de la lume adunate și înapoi la lume date
Buna ziua lui ajun,
Că-i mai bună a lui Crăciun!
Câţi miei,
Câţi purcei,
Fug copiii după ei.
Cârnaţi,
Cârnaţi,
Ieşi, gazda, de ne daţi.
Lopociță,
Lopociță,
Ieşi, gazda ca ni-s d-o viţă.
Covrig,
Covrig,
Ieşi, gazda, că ni-i frig!
După ce primesc cârnaţi, slănină sau bani, colindătorii mai strigă:
Câtă trestie la gazda pra casa,
Atâţia gologani pră masă!
Banat
Tudor
Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997
Frunză verde de năut,
Cîte flori sînt pe pămînt,
Toate merg la jurămînt,
Toate jură, toate fură.
Numai floarea-soarelui
Şade-n poarta raiului
Şi-mi judecă florile,
Florile, garoafele,
Ce mi-au făcut miroasele ?
Ploaia mi le-a udat,
Vîntul mi le-a scuturat.
Scoală, scoală, fată mare
De mi-aprinde-o luminare,
Şi mi-o pune-n trei iscruci,
Trei iscruci şi trei icoane.
Rămîi, Doamne, sănătos,
Ca un trandafir frumos.
Bună dimineaţa la Moş-Ajun,
Că mîine e Moş Crăciun !
(Gr. Creţu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Zîdari zîdu zîduie
Zidu să tăt înhîie
Da zîdariu cel măi mare
Iesă-afară-n preumblare
Şi din gură cuvîntare :
- Care nevastă-a vini,
Demineaţă cu prînzu
Tătu-n zid uo-m zîdui,
Că da de nu s-a-nhîi.
Nevasta zîdariului
Demineaţă s-o sculat,
Şi pă cap s-o keptînat,
Şi hiu şi l-o dăicat
Şi prînzu şi l-o gătat,
Şi la soţ de-o alergat.
Da zîdariu cel măi mare
Iesă-afară-n preumblare,
Să uită spre răsărit,
Vede-şi nevasta viind.
Iel di:1 gură cuvînta :
- Crească rugu cît casa,
Doară ea s-ant'ebd'eca,
Şi prînzu şi l-a vărsa,
Pre munţii cei mari
Sînt trei păcurari.
Doi îs veri premari,
Unu-i mai strinuţ
Ce-l cheamă Pătruţ,
Păcurari micuţ.
Veri se voroviră,
Mi se sfătuiră
Pe strin să-l d-omoare
- Moarte de topoare.
Strinu-şi d-auzea,
Din grai le grăia,
Duios cuvînta :
- V oi, ortacii mei,
Păcurari la miei
Şi la mîndre oi,
Care din voi doi
Doriţi a rămîne,
De azi ori de mîne,
Şi pe al meu ţol,
Şi-n al meu ocol,
Care vă gîndiţi
Să mă d-omorîţi,
Groapa să mi-o sape
Şi să mă îngroape
!n tîrlă de oi,
Să dorm printre voi,
Coperi t cu ploi :
In ţărcuţ de miei,
Nicicînd să nu piei
De dintre ai mei.
Groapa să mi-o sape
Şi să mă îngroape
Clo din sus de calc.
Sub fagul cel mare,
Şi-n loc de crucită
Puneţi fluieriţă ;
ln loc de scrisoare,
Lancea la picioare.
Cînd soare-o luci
Lancea o clesclipi ;
Cînd vîntu s-o trage
:nuiera va zice,
Oile s-ar strhge,
Pe mormînt or plînge
Cu lacrimi de SÎ!1ge.
