Colind [Grele oşti pornitu-s-au/Leroi Doamne]

Grele oşti pornitu-s-au
Leroi Doamne
Dar de mers pe unde-au mers?
Pe la poarta lui Ion
Iară mama lui Ion,
Înainte le ieşară
Şi din gură-aşa-mi grăiară:
- Lino-lin, ostile mele!
Mai aşteptaţi puţintel
Să-mi gătesc şi eu pe Ion.
Frumos veșmânt i-am croit,
Croit croitor cu milă,
Zugrav zugrăvit cu milă,
Cam din brâu până-n pământ
E veșmânt dalb de argint,
Din brâu până-n umerel
E veșmânt 'dalb de-aurel;
Cam din braţe, cam din spate
Locu-i luna cu lumina;
Cam din spate, cam din braţe
Locu-i soar'le cu căldura;
Dinprejurul poalelor
Locu-i stele mărunţele,
Mai presus şi mai marele
Într-umereii amândoi
Locu-i doi luceferei,
Luceferei ziornicei,
Ziornicei, ziori de ziuă;
Din cornurile câteşipatru
Scrisă-i marea turburoasă;
Cam la nouă văduleţe
Stau boieri cu steguleţe,
Şi-mi aşteaptă pe Ion
Sub dar mare ca să-l puie,
Sub dar mare oştilor,
Bun credincios domnilor,
Învăţător boierilor!
Unde-i Ion cel frumos
El să-mi fie sănătos!


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Ferice Doamne şi de Ionu]

Ferice Doamne şi de Ionu,
Hoi Lerum, dai Lerum Doamnele
Bun căluşel d-arăneşte,
D-arăneşte, nu-l vesteşte.
Fusei joi d-o sărbătoare
Mi-l scoase fa jucătoare;
La jucat ca la vânat
Să vâneze lei dormindu
Şi ciutele d-aplecând.
Nu găsiră lei dormindu,
Niş' ciutele d-aplecând.
Gând ochi negrî-şi d-aruncară
Cam sub zări, soare răsare.
Vede sora soarelui
To' strigând şi băsătând,
Păr galben dărăpănând,
Din gură priorocind :
- Părul, perişorul meu
Vedea-te-aş di-o colilie,
Colilie cea câmpie,
Să te pască d-oi cu boi,
Ciobănaş cu dalbe oi.
El făcea cum îşi putea,
Cam pitiş
cam iscodiş,
Cu dânsa s-alătura,
Mâna-n brâu că i-o-nfigea
Şi pe cal mi-o arunca
Cărăruie-şi apuca.
Cărăruia drept acasă.
Acasă cum îmi ajunse,
În mâna maică-sii mi-o dase.
Maică-sa mi-o ascunsese
Prin sălaş
de păunaş.
Prinse soarele de veste
Puse zori
încercători,
Luceferi ispititori
Să-ncerce, să-mi ispitească
Pe soru-sa s-o găsească.
Maică-sa voie le dase:
- Prin tot locul să-mi cătaţi
Numa-ntr-un loc să nu cătaţi,
Că-i păuni-nspăimântaţi
Şi di-o scăpa vriun păun,
Di-un păun cât un cal bun,
De pana păunului
Vă iau sora soarelui.
Vă iau că v-am şi luat!
Nu v-o iau roabă să fie,
Şi v-o iau doamnă să fie
Doamnă lui şi curţilor,
Stăpâna argaţilor,
Chelăriţa banilor.
Dar şi Ion tânăr călare
El să fie sănătos!


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Prunduleţ de mare/Sub soare răsare]

