După dealul cel mai mare,
Unde soarele răsare,
Este-un mîndru feredeu
Şi se scaldă Dumnezeu,
Tot se scaldă
Şi se-ntreabă:
Ce-i mai bun pe ist pâmînt?
Nu-i mai bun
Ca calul bun,
Câte duce
Şi te-aduce.
Iar se scaldă
Şi se-ntreabă:
Ce-i mai bun pe ist pâmînt?
Nu-i mai bun
Ca boul bun,
Că răstoarnă brazdă neagră
Şi revarsă pâne albă.
Iar se scaldă
Şi se-ntreabă:
Ce-i mai bun pe ist pâmînt?
Nu-i mai bun ca oaia bună,
Că ea vara te hrăneşte
Şi iarna te încălzeşte.
Iar se scaldă
Şi se-ntreabă:
Ce-i raiul pe ist pâmînt?
Raiul este primăvara,
Când înverzesc toţi câmpii
Şi înfrunzesc copacii.
Şi înfloresc florile
Şi-mpodobesc luncile,
Luncile, Dumbrăvile
Şi toate pădurile...
Noi umblăm şi colindăm,
Pe la gazde ne-nchinăm,
C-aş-a lăsat Dumnezeu...
Streşină de busuioc,
Da-v-ar Dumnezeu noroc;
Streşină de mintă creaţă,
Da-v-ar Dumnezeu viaţă,
Să trăiţi, să-mbâtrâniţi.
Ca florile să-nfloriţi,
Ca copacii să-nverziţi
Şi ca ei să-mbătrâniţi
Întru mulţi ani fericiţi!
Reuseni, Suceava