Voi, ortacii mei,
Păcurari la miei,
Şi la mîndre oi,
Rogu-vă pe voi,
De cumva veţi mere
Pe la tîrgurele,
Cu oi de-ale mele,
Şi vi-ţi d-întîlni
O mama bătrînă,
Cu cîrpă de lînă,
Lacrimi lăcrămînd,
Păru-şi despletind,
Noroc blestemînd,
De fiu întrebind,
Aceea-i maica
Şi ea v-o-ntreba :
- N-aţi vait, vait,
Nu mi-aţi întîlnit
Pe al meu Pătruţ,
Păcurari micuţ,
Cu păr gălbănuţ,
Floare de spicuţ ;
Cu ochii - viorele
Ce scapăr ca stele,
Cu dor şi cu jele,
Pe zilele mele ;
Cu cătare blîndă
Şi o faţ[t mîndră ;
Dulce la privire
Şi frumos la fire ?
- Ba noi l-am văzut,
Mergînd spre trecut,
Aci mai napoi,
Tot vînzînd la oi,
La tîrgu ţ la Beci,
Vînzînd la berbeci ;
Şi l-am mai văzut
Numărînd la bani
Pe aripa şubii,
La lumina lunii,
La marginea lumii.
(I. Şerb, D. Ccsercanu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Mă luai, luai,
Joi de dimineaţă
Cu rochia creată.
Jos pe lângă râu,
La holdă de grâu
Cu secera-n brâu.
Mă plecai, plecai,
Mănunchei să-mi tai
Şi-o floare aflai:
De jos, o luai,
De praf o suflai,
Şi-n sân o băgai
Floarea trâmbiţăi;
Nimeni n-o aude,
Numai Ion din munte,
Cel cu oi mai multe;
La mine vine
În braţ' mă strânge.
-Fugi, câine, din faţă
Nu mă strânge-n brață,
Că maica aşteaptă
Ca să-i gat holda.
-Spune-i la măta,
Pe tin' te-o ajuns
Junghi fără durere
Moarte fără vreme.
Mă-sa se lua
Peste delurele
După lecurele
Cu nouă ulcele.
-Hai, maică, nu merge,
Că apele-s late,
Satele-s departe.
Şi apele-s mari,
Şi satele-s rari,
Mie mi-a fi leacu
Pânza şi bumbacu,
Trei scânduri de brad
Şi-o cruce la cap
Şi Ion cel drag.
(G. Breazul)
La luncile soarelui
Flori dalbe de măr !
La fîntîna corbului,
Grele ploi că au plouat
Luncile mi le-au spălat ;
Apoi soare-au răsărit
Flori frumoase-au înflorit.
Fetele cum auziră,
După flori se pogorîră.
Le rupea şi le-alegea,
Luncile le sărăcea :
Cele mari cu braţurile,
Cele mici mai puţinele.
Cînd feciorii le văzură,
Pin' la ele de fugiră.
Noroc bun că le zicea
Şi de mină le prindea.
Şi în dor le dezmierda.
Da pe fata cea mai albă,
Un fecior aşa o-ntreabă :
- De eşti fată dă mărit'
Mă primeşti tu le peţit ?
Fafa-n faţă rumenea
Şi feciorului grăia : - De cînd T"".::ima m-o făcut,
A iubi eu n-am ştiut.
Apoi zic sii fie fecior,
Cui i-oi spune al meu dor,
Că nu-i om pe-acest pămînt
Să mă scoată din cuvînt,
Pe picioare să mă calce,
Mîna în sin să rai-o bage,
Faţa-mi albă să mi-o sărute
Ochii-mi negri să se uite.
Cel fecior se minuna
Şi pe fată-o întreba :
- Mă-ta unde te-o făcut
De-a iubi n-ai învăţat ?
Şi eşti dulce feciorilor
Ca nucile cpconilor,
Ca vinul bătrînilor.
Apoi fata-i răspundea :
- M-a făcut măicuţa mea
In strungile oilor,
Tot la cîmpul florilor.
Să fii fată bucuroasă
De colinda ast'frumoasă ;
Pe la gazde, pe la toate,
Colinduţa-i atîta
Pe gazdă Domnu-I trăiască !
(I. Bîrlea)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Strigă,· Doamne, cine strigă
Lelioură şi-a nost Domn,
Strigă-un dalb de împărat
Lelioară şi-a nost Domn.
