Leroleo!
Şi Ion voinicu,
El s-o lăudatu
Şi s-o răurat
Căci are oi multe,
Multe şi mărunte,
Cât îs pietre multe.
Dar şi mieluşăle,
Câtu-s brânduşăle.
Dar şi un'le paşte?
Pă cer, pă pămîntu.
Dar şi un'le-adapă?
'N cel noreţ de ploaie.
Dar şi un'le-nchide?
În cel cearcăn de lună.
La uşă ce-mi pune?
Di-un berbece lai,
Lai
şi bucălai.
Berbeciu-mi grăia:
- Duhul Mării Negre,
Rău ti-ai învăţat;
Cum seara-nserezi,
La obor te tragi,
Peste ger ţi-arunci,
Tot oi mari mănânci,
Mieluşele-mi strici.
Berbeciu-mi grăia:
- De m-oi mânia
Şi m-oi scutura
Oi dalbe-oi scula,
Cloapete-or suna,
Sunetul s-or duce
Pe cer, pe senin,
Pân' la dragi stăpâni.
Stăpîni di-o auzea
Şi ei c-or venea,
Cu cinzeci de câini,
Tot câini căţelandri,
Cam pe urma lor,
Mama javrelor.
În goană ți-or luară,
Şi mi ți-or goniră,
Pân' la Marea Neagră
Şi-napoi ți-o-ntoarce
Şi ți-or mai goni
Prin satele rare
Cu fetele mari,
Prin satele dese
Cu fete mirese.
Şi-napoi ți-o-ntoarce
Şi ți-ar mai goniră
Prin şârai de sate,
Prin satele rare
Cu fetile mari.
Nimenea nu-l vede,
Numai Ioana-l vede,
Îl vede-l fericeşte:
- Fericean de el
Şi de maica lui,
Zile ce-a născut,
Parte ce-a avut
De taică,
de maică,
De oiţe multe,
Multe şi-s mărunte,
Câtu-s petre-n munte.
Şi Gheorghe-ăl voinic
Fie sănătos!
(M. Brătulescu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Şi Ion voinicu,
El s-o lăudatu
Şi s-o răurat
Căci are oi multe,
Multe şi mărunte,
Cât îs pietre multe.
Dar şi mieluşăle,
Câtu-s brânduşăle.
Dar şi un'le paşte?
Pă cer, pă pămîntu.
Dar şi un'le-adapă?
'N cel noreţ de ploaie.
Dar şi un'le-nchide?
În cel cearcăn de lună.
La uşă ce-mi pune?
Di-un berbece lai,
Lai
şi bucălai.
Berbeciu-mi grăia:
- Duhul Mării Negre,
Rău ti-ai învăţat;
Cum seara-nserezi,
La obor te tragi,
Peste ger ţi-arunci,
Tot oi mari mănânci,
Mieluşele-mi strici.
Berbeciu-mi grăia:
- De m-oi mânia
Şi m-oi scutura
Oi dalbe-oi scula,
Cloapete-or suna,
Sunetul s-or duce
Pe cer, pe senin,
Pân' la dragi stăpâni.
Stăpîni di-o auzea
Şi ei c-or venea,
Cu cinzeci de câini,
Tot câini căţelandri,
Cam pe urma lor,
Mama javrelor.
În goană ți-or luară,
Şi mi ți-or goniră,
Pân' la Marea Neagră
Şi-napoi ți-o-ntoarce
Şi ți-or mai goni
Prin satele rare
Cu fetele mari,
Prin satele dese
Cu fete mirese.
Şi-napoi ți-o-ntoarce
Şi ți-ar mai goniră
Prin şârai de sate,
Prin satele rare
Cu fetile mari.
Nimenea nu-l vede,
Numai Ioana-l vede,
Îl vede-l fericeşte:
- Fericean de el
Şi de maica lui,
Zile ce-a născut,
Parte ce-a avut
De taică,
de maică,
De oiţe multe,
Multe şi-s mărunte,
Câtu-s petre-n munte.
Şi Gheorghe-ăl voinic
Fie sănătos!
(M. Brătulescu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
