Se afișează postările cu eticheta nașterea la români. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nașterea la români. Afișați toate postările

marți, 18 octombrie 2022

Descântec de întors urma

Moaşa ia cămaşa femeii însărcinate căreia i s-au facut farmece de către o alta, vrând sa-i ia locul lângă bărbat, şi-i descântă întorcând-o încontinuu şi pe faţă şi pe dos:


Cine o fi făcut cu una,

Io-i întorc cu două,

Cine o fi făcut cu două,

Io-i întorc cu trei,

Cine o fi făcut cu trei,

Io-i întorc cu patru,

Cine o fi făcut cu patru,

Io-i întorc cu cinci,

Cine o fi făcut cu cinci,

Io-i întorc cu şase,

Cine o fi făcut cu şase,

Io-i întorc cu şapte,

Cine o fi făcut cu şapte,

Io-i întorc cu opt,

Cine o fi făcut cu opt,

Io-i întorc cu nouă,

Cu nouă noi,

Cu nouăzeci de boi,

Îndărăpt, înapoi,

Şi mai înfocate,

Şi mai pipărate,

Toate făcături,

Toate mânături,

Toate unsuri,

De-i fi uns,

De-o fi pus,

Vrăji pe N.

Napoi să se-ntoarcă,

De-o fi mânat de strini,

De vecini,

Napoi să se-ntoarcă,

De-o fi din Hale,

Leac să sloboadă.

De-o fi de la Dumnezeu,

Mila să-şi întoarcă.

Să se-ntoarcă

Şi mai înfocat,

Şi mai mâniat,

Beteşugurile,

Visurile rele,

Visurile grele,

De la N.


 S. Fl. Marian - Naşterea

Descântec de spaimă

 Borză îmborzată,

Borză blestemată,

Cu dinţii rânjiţi,

Cu ochii beliţi,

C-urechi dâbălată,

Cu gura căscată,

Cu mâni crăpăcioase,

Cu mâni flotocoase,

Încotro ai purces,

Cu dinţii rânjiţi,

Cu ochii beliţi?

- Am purces la N.

Ca s-o-nspăimântez,

S-o înfierbântez,

Şi s-o înfiorez,

Să mi-o îngrozesc,

S-o sfărm, s-o zdrobesc,

Sângele să-l beau,

Viaţa să i-o ieu,

Carnea să-i mănânc,

Viaţa să i-o stâng!

- Tu Cosmă Diamin,

Borză îmborzată,

Borză blăstămată,

Şi Ceasul cel rău,

Din N. scoateţi-l,

Pe mare duceţi-l,

Pe l-apus de soare,

Pe marea cea mare,

Că acolo este

O mreană galbenă

Cu coada geamănă,

Pe aceea cătaţi-o

Şi înspăimântaţi-o,

Şi înfierbântaţi-o,

Fărmaţi-o,

Zdrobiţi-o,

Inima scoateţi-i,

Sângele beţi-i,

Carnea mâncaţi-i,

Viaţa luaţi-i,

Că carnea N-ei

Nu e de mâncat,

Că-i de câne turbat.

Mergeţi în fuga mare

La ostrovul mare,

Că acolo este

O mreană galbenă

Cu coada geamănă.

Pe aceea cătaţi-o

Şi înspăimântaţi-o,

Şi înfricoşaţi-o,

Şi înfioraţi-o,

Fărmaţi-o,

Îngroziţi-o,

Zdrobiţi-o,

Inima scoateţi-i,

Sângele beţi-i,

Carnea mâncaţi-i,

Viaţa luaţi-i,

Acolo locuiţi,

Acolo să pieriţi,

Ca roua de soare,

Ca spuma de mare,

N. să rămâie curată

Şi luminată

Cum e de Dumnezeu lăsată,

Sănătoasă

Şi voioasă.