Cine-n lume s-ar d-afla
Să-mplinească voia mea,
Să-mi aducă-un leu legat,
Leu legat, nevătămat.
Un tînăr jl'ne-auzea
Şi pornind spre răsărit
Găsi leul adormit.
Cînd arcul şi-l întindea
Leul din somn se trezea
Şi din grai aşa grăia :
- June nu mă săgeta,
Ci mă du la-mpărăţie.
Voia Domnului să fie.
Să fii june sănătos
Ca un stejar de frumos,
Şi să fii veşnic voios
De naşterea lui Cristos
Lelioară şi-a nost Domn.
(I. Ilieşl U)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Colo-n jos pe rîturele
Răsărit-au două stele.
Ele-s două surorele.
Una rîde, alta plinge.
Cea de rîde zice-aşa :
- Taci tu, soro, nu mai plînge.
- Da eu, soro, cum n-oi plinge,
C-am auzit pe ·maica
Vorovind cu vecina,
Că pe noi ne-o mărita :
Pe una la răsărit,
C-acolo-i griul mai mult,
Pe alta la scăpătat,
C-acolo-i griul curat.
Noi să ne-ntîlnim atunci,
Cînd va face plopul nuci,
Şi răchita mere dulci.
(I. Ilieşt11)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
MIORITA
Colo sus la munte,
Ncaua-i d-un genunche.
Stau trei păcurari
Şi trei lotri mari.
Lotrii se vorbiră
Pe străini s-omoare.
Străini-auziră :
Către ei grăiră :
- Daţi, de-omorîţi-ne
Şi-ngrop:iti-ne
ln uşa străinilor,
ln pragul vecinilor
Să ne puneţi voi
D-o crucită mică
Şi d-o fluierică.
Vîntul cînd a bate, .
Prin oi va răzbate.
Fluieru-a doini,
Oile-or grăi,
Pe min' m-or boci.
- Sărac gazda nost'
Ne-a dat adăpost,
Şi ne-a hărănit
Cu iarbă frumoasă,
Pe la umbră groasă.
Şi ne.-a adăpat
La izvor curat.
(T. Pamfile II)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985
Mire calu-şi potcoveşte,
Mirelui bun!
De vânat mi se găteşte.
Sora şede şi-l pândeşte
Şi din gură-aşa grăieşte:
-Zilele ţi le-ai urât
Şi viaţa ţi-ai sfârşit,
De te gaţi de cătănie
Şi de seacă pribegie?
-Ba, că eu am auzit
Că un leu s-a pitulit
Sus pe culmea munţilor,
Sub umbra mălinilor,
Şi nu vreu să fie mult,
Mă duc cu el să mă lupt!
Ici sălta, colo sălta,
Cătră munţi se arunca.
Dacă mirele-a plecat,
Leu-n curte s-a lăsat,
Curtea toată o prăda,
Şi mirele nu ştia
Că a bătut pe mama sa,
Şi-a furat pe sora sa.
Şi trei şoimi cam vineţiori,
Sprinteni şi buni vânători.
Dară leul nu-l afla,
Iară acasă se-ntorna,
Maica în cale-i ieşea,
Toate cele-i povestea,
Şi el tare se mânia,
Ici urma, colo urma,
Pân' la mare ajungea,
Şi atuncea că-şi făcea
Din cea puşcă o luntriţă,
Şi din spadă o vâsliţă;
Murgu-n ea că mi-l punea,
Marea-ntreagă o trecea,
Caută-n sus, caută-n jos,
Dar la răsărit frumos
Vede pe-un grec ceterând,
Şi pe leu danţul jucând,
Şi pe soră suspinând!
Leul în danţ îmi sărea,
Şi din grai aşa grăia:
-Joacă, sora mirelui
La cetera grecului.
Că de tu nu vei juca,
Eu ţâţele ţi-oi tăia,
În scrijăli le-oi scrijela,
Şi cu sare le-oi săra,
Şi pe mare le-oi ţipa,
Să le bată valurile.
