Se afișează postările cu eticheta corabie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta corabie. Afișați toate postările

marți, 3 decembrie 2013

#Colindul sfântului Nicolae

Icea în cestor,
Bunul Dumnezeu
Și-n cestor domnesc,
D-un prânz s-a gătit,
Toți sfinți mi-au chemat,
Toți sfinți și părinți,
Toți sfinți mi-au venit,
Toți sfinți mi-au sosit,
Sfinți d-ai cerului
Și d-ai raiului.
Sfântul Nicolae
Treabă și-a fi avut
Și el n-a venit.
Treaba lui cea mare
Pe bogaz de mare
Nouă corăbioare,
Nouă ș-alte nouă:
Nouă creștinești,
Nouă păgânești,
Pe cele creștinești
El le-a vămuit
Și le-a slobozit.
Celea păgânești,
Vamă le-a luat,
Vamă fără seamă.
Prunduiaș de mare
De azi înainte
Care or mai trece,
Vamă să le iei,
Vamă fără seamă.
Gazda lui Hristos,
Să fiți sănătoși
Și mult bucuroși
Cu feți
Logofeți,
Cu-a ta jupâneasă,
Sănătate-n casă.
 
Tulcea

Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum, Bucureşti, 1997.

#Colinda sfântului Nicoară

Sfântul Nicolae
Praznic și-a făcut.
Pe cine-a chemat?
Tot oameni bătrâni,
Tot de sama lui.
Și a mai chemat
Pe Sfântul Ion,
Naș lui Dumnezeu,
Și a mai chemat
Pe bun Dumnezeu,
Da el n-a voit,
Că el a fost dus,
Jos pe mare-n jos.
La mijloc de mare,
Nouă corăbioare,
Cinci sunt de creștini,
Patru de păgâni.
Cele de creștini
Tare se ruga,
Tare se-nchina,
Și-apoi pomenia
Pe bun Dumnezeu.
Cele de păgân,
Nici nu se ruga,
Nici nu pomenia
Pe bun Dumnezeu.
Domnul că vedea,
Și se mănia,
Și mi le-neca!

Ardeal


Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum, Bucureşti, 1997.

miercuri, 11 septembrie 2013

Colind [Prunduleţ de mare/Sub soare răsare]

Prunduleţ de mare,
Sub soare răsare,
Un verde d-arvânt
Bătut tot de vânt;
Nu-i verde d-arvânt,
Nici bătut de vânt,
Ci-i un roş călin
Bătut de vânt lin.
Sus mi-i frunza deasă
Jos mi-i umbra groasă.
Sus frunza măruntă.
Jos umbra rotundă.
Jos la rădăcină,
La verdea-i tulpină,
Pat mare-ncheiat
Cu scânduri de brad.
Cu stâlpuri de fag
Să-l priveşti cu drag.
Muşchiul bradului
Şi-a moliftului,
În pat aşternut
Cum nu s-a văzut!
Peste-aceste toate
Mai sunt aşezate
Covor de mătasă;
De mătas-aleasă,
Pe el chiroţică
De cea picăţică.
Peste ele toate
Mai sunt aşezate
Perne frumoase
Şi tot alease.
În pat ce se vede,
Oare cine-mi şede?
Măria cu ochi verzi
Să-i vezi să nu-i crezi,
Cu Voinea iubit
Din război sosit.
Coase şi-nchindeşte,
Brâu verde-mpleteşte,
Pe mare priveşte,
Departe-mi zăreşte
O corăbioară,
Mică sprinteioară,
Neagră şi zmolită,
De valuri bătută,
De maluri trântită,
În ea se zăresc
Greci care sosesc,
De cei ce s-au dus
Marfă de-au adus,
Fir şi ibrişin,
Postav de cel bun,
Sculuri cu mătasă
Că sunt mai frumoasă.
Trag şi chuiesc
La mal năvilesc,
Din gură grăiesc:
- Ori ţi-e frăţior,
Ori ţi-i verişor?
- Nu mi-i frăţior
Nu mi-i verişor,
Ce-i Voinea al meu,
Ce am iubit eu;
Din oaste sosit
Rupt şi ostenit.
- Ia pas de mi-l scoală
Facă socoteală
Şi să ne vorbească
Să ne vămuiască;
Fir şi ibrişin,
Postav de cel bun,
Sculuri de mătasă
Ca să-i coşi cămaşă,
Vama să şi-o ia
Drumul să ni-i dea.
Mai rămâi sănătos
Ca un trandafir frumos!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.