Prunduleţ de mare,
Sub soare răsare,
Un verde d-arvânt
Bătut tot de vânt;
Nu-i verde d-arvânt,
Nici bătut de vânt,
Ci-i un roş călin
Bătut de vânt lin.
Sus mi-i frunza deasă
Jos mi-i umbra groasă.
Sus frunza măruntă.
Jos umbra rotundă.
Jos la rădăcină,
La verdea-i tulpină,
Pat mare-ncheiat
Cu scânduri de brad.
Cu stâlpuri de fag
Să-l priveşti cu drag.
Muşchiul bradului
Şi-a moliftului,
În pat aşternut
Cum nu s-a văzut!
Peste-aceste toate
Mai sunt aşezate
Covor de mătasă;
De mătas-aleasă,
Pe el chiroţică
De cea picăţică.
Peste ele toate
Mai sunt aşezate
Perne frumoase
Şi tot alease.
În pat ce se vede,
Oare cine-mi şede?
Măria cu ochi verzi
Să-i vezi să nu-i crezi,
Cu Voinea iubit
Din război sosit.
Coase şi-nchindeşte,
Brâu verde-mpleteşte,
Pe mare priveşte,
Departe-mi zăreşte
O corăbioară,
Mică sprinteioară,
Neagră şi zmolită,
De valuri bătută,
De maluri trântită,
În ea se zăresc
Greci care sosesc,
De cei ce s-au dus
Marfă de-au adus,
Fir şi ibrişin,
Postav de cel bun,
Sculuri cu mătasă
Că sunt mai frumoasă.
Trag şi chuiesc
La mal năvilesc,
Din gură grăiesc:
- Ori ţi-e frăţior,
Ori ţi-i verişor?
- Nu mi-i frăţior
Nu mi-i verişor,
Ce-i Voinea al meu,
Ce am iubit eu;
Din oaste sosit
Rupt şi ostenit.
- Ia pas de mi-l scoală
Facă socoteală
Şi să ne vorbească
Să ne vămuiască;
Fir şi ibrişin,
Postav de cel bun,
Sculuri de mătasă
Ca să-i coşi cămaşă,
Vama să şi-o ia
Drumul să ni-i dea.
Mai rămâi sănătos
Ca un trandafir frumos!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Ostrovel de mare/Grădiniţa-n vale(...)Ileana d-ochi-şi negri]

Ostrovel de mare,
Grădiniţa-n vale;
Dar cine mi-o face?
Fată smedioară
Ileana d-ochi-şi negri
Projat mi-o făcea
Pân-o isprăvea,
Flori ce-şi răsădea?
Flori de toate flori,
Mai mult busuioc
Decât siminoc.
Projat răsădea
Pân le isprăvea,
Îndărăt se-nturna,
Acasă mergea.
Cel peşte de mare
Sare din mers-afară
În grădina cu flori,
Flori că le păştea,
Rău le tăvălea.
Da Ileana d-ochi-şi negri
De dimineaţă se scula,
Pă ochi negri se spăla,
La grădină că pleca,
În grădina cu flori
Găsi-mi flori păscute
Păscute şi tăvălite,
Şi-unde le vedea
Rău se tânguia.
Îndărăt se-nturna,
Acasă mergea
Furcă că-şi făcea,
Caier îşi punea,
Caier de mătase.
De mreajă torcea,
Mreajă că-mpletea,
Projat mi-şi-mpletea,
Până o isprăvea.
Pe mână c-o lua,
La iaz că pleca
La iaz,
La pârleaz...
În grădina cu flori
Mreaja o-ntindea
Şi se înturna,
Acasă mergea...
Cel peşte de mare
Sare din mare-afară
În grădina cu flori,
În mreajă se-ncurca
Ca un vinovat,
Fi-va de-nvăţat.
Ileana d-ochi-şi negri,
De dimineaţă se scula,
Pe ochi negri se spăla,
La iaz că pleca,
La iaz, la pârleaz...
În grădina cu flori
Sosit-a, găsit-a
Peştele-ncurcat
Ca un vinovat.
Projat îl descurca
Până-l isprăvea,
De urechi îl lua
Îndărăt se-nturna,
Acasă mergea
Tot pân şir de sate
Şi pân hori de fete.
Care mi-o vedea
Toţi mi-o fericea:
- Ferice de ea
Şi de maică-sa!
Zile ce-a născut
Bun noroc şi-a-avut,
Peşte-a dobândit!
Cu carne de-a lui
Nuntă şi-o nunti,
Cu oasele lui
Case-o mărtăci,
Cu solzi d-ai lui
Case-o şindrili.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Siminică Duminică(...)La câmpul cu florile/ [...]/ Găsî ruja ne-mpupită]

Siminică Duminică!

Mână fată boi şi vaci

Liliană, fată dalbă!

La câmpul cu florile;

Flori alege,

flori culege.