Ca pe mine gândurile!
-Taci tu, leu, tu, câne rău,
Că-mi ajută Dumnezeu,
Iacă, vine frate-meu!
Frate-său de loc sosa
Şi lua pe sora sa;
Pe șoimiţi în vânt aruncă,
Veste în ţară ca să ducă
Pîn' la draga mama sa,
C-a aflat pe sora-sa.
Leu în tălpi că-i sărea
Şi din grai aşa grăia :
- Zilele ţi le-ai urît
Sau viaţa ţi-ai sfîrşit ?
- Zilele nu mi-am urît
Nici viaţa am sfîrşit,
Ci eu-ţi dau ca su-ţi alegi
Buzdugane sau săgeţi,
Sau în săbii să ne tăiăm,
Sau în lupte să ne luptăm !
Ei de luptă s-apuca,
Foarte mult că se lupta,
Pînă'n seară-n zi de vară.
Dar cînd fu de cătră seară,
Prinse mire, jos îl puse.
Cum il prinse, îl supuse,
Şi pe leu-1 păivăna.
Ferice de maica sa,
Ce b{1iat şi-a mai scăldat.
Că pe soră a scăpat
Şi aduce leu legat.
O-nchin{1m spre sănătate !
(A. M. Maril'nescu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Jos, cam pe sub munţi,
Leru-mi, Ler, Doamne !
De laturi de curţi,
Crescut-a, crescut,
Valea a împlut
Mărul mărgărit,
Mîndru înflorit,
Cu flori de argint
Ce se-ntorc la vînt
Şu cu mare d-aur,
Dorful, ca-un balaur,
Merele ştia,
Şi el se-nvăţa,
Florile rumpea,
Merele mînca.
Mire tinerel,
Dară voinicel,
Ştirea şi-a adus,
Şi leşu că şi-a pus
Lîngă un izvor,
Tufă de bujor,
Arcul să-l încoarde,
Dorful să-l săgete.
Dorful se temea
Şi aşa zicea :
- Mire frumuşel,
Tin.'.'ir ostăşel,
Las'nu săgeta,
Că eu jos m-oi da,
In săbii ne tăiăm,
În lupte ne luptăm !
Şi se scoboria,
In săbii se tăia,
In lupte se lua,
Nici unu-nvingea,
Mirele striga :
- Alei ! lelea mea,
Arcul mi s-a frîns,
Dorful nu-i învins.
Să grăbeşti de-acasă
Cu corzi de mătasă.
Cu fra ti de ai tei,
Cumnăţei de-ai mei !
Ei îl auzea,
La el se grăbea,
Arc nou i ducea
Şi cînd ajungea,
Mire tinerel,
Ca şi-un ostăşel,
Arc nou îşi lua,
Pe dorf săgeta,
Dar în el afla
Doi rărunchi de leu,
Trei inimi de zmeu ;
Una-i asudată,
Alta-i aspumată,
Treia-i sîngerată !
0-nchinăm spre sănătate !
(A. M. l\Iarienescu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Acest păcurar
Domnului Doamne !
Mînă-al său frunzar.
Zice-n laudă mare,
Cum că-n turmă are
Oi atît de multe,
Cîte flori pe munte,
Atîtea miorele,
Cîte viorele,
Neşte berbecei,
Ca şi vulturei !
Păcurarul meu,
Nicicînd da de rău.
El în primăvară
Le păştea la ţară,
Vara le văra
Şi sus le mîna,
Pe vîrful de munte,
Împrejur de curte,
Toamna le-aduna,
Şi-aci le tomna.
Iarna le mîna
De a le ierna
Pe ţărmuri de mare,
Colo-n depărtare !
Marea-i grăia :
-Oacheş păcurar !
Du-ţi al tău frunzar,
De la vînturi multe,
Pe picior de munte,
Că de rău vei da
De eu m-oi minia.
Că m-oi tulbura,
Şi m-oi învolba,
Turma-oi apuca
Şi-o voi îneca !
