Colind [Cercănaş de lună nouă]

Cercănaş de lună nouă, 
Arbuniel de foaie verde! 
Dar în cearcăn ce e scris? 
Scrisă strunga oilor, 
Scrisă-i luna cu lumina 
Şi soarile cu căldura. 
Dă oile la strungă 
Şi-o fetiţă să le mulgă. 
-Mulge, Leano, oaia bine 
Şi uită-te-neca la vale, 
Că-ţi vin doi norei de ploaie; 
Şi-ăia nu sîn' doi norei 
Şi sîn' peţitorii tăi. 
Vin la mine să te ceară, 
Dar dă zestre ce ţi-o cere? 
Cere mii dă miorele, 
Cere zeciuri dă berbece, 
Cere sute oi cornute, 
Cere pe murgu din grajd 
Căci e-nchingat şi-nfrînat 
Cum este bun dă plimbat. 
Lenuţo fată vicleană, 
Du-te fuga-n casa mare! 
Şi pă faţă să spălară ; 
Luară iie 
dintr-o mie 
Şi fotiţă 
din lădiţă, 
Bete late 
din cetate,
Şi brâu lat 
din Ţelegrad 
Şi papuci 
dă la turci, 
Şi ciorapi 
dă la harapi. 
Dăte faţa la nălbeală, 
Buze moi la rumeneală, 
Sprâncenile la negreală. 
Luară doniţa-n mâna stângă 
Ş-apucă pân cea grădină. 
Cea grădină 
la fântână, 
Trec băieţi călări pă cai. 
Toţi trecură şi tăcură, 
Ion rămaseră-n urmă. 
-Na, Lenuţă, calu mină 
Şi mi-l poartă dă frânele 
Prin strate cu mişunele.

(M. Brătulescu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.