Ferice, ferice,
Lerului !
Ferice-s de ei,
Doi luceferei,
Lerului !
Coconaşii mei,
Ion şi Niculae !
Dragi oile lor
De-a munte tunînd,
P-ăl plai coborind,
De-a coasta lăsînd,
Pe cîmp aşezind,
Cîmpul îndalbind.
Ele parcă-mi sînt
Mizguri de zăpadă,
De la cer lăsate,
Pe cîmp aşezate,
Pare-şi, ce-şi mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi,
Dragi cirezi de vaci,
De-a munte tunînd,
Pe plai tot mugind,
De-a coasta lăsînd,
Pe cîmp aşezînd,
Cîmpuri vineţind.
Ele parcă-mi sînt
Două negurele,
De la cer lăsate,
Pe cîmp aşezate.
Pare-ş, ce-şi mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi,
Dragi cirezi de boi
De-a munte tunînd,
Pe plai hornăind,
De-a coasta lăsînd,
Pe cîmp înnegrind.
Eii parcă-mi sînt
Doi bulgări de nori,
De la cer lăsaţi.
Pe cîmp aşezaţi.
Pare-ş, ce-şi mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi,
Herghelii de cai
De-a munte tunînd,
Pe plai tropăind,
De-a coasta lăsînd,
Pe cîmp aşezînd,
Cîmpur·le roşind.
Eii parcă-mi sînt
Tunete de vară
Fulgere de seara,
Pare-ş, ce-ş mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi,
Dragi stupin'le lor
De-a munte tunînd,
Pe plai zbîrnîind,
De-a coasta lăsînd,
Pe flori aşezînd.
Ele parcă sînt
Ni~te picurele,
De la cer lăsa~e,
Pe flori aşezate.
Pare-ş, ce-şi mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi
Pe ei pe-amîndoi.
Eii parcă-mi sînt
Doi pomi înfloriţi,
Mîndri sînt rotiţi.
Pare-ş ce-ş mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi
Dragi cocoan'le lor.
Ele parcă-mi sînt
Două lebejoare,
Pe ţărmuri de mare.
Pare-ş, ce-ş mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi
Dragi coconii lor.
Eii parcă-mi sînt
Doi păuni rotaţi,
Mînclri sînt rotaţi.
Să-mi fiţi sănătoşi,
V oi .iude frumoşi !
(C. Mohanu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.