Păcurarul meu
Drese graiul său :
- Vină, vină, mare!
Nu-mi eşti spre stricare,
Că eu nu-s de an,
Şi poţi şti că am
Nouă cîni bătrîni,
Ca neşte păgîni,
Nouă căţelei,
Ca şi nouă zmei,
Nouă lănţurele,
Ca şi stenurele 1,
Tu, de vei bui 2,
Tu vei ujui,
Cîinii te-or simţi,
Te vor blehoţi :i
Şi eu voi sari,
Lanţu voi zdrăncăni.
Şi voi apuca
De a zdrumica
Cel fluier de soc,
Cu răstoc de foc,
Şi voi fulgera,
Şi voi detuna.
Şi cind voi holi,
Oile-or porni
Pe picior de munte,
Sau-mprejur de curte !
Marea s-a învolbat,
Tare a vărsat,
Dar el a pornit.
Turma şi-a suit
Sus pe munte-n sus,
Şi marea n-a-ajuns !
Domnule ! fii sănătos,
0-nchinăm pre bucuros !
(A. M. Marienescu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Bună seara după casă,
Cine-mi şeade lîngă masă ?
Şeade fata cea frumoasă.
Cu cercei pe la urechi,
Cu sprîncene groase negre,
Guriţă de porumbiţă.
Fata mare cea din casă,
Să ne dea şi nouă din masă,
Ca să dăm mamei bătrîne,
Ca să-şi facă grîu cu pîine.
Ca la lună să-ţi arate,
Un flăcău ca să ai parte,
Şi să-ţi dea părinţi de toate.
Şi să-mi fii blagoslovită
Cu daruri d-al tău părinte.
Un flăcău cu chica lată,
D-o veni, să-l iei în braţe.
Şi să fugi şi să te duci,
Casă dulce să porniți.
Şi când ai ajunge-acasă,
Să pui un colac pe masă.
Şi dacă-o veni un bătrîn,
Tu să-i dai unt cu căun,
Că de nu vei face-aşa,
Rău va fi de pielea ta.
Casa ta se va strica
Şi tu n-oi mai sta în ea.
Fată bună, fă-ne plăcere,
Cum şi noi ţi-am făcut bună vestire.
La anul şi la mulţi ani,
Să-ţi porţi tineri, mîndri ani.
Pune-ne un colac în traistă,
Că mergem la poarta dărîmată,
Să-l aşezăm în cui doparte,
Că la tine acasă n-avem parte.
La mulţi ani
Cu bucurie!
(N. Păsculescu)
Moldova, Bucovina
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Cat în sus şi cat în jos,
Cat în sus la cei trei munţi,
Cole este-un ciobănaş
Are un fluieraş verigit,
Cu verigă de argint.
Fluier-toarce,
Turma-ntoarce.
Fluier zice,
Turma-nfrînge
Ş-o înfrînge pe vîlcele,
Ca să-mi pască mugurele.
Tu oică,
Bălăiei:\.,
Tu ce bei ? tu ce mănînci ?
- Unde-oi bea şi oi mînca,
C-aţi pus gîndul că ni-ţi da !
Voi pe noi de nu ni-ţi da,
Mare dar v-am dărui
Şi frumos v-am îmbrăca,
Cu cojoc şi cu manta.
(E. Niculi ţă-Voronca)
Moldova, Bucovina Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
!cea în prunt de Marea Neagră,
Mărulu~, merişor de aur
Mari boieri, mi-a crescut
Şi-[a] născut,
Mi-a crescut d-un merişor -
Merişoru-i roşior,
Cît le face, nu le coace.
De-a cui pricină nu coace ?
Din pricina Duh de mare.
Duh de mare-afară sare,
Sare-n sus,
Sare.-n pămînt,
Mari boieri,
Prinse merele-a mînca
Şi crăcile-a dărpăna.