Găsî ruja ne-mpupită,

Ne-mpupită,

ne-nflorită;

Ţipă mâna şi mi-o rupe.

Ruja din gură grăia:

- Nu grăbi fată-a mă rupe

Şi vină fată, la mine,

Duminică dimineaţa,

Că atuncea mă găseşti

Şi-mpupită

şi-nflorită;

Ţipă mâna şi mă rupe

Şi mă rupe şi mă pune,

Pune-mă la cingătoare

Şi mă du la jucătoare,

Să mă joace, să mă sară.

Să mă sară-n drumuri mari;

Câţi drumari pe drum or trece

Toţi pe mine să mă calce.

Şî te-om fică-nvesăleşte!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Cetinele, cetioară, dragă Ler(...)Cerbu-noată/coarne poartă]

Cetinele, cetioară, dragă Ler!

Oltul mic

mare-a venit

şi de mare

margini n-are;

iar pe Olt

ce mi-şi că vine?

Brazi înalţi,

molifţi uscaţi.

Printre brazi,

printre molifţi,

not îmi noată

cerb stretin.

Cerbu-noată,

coarne poartă,

iar în vârful

coarnelor,

leagăn verde

de mătase,

împletit

cu viţa-n şase.

Dar în leagăn

cine-mi şade?

Ia (cutare)

fată-mare

cu cosiţa

pe spinare,

strălucind

ca sfântul soare.

Îmi coase

şi-mi chindiseşte

gulerăş

lui taică-său,

batistă

lui frate-său.

Şi nu-mi coase

şi să-mi tacă,

ci din gură

viers îi cură:

- Lin, mai lin,

cerbe stretin,

lin, mai lin

cu notătura,

să nu-mi turburi

cusătura,

că fac val

talazuri mari,

şi din coarne

i-oi cădea.

Lin, mai lin,

cerbe stretin,

c-am trei fraţi

la curte daţi

şi la curte

'nvaţă multe.

Câteşitrei

sunt vânători,

de şoimei

asmuţitori.

Ei pre tine

te-or vedea,

după mine

or-alerga,

cu şoimeii

te-or goni,

c-ogăreii

te-or sili,

cu suliţi

te-or îmboldi.

Lin, mai lin,

cerbe stretin,

c-ai mei fraţi

de te-or vedea,

o să-mi facă

nuntița

cu sărmană

carnea ta.

Cerbule,

cu oasele

mi-or dulgheri

casele;

cerbule,

cu pielea ta

mi-or înveli

căsuţa;

cerbule,

cu sângele

mi-or zugrăvi

casele;

cerbule,

şi cu capul

or prăznui

praznicul;

cerbule,

căpăţina

or pune-o-n portiţă,

'n portiţă boltiță

jos de grădiniţă;

din unghile tale

mi-or face pahar,

pahar de cleştar

să bea mari boieri

rar,

la zile mari,

ziua de Crăciun

ş-a de Bobotează,

când preoţi botează,

lumea creştinează,

lumea şi pământul

şi pe noi cu totul.

La mulţi ani cu bine

şi cu sănătate

ici în ceste case.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [D-o proptea de grajd/ Stă Negru legat]

D-o proptea de grajd

Stă Negru legat,

Legat veregat.

Fin cine-i presară?

Fânuleţ cu flori

Strâns în sărbători

Dă două surori.

Stăpân ce-mi grăia?

- Rozi, Negrule, rozi,

Rozi de mi te-ngraşă,

Dă-ţi fă spata lată

Şi corniţa-nvoaltă,

Învoaltă răsucită

Că io mi te vânz

Pe care dă fân,

Pe butii dă vin,

Ş-oleu dă bumbac,

Teancuri dă postav.

Curtea să mi-o-mbrac

Curtea şi curtaşii

Şi toţi pogonaşii.

- Stăpâne, stăpâne,

Tu mă vinzi pă mine,

Dar adu-ţi aminte

Colo-n bătălie,

Noi când ne băteam

Cu turcii cu frângii:

Frângii ne-au înfrânt,

Turcii ne-au tăiat,

În mare ne-au băgat,

Io am înotat

Marea-n lung şi-n lat,

Lungiş,

curmeziş.