 S. Fl. Marian - Naşterea


luni, 17 octombrie 2022

Descântec împotriva Zburătorului

Se ia apă neîncepută şi se toarnă într-o căldare. Se iau apoi 9 feluri de plante şi se pun în căldare spunând:

 

Avrămeasă,

Cristineasă,

Leuştean

Şi odolean,

Mătrăgună,

Sânge de nouă fraţi,

Iarba ciutei

Şi Muma-Pădurii,

Cum se sparge târgul

Aşa să se spargă faptul,

Şi lipitura

Şi zburătorul.

Cum se răspândesc răspântiile,

Aşa să se răspândească vrăjile,

Şi lipitura

Şi zburătorul.

 

Se pune apoi căldarea la fiert şi se face o fiertură care se toarnă în apa de scăldat, în care se scaldă femeia victimă, "cam pe timpul când se sparge târgul". După ce se scaldă apa este aruncată într-o răspântie cu o oală nouă în trei zile, repetănd cuvintele de mai sus.

 

Zburătorul este în mitologia populară românească o ființă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuiește noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând. În literatura romantică (vezi romantism), termenul „zburător” este o personificare a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se consideră că „zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care, după moarte, bântuie și violează femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este în viață). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtășite.

 S. Fl. Marian - Naşterea

Descântec de deochi pentru lehuză şi nou-născut

 

 

Descântătoarea îşi face cruce, lehuza făcând întocmai ca ea de trei ori, apoi suflă peste ea şi zice:

 

Nu suflai sufletu,

Numai suflai deochietu,

Din creierii capului,

Din zgârcele nasului,

Din merele obrazului,

Din ficăţei,

Din rărunchei,

Din tot sângele ei.

De o fi deocheat(ă) de nevastă

Peptul să-i plesnească,

Laptele să-i pornească.

De-o fi deocheat(ă) de fată mare

Părul să-i pice,

Ochii să-i împăinjenească,

Buzele să-i pişcănească,

Să nu se mire de N.

Să se mire de ei,

Cum o să facă,

Cum o să petreacă.

Să se mire de Staticot,

Cu barba-i cu tot,

Cu un cal şchiop.

De o fi deocheat(ă)

De ochi mâţoşi,

De ochi negri,

De ochi verzui,

De ochi de 99 de feluri,

Napoi să se-ntoarcă,

Toate mirături,

Şi toate pocituri.

C-o sarcină de drog,

C-o străcătoare de caş roş,

Şi el striga aşa:

- Hai la caş roş!

Hai la caş roş!

Hai la caş roş!

Cine-l auzea,

Surzea;

Cine-l vedea,

Orbea;

Cine gusta,

Crăpa.

Să crăpe toate deocheturile,

Toate mirături,

Toate năprătituri,

Toate pocituri.

 

Apoi, udând-o cu limba pe frunte şi scuipând pe jos, zice:

 

Cum îşi linge oaia mielul

Şi vaca viţelul,

Aşa spăl eu pe N.

De toate deocheturi,

De toate mirături,

Cu limba îl spălai,

Şi la pământ îl lepădai.

 

Calcă apoi scuipatul cu piciorul şi continuă:

 

Să se aşeze toate deochituri,

Cum aşează pământul

Sub lume, sub ţară,

Sub orice cară,

Aşa să se aşeze

Toate durerile,

Tot deocheatul de la N.

Să rămână curată,

[Ca] Maica Maria

Cum a lăsat-o.

Că ea pe mine m-o îndemnat

De cu suflet i-am suflat,

Cu limba o am spălat,

De deocheturi,

De mirături.

 

Lângă pat, în apropierea scuipatului, ba chiar peste el, face pe pământ cruce şi zice:

 

Cine s-o afla

Să măsoare cerul de nalt,

Pământul de lat,

Acela să mai poată deochea pe N.

 

Apoi îi leagă un fir roşu la grumaz pe care lehuza îl poartă până merge la biserică.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească, cit. S. Fl. Marian – Naşterea