(Nic. Densusianu)
Moldova, Bucovina
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Ia sculaţi, sculaţi,
Măi boieri bogaţi,
De voi vă uitaţi,
Pe gură de vale
Spre soare răsare,
Şi vouă vă pare
Că soare nu răsare.
Soare a răsărit,
Vouă v-a venit,
Herghelii de cai.
Caii nechizînd,
Mînzuleţi jucînd.
Este-o mînzuliţă
Folte 1 şi-nfoltită,
Tr'aur poleită.
Ia sculaţi, sculaţi,
Voi boieri bogaţi,
De voi vă uitaţi,
Că vouă vă vine
Tot cirezi de vaci
Vacile zbierînd,
Este-o viţeluşă
Folte şi-nfoltită,
Tr'aur poleită.
Ferice, ferice,
Lerului !
Ferice-s de ei,
Doi luceferei,
Lerului !
Coconaşii mei,
Ion şi Niculae !
Dragi oile lor
De-a munte tunînd,
P-ăl plai coborind,
De-a coasta lăsînd,
Pe cîmp aşezind,
Cîmpul îndalbind.
Ele parcă-mi sînt
Mizguri de zăpadă,
De la cer lăsate,
Pe cîmp aşezate,
Pare-şi, ce-şi mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi,
Dragi cirezi de vaci,
De-a munte tunînd,
Pe plai tot mugind,
De-a coasta lăsînd,
Pe cîmp aşezînd,
Cîmpuri vineţind.
Ele parcă-mi sînt
Două negurele,
De la cer lăsate,
Pe cîmp aşezate.
Pare-ş, ce-şi mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi,
Dragi cirezi de boi
De-a munte tunînd,
Pe plai hornăind,
De-a coasta lăsînd,
Pe cîmp înnegrind.
Eii parcă-mi sînt
Doi bulgări de nori,
De la cer lăsaţi.
Pe cîmp aşezaţi.
Pare-ş, ce-şi mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi,
Herghelii de cai
De-a munte tunînd,
Pe plai tropăind,
De-a coasta lăsînd,
Pe cîmp aşezînd,
Cîmpur·le roşind.
Eii parcă-mi sînt
Tunete de vară
Fulgere de seara,
Pare-ş, ce-ş mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi,
Dragi stupin'le lor
De-a munte tunînd,
Pe plai zbîrnîind,
De-a coasta lăsînd,
Pe flori aşezînd.
Ele parcă sînt
Ni~te picurele,
De la cer lăsa~e,
Pe flori aşezate.
Pare-ş, ce-şi mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi
Pe ei pe-amîndoi.
Eii parcă-mi sînt
Doi pomi înfloriţi,
Mîndri sînt rotiţi.
Pare-ş ce-ş mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi
Dragi cocoan'le lor.
Ele parcă-mi sînt
Două lebejoare,
Pe ţărmuri de mare.
Pare-ş, ce-ş mai pare ?
Dar d-unde-ş mai vezi
Dragi coconii lor.
Eii parcă-mi sînt
Doi păuni rotaţi,
Mînclri sînt rotaţi.
Să-mi fiţi sănătoşi,
V oi .iude frumoşi !
(C. Mohanu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Florile-n flori dalbe de măr !
Colea jos, Doamne, mai jos,
Din cel cîmp verde, frumos,
Florile-n flori dalbe de măr !
Nişte case-s mari de piatrei :
Nalte-s , nalte-s, minunanlc,
Sus cu roşu-s coperite,
Jos cu var sînt văruite,
Dinăuntru poleite,
Dinafară zugrăvite.
Dinaintea caselor,
La mijlocul curţilor,
Născutu-mi-au, crescutu-mi-au,
De-ş doi meri şi de-ş doi peri ;
De trupini întrupinaţi,
De mijloace-s depărtaţi,
De vîrfori îs sus la nori,
De smicele-s sus la stele.
Sub dumbriţa l-aş' doi meri,
L-aş' doi meri şi l-aş' doi peri,
Frumoase mese-s întinse,
Mese-ntinse, jeţuri scrise,
Şi mai sînt făclii de-aprinse,
Pe mese-s pahare pline.