La mijloc dă mare

Am fost vinovat,

M-am împiedicat

D-o gură de mreană

Şi sunt vinovat;

Ţie ţi-am udat

Fund dă buzunar,

Vârf dă iatagan;

La mal d-am iţit.

Din nări-am suflat.

Nimic n-am stricat

Vasile-n grăia:

- Rozi, Negrule, rozi,

Rozi dă mi te-ngrași,

Că io nu te vând

Şi te ispitesc.

Negru ce-mi grăia?

- Mai m-ai ispitit.

An la Bobotează

Când preoţi botează.

Cu cincizeci dă cai,

Tot cai lăudaţi,

Tot cai potcoviţi,

Io nelăudat.

Şi nepotcovit.

Silă mi-am făcut

Dă i-am întrecut;

Fală ţi-am făcut

Şi ţie şi mie,

Ţie dă stăpân,

Mie dă cal bun!

La anu şi la mulţi ani!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967. 

Colind [Poruncit-a mirel fetei/ Să-mi încete lacrămile]

Poruncit-a, poruncit-a
Lină, Lină Rujulină!
Fată dalbă la mirel,
La mirel cel tinerel,
Să mi-şi facă-atâta bine,
Să mi-şi vină pân’ la mine,
Să nu-mi vină prea cu mulţi,
Ci să-mi vină cu cincizeci,
Cu cincizeci de călăraşi,
Mai pe-atâţia pedestraşi,
Să nu-mi vină sus pe munţi;
Munţii-s nalţi şi menunaţi,
Mirel are cai zburdaţi,
Caii lui s-or spăriare
Pe mirel l-or vătămare.
Ci să-mi vină jos prin lunci,
Că pe lunci flori au-nflorit,
Peste flori rouă-a căzut;
Şi să-mi vină-n chiar senin
Cu o mină ţinând de lună,
Cu-alta-mpletind cunună.
Poruncit-a, poruncit-a.
Poruncit-a mirel fetei
Să-mi încete lacrămile,
Să mi-şi scadă vadurile,
Să-mi treacă şireagurile.
Pe cât steaguri s-or d-udara
Mai pe-atâta s-or scurtare
Fiica-i mică şi netare
Şi nu te-o putea spălare.
Ş-ai fi fiică sănătoasă
Precum eşti şi de frumoasă.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Nu te duc roabă la turci,/ Ci te duc doamnă să-mi fii]

Din vad în vadul Brăilii
Mărului cu florile dalbe!
Şade Ion tânăr călare
Pe-un cal negru bidiviu.
Şi nu-mi şade cum se şade:
Şade-n apă
Până-n sapă,
Şi-n noroi
Până-n ţurloi,
Şade-n scară d-alintat
Şi-n suliţă rezimat
Şi se ceartă şi cu turcii
Ni cu turcii, ni cu frângii,
La turci să ia vadurile,
Şi la frângi corăbiile.
Se certară,
Le luară,
Să le treacă-n d-aia parte,
În d-aia parte-n Dălbinaşi,
Că sunt oamenii mai graşi,
Să robească de trei zile,
De trei zile,
Trei pleanuri.
Plean dintâi ce mi-a robit?
Neveste de câte-un prunc.
Plean d-al doilea ce-a robit?
Fete mari cu bani pe cap.
Plean d-al treilea ce-a robit?
Tot junei,
D-ăi tinerei.
Vin juneii şuierând,
Fete mari tot hori făcând,
Nevestele prunci săltând.
Mai pe urma tuturor,
Tare vine d-o carâtă,
D-o carâtă zugrăvită,
Cu postav verde-nvelită.
Da-n carâtă cine-şi vine?
D-o cocoană smedioară
Cu cosiţa gălbioară;
Şi nu-mi vine cum se vine,
Şi vine seamă-şi făcând.
Faţa dalbă zgâriind,
Cosiţa dărăpănând.
Dar şi Ion mi-o vedea
Şi din gură aşa grăia :
— Taci cocoană nu mai plânge,
Nu te duc roabă la turci,
Ci te duc doamnă să-mi fii,
Doamnă mie, curţilor,
Nor' bună părinţilor,
Cumnăţică fraţilor,
Stăpână d-argaţilor.
Dar şi Ion făt-frumos
El să fie sănătos,
Dat în ştirea lui Cristos.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.