţipat şi m-am văicărat,

Nimeni nu m-a auzit,

Numai Maica Măria, Sfânta Măria,

Jos din cer s-a coborât

Pe o scară de argint

Şi-a întrebat: - Ce ţi-i, de te vaiţi?

- Cum n-oi ţipa şi nu m-oi văita,

Că m-am sculat bun, sănătos,

Gras şi frumos

Să văz Soare răsărind,

Şi-am văzut Muma Pădurii viind,

Ca o iapă nechezând,

Ca o scroafă gâfâind,

În gură m-a luat,

Jos că m-a trântit,

Frica-n trup băgatu-mi-a,

Sângele băutu-mi-a,

Mânile legatu-mi-a,

Oasele zdrobitu-mi-a,

Carnea mursucatu-mi-a,

Picioarele împiedecatu-mi-a,

Limba încurcatu-mi-a.

- Nu ţipa, nu te văicăra,

Curând, alergând la N.

Şi ea cu foc şi cu tămâie

[Te-o descânta]

Şi cu topor,

Oasele s-or dezdrobi,

Carnea s-o desmăcelări,

Frica din trup ţi-o ieşi,

Mânile s-or dezlega,

Picioarele s-or despiedica,

Limba s-o descurca,

Cu toporul oi tăia,

Cu tămâia oi tămâia,

Cu mâinile-oi lua,

Peste mări-negre oi arunca,

Toată boala lui,

Toată frica lui,

Toată lipitura lui,

Din inimă, de sub inimă,

Din creierul capului,

Din sfârcul nasului,

Din faţa obrazului,

Să rămâie curat,

Luminat,

Ca Dumnezeu ce l-a lăsat.

Descântecul de la mine

Şi leacul de la Dumnezeu.

Muma Pădurii este un personaj din mitologia romanească. În tradiția populara romanească este o vrăjitoare considerata o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanța.

Ea este adeseori prezentată ca dușmană a eroilor pozitivi precum Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urma este prezentat ca fiul al ei. Muma Pădurii trăiește singuratică ni inima pădurilor adânci și e caracterizată printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge însă întotdeauna.

La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească

Descântec de izdat

 Izdatul este o boală de inimă ce se manifestă prin slăbiciuni, dureri ascuţite la inimă sau chiar sub inimă. Femeia care descântecă îşi face întâi cruce de trei ori şi zice:

Crăpi izdate,

Necurate

O dată.

Crăi izdate,

Necurate

De două ori.

Crăpi izdate,

Necurate

De trei ori.

Crăpi izdate,

Necurate

De patru ori.

Crăpi izdate,

Necurate

De cinci ori.

Crăpi izdate,

Necurate

De şase ori.

Crăpi izdate,

Necurate

De şapte ori.

Crăpi izdate,

Necurate

De şaptezeci şi şapte de ori

Şi să fugă netrebnicu,

Ogărsâtu,

Urâtu,

Izdatu,

Din cap, din mână,

Din vâni,

Din picioare,

Din inimioare,

Din jigârcioare,

Din fiere,

Din creştet până-n degeţele!

Ieşi din toate încheieturile,

Şi să apuci pădurile,

În codri muţi

Şi surzi,

Unde nu-i aşchie sărită,

De voinic tăiată,

Nici glas de cocoş,

Să se duca-n pietri muşchiate,

Nemaiumblate!

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească

Descântec de deochi

 Vine ciuta de la munte

Lingându-şi puii pe frunte.

Îi linge pe pistricei

Şi pe cei frumuşei.

Şi eu pe N. îl ling -

De deochi,

Dintre ochi.

Cât o sta vântu-n gard

Atât să stea deochiu-n cap,

Şi să fugă prin sat

Ca un câne turbat

Cu coada îndoită,

Cu gura căscată

Şi unde-o cădea

Acolo s-o frângea,

Acolo o muri.

Pe N sa-l lase

Curat luminat,

Cum Dumnezeu l-a lăsat!

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească

https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-deochi-vine-ciuta-de-la-munte-lingandu-si-puii-pe-frunte--2388