Leul rău

Mire calu-şi potcoveşte, 

Mirelui bun! 

De vânat mi se găteşte. 

Sora şede şi-l pândeşte 

Şi din gură-aşa grăieşte: 

-Zilele ţi le-ai urât 

Şi viaţa ţi-ai sfârşit, 

De te gaţi de cătănie 

Şi de seacă pribegie? 

-Ba, că eu am auzit 

Că un leu s-a pitulit 

Sus pe culmea munţilor, 

Sub umbra mălinilor, 

Şi nu vreu să fie mult, 

Mă duc cu el să mă lupt! 

Ici sălta, colo sălta, 

Cătră munţi se arunca. 

Dacă mirele-a plecat, 

Leu-n curte s-a lăsat, 

Curtea toată o prăda, 

Şi mirele nu ştia 

Că a bătut pe mama sa, 

Şi-a furat pe sora sa. 

Şi trei şoimi cam vineţiori, 

Sprinteni şi buni vânători. 

Dară leul nu-l afla, 

Iară acasă se-ntorna, 

Maica în cale-i ieşea,

Toate cele-i povestea, 

Şi el tare se mânia, 

Ici urma, colo urma, 

Pân' la mare ajungea, 

Şi atuncea că-şi făcea 

Din cea puşcă o luntriţă, 

Şi din spadă o vâsliţă; 

Murgu-n ea că mi-l punea, 

Marea-ntreagă o trecea, 

Caută-n sus, caută-n jos, 

Dar la răsărit frumos 

Vede pe-un grec ceterând, 

Şi pe leu danţul jucând, 

Şi pe soră suspinând! 

Leul în danţ îmi sărea, 

Şi din grai aşa grăia: 

-Joacă, sora mirelui 

La cetera grecului. 

Că de tu nu vei juca, 

Eu ţâţele ţi-oi tăia, 

În scrijăli le-oi scrijela, 

Şi cu sare le-oi săra, 

Şi pe mare le-oi ţipa, 

Să le bată valurile. 

Ca pe mine gândurile! 

-Taci tu, leu, tu, câne rău, 

Că-mi ajută Dumnezeu, 

Iacă, vine frate-meu! 

Frate-său de loc sosa 

Şi lua pe sora sa; 

Pe șoimiţi în vânt aruncă, 

Veste în ţară ca să ducă 

Pîn' la draga mama sa, 

C-a aflat pe sora-sa. 

Leu în tălpi că-i sărea 

Şi din grai aşa grăia : 

- Zilele ţi le-ai urît 

Sau viaţa ţi-ai sfîrşit ? 

- Zilele nu mi-am urît 

Nici viaţa am sfîrşit, 

Ci eu-ţi dau ca su-ţi alegi

Buzdugane sau săgeţi, 

Sau în săbii să ne tăiăm, 

Sau în lupte să ne luptăm ! 

Ei de luptă s-apuca, 

Foarte mult că se lupta, 

Pînă'n seară-n zi de vară. 

Dar cînd fu de cătră seară, 

Prinse mire, jos îl puse. 

Cum il prinse, îl supuse, 

Şi pe leu-1 păivăna. 

Ferice de maica sa, 

Ce b{1iat şi-a mai scăldat. 

Că pe soră a scăpat 

Şi aduce leu legat. 

O-nchin{1m spre sănătate ! 

(A. M. Maril'nescu)

Transilvania, Banat

Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind [Din forma ineluluiu,/Junelui, junelui bunu]

Din forma ineluluiu,

Junelui, junelui bunu,

Luai urma leuluiu

Şi o luai şi o aflaiu,

Colea-ncoaci colea-ncoleare,

Colea-n vârful munţiloru.

Sub poalele braziloru.

Găsii leul adormitu,

Adormit, nepomenitu.

Leul din somn se trezeare

Şi către june-mi ziceare:

- Ce-ai cătat junei pe-aici?

Doar călile le-ai zmintitu

Ori murgu ţi-o bolânzitu?

June din grai îi grăiare:

- Călile nu le-am zmintitu

Murgu nu mi-a bolânzitu,

Ci-am venit să ne luptămu,

Să ne-alegem de viteji.

Se luară,

se luptară,

Zi de vară

până-n seară.

Când fu aicea-n cap de seară,

Pusă leu pe june josu.

June cum se meşterere

De sub leu iară iesere.

Se luară

a doua oară,

Zi de vară

până-n seară

Când fu aicea-n cap de seară,

Pusă june pe leu josu,

Cum mi-l pusă zgardă-i pusă,

Şi mi-l leagă-n curea neagră,

Şi-l scoborî jos la ţară,

Jos la ţară

-n târg de mară,

Pe uliţa greciloru,

Tot în faţa feteloru,

Şi-n cinstea părinţiloru.

