De când leul plaiu-şi ţine
Hoi ler hoi da leroi Doamne
Rău plaiul s-a părăsit
De baci şi de păcurari
Şi de dalbii cârciumari.
Cine mări să d-aflare
Leul de mi-l săgetară
Gheorghe vânător vestit
Şi la el ce-şi mai luară
O torbiţă pestricioară
Plină cu săgeţi uşoare,
Cu săgete mărmurate,
Parc-ar fi din cer picate
Şi pe plai că-mi apucară
Şi-mi ieşea, nu-mi hodineară
Prin făgete iederete,
Prin brădete negurete
Pân' la lacul iezărat.
Şi-acolo dac-a ieşit
Găsiră leul adormit.
Să-l săgete de-adormit
Nu ştie din ce-a pierit.
Scoase atunci de-un şuierat
Leul că s-a deşteptat.
Leul atunci îi grăiară:
- Stai Gheorghe nu săgetară
Că ţi-oi da pe soru-meară,
Turtureaua câmpului,
Iubeaţă voinicului.
El acestea n-ascultară,
Leul că mi-l săgetară
Şi lui ca să-i fie fală
Frumos cap îi retezară
Şi-n suliţă îl puneară
Şi-napoi că se-ntorceară
Prin brădete negurete,
Prin făgete iederete,
Pe la baci, la păcurari,
Pe la dalbii cârciumari.
Frumos dar că îi găteară
De-un cal galben ca şi-un graur,
Frâu-i galben fluturat,
Cum nu s-a mai de-aflat;
Şeaua-i albă poleită
Cum nu s-a mai pomenită;
Chinga-i albă de mătase
Cum nu se mai de aflase;
Scăricele-nturnurele
Cum nu mai sunt ca şi ele.
Unde-i Gheorghe cel frumos
El să fie sănătos.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.