Câţi pe june mi-l vedeau

Toată lumea-l fericeau:

Ferică de maica-sa-re,

Ce băiat o-nfăşiatu

De-mi aduce leu legatu,

Leu legat nevătămatu,

Nici în puşti că nu-i puşcatu,

Nici în săbii nu-i tăiatu,

Numa-n lupte că-i luptatu,

Numa-n lupte că sunt drepte,

De la Dumnezeu înţelepte.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colindul cu leul [De când leul plaiu-şi ţine]

De când leul plaiu-şi ţine

Hoi ler hoi da leroi Doamne

Rău plaiul s-a părăsit

De baci şi de păcurari

Şi de dalbii cârciumari.

Cine mări să d-aflare

Leul de mi-l săgetară

Gheorghe vânător vestit

Şi la el ce-şi mai luară

O torbiţă pestricioară

Plină cu săgeţi uşoare,

Cu săgete mărmurate,

Parc-ar fi din cer picate

Şi pe plai că-mi apucară

Şi-mi ieşea, nu-mi hodineară

Prin făgete iederete,

Prin brădete negurete

Pân' la lacul iezărat.

Şi-acolo dac-a ieşit

Găsiră leul adormit.

Să-l săgete de-adormit

Nu ştie din ce-a pierit.

Scoase atunci de-un şuierat

Leul că s-a deşteptat.

Leul atunci îi grăiară:

- Stai Gheorghe nu săgetară

Că ţi-oi da pe soru-meară,

Turtureaua câmpului,

Iubeaţă voinicului.

El acestea n-ascultară,

Leul că mi-l săgetară

Şi lui ca să-i fie fală

Frumos cap îi retezară

Şi-n suliţă îl puneară

Şi-napoi că se-ntorceară

Prin brădete negurete,

Prin făgete iederete,

Pe la baci, la păcurari,

Pe la dalbii cârciumari.

Frumos dar că îi găteară

De-un cal galben ca şi-un graur,

Frâu-i galben fluturat,

Cum nu s-a mai de-aflat;

Şeaua-i albă poleită

Cum nu s-a mai pomenită;

Chinga-i albă de mătase

Cum nu se mai de aflase;

Scăricele-nturnurele

Cum nu mai sunt ca şi ele.

Unde-i Gheorghe cel frumos

El să fie sănătos.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colindul cu leul [Sub ceru-şi de răsărit]

Sub ceru-şi de răsărit

Junele bun!

Mândru-i pomu d-înflorit

Sub poalele pomului,

Şede-un june hodineşte

Şi murguţu-şi potcoveşte

Cu potcoave de molotru,

Cu cunie de sârmă întoarsă

Ce la drumu-s ghimpuroase

Până june potcovea,

Maică-sa la el venea,

Şi din gură aşa grăia:

- Ce rând june d-ăst rând,

De tu murgu-ţi potcoveşti

Cu potcoave de molotru,

Cu cunie de sârmă-ntoarsă,

Ce la drumu-s ghimpuroase?

June din gură grăia :

- Maica mea, bolundă eşti,

Mare eşti, puţin pricepi.

De nu mi te nădăieşti:

Dă eu mi-am îndoblicit

Peste vârful munţilor.

Prin crucile brazilor.

În toriştea sterpelor

Este-un leu,

îi cîne rău,

Duce-m-oi

d-aduce-l-oi!

Până june cuvânta.

El pe murg şi-ncăleca.

Saltă ici, saltă colea.

Peste vârful munţilor.

Pin crucile brazilor,

În toriştea sterpelor.

Găsi leul adurmit,

D-adurmit,

nepomenit.

Până june se gândea.

Leu din somn se pomenea

Şi din grai aşa-mi grăia:

- Ce rând june de-ăsta rând.

De la mine ţi-ai venit,

Că la mine n-o venit

Om mirean de pe pământI

Sau în puşti să ne-mpuşcăm,

Sau în săbi să ne tăiem,

Sau în lupte să ne luăm?

- Ba în lupte că-s mai drepte!

Se luptară-o zi de vară;

Când îşi fu în murg de sară,

D-aduse june pe leu.

Cum l-aduse jos mi-l puse;

Băgă mâna-n buzunariu,

Scoase o sfoară de mătasă,

împletită în cinci, în şasă

Şi-n grumazi că mi i-o trase

Şi-apucă pe plai în vale.

Cine-n lume mi-l vedea,

Toţi pe el mi-l fericea:

- Fericean de tine june,

De tine, de maică-ta,

C-a scăldat şi-o înfăşiat,

Că-i aduci un leu legat,

Leu legat, nevătămat!

Leu din gură şi-mi grăia:

- D-alele, stăpânul mieu,

Slăbeşte-mă din curele,

Că la drum nu mai pot mere.

Pe june mintea-l trăgea,

Din curele-l mai slăbea,

Leu din gură-aşa grăia:

- Rămâi june sănătos,

Că eu la mână ţi-am fost,

Tu stăpân de mini n-ai fost.


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.