Dar la mese cine şade ?
L-al unulea colţ de masă
Şade-ş bunul Dumnezeu ;
La al doilea colţ de masă
Şade-şi bătrînu Crăciun ;
La al treilea colţ de mas[1
Şade Sfîntul de Sîngeorz ;
La-ul patrulea colţ de masă
Şade domnu-acestor case,
Şi beau şi se-nveselesc.
Iar cînd fu despre beţie,
Despre dalba veselie,
Grăia-ş bunul Dumnezeu
Către Sfîntu de Sîngeorz :
- Tot stam, Sîngeoarze, să te-ntreb
Ş-acum întreba-te-aş voi :
A cui-s oi multe de pe mu·nte
Ce-au cuprins cei vîrfi înalţi,
$-ai zăno,ii şi zănoji verzi,
Ş-ai zăpozi şi văi adînci ?
Grăia-ş Sfîntu de Sîngeorz
Cătră-ş bunul Dumnezeu :
- Ce stai, Doamne, de mă-ntrebi,
Cu direptu spune-ţi-oi
A cui-s oi multe de pre munte
Ce-au cuprins cei vîrfi înalţi,
Şi-ai zănoji şi zănoji verzi,
Şi-ai zăpoji şi văi adînci.
Tu le-ai dat, eu le-am prăsit,
Acest domn bun şi le-a avut.
Dar I-acele oi .multe· de pre munte
Sînt tot nouă ciobănaşi ;
Dar cei nouă ciobănaşi
Sînt tot fii I-acest domn bun ;
Dar cei nouă ciobănaşi
Unii cu şuiera-nşuierează,
Multe oi îmi refirează ;
Alţii cu cetina încetinează,
Multe oi că-mi continează.
Dar cele oi multe dupre munte
Ne-a d-ospătat pre noi azi,
Cu caş dulce-mpreunat
Şi cu mielu delăsat.
Şi-o-nchinăm cu sănătate,
Să-mi fiţi, boieri, sănătoşi !
(C. Mohanu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
La stîlpu de grajd,
Stă murgu legat.
Dar cin' l-a legat ?
Ion bun băiat !
Ion, că mi-1 loa,
La iarbă-1 ducea
Ş:i cu el vorbea :
- Paşti, murgule, paşti,
Frumos să te faci !
Paşti iarbă de luncă,
Să faci coamă lungă ;
Paşti iarbă de coastă,
Să faci coamă deasă ;
Paşti iarbă de dos,
Să te faci frumos,
Că am să te vînd
Pe care cu griu,
Pe buţi de rachiu !
- Stăpîne, stăpîne,
De ce să mă vinzi ?
Pe podu de gheaţă,
Toţi cai potcoviţi
Şi toţi te-au trîntit !
Eu nepotcovit,
Pndu te-am trecut
Şi nu te-am trîntit
Fală ţi-am făcut !
-Paşti. murgule, paşti,
Că eu am glumit !
Tu nepotcovit,
Podu m-ai trecut
Şi nu m-ai trîntit,
Fală mi-ai făcut !
La anu şi la mulţi ani !
(M. Buga)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
În faţa acestor case,
Florile dalbe de, măr,
Ce născură,
Ce crescură ?
Crescură doi brazi înalţi,
De vîrfuri apropiaţi,
De tulpini mai depărtaţi,
Dar în ei ce-i aşezat ?
Leagăn· verde de mătase,
împletit în cinci şi-n şase !
Dar în el cine şedea ?
Şade Maria, ochi negri.
Dar de lucru ce-mi lucra ?
O batistă ea cosea.
Lui Ion i-o trimitea !
Pe batistă iscălea :
,.Să fii, Ioane, sănătos,
Ca un bobocel frumos" !
La anu şi la mulţi ani !
(M. Buga)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Ale cui sînt, Doamne, ceste case
Oi Ler-oi, d-ai Ler-oi, Doamne Ler,
Aşa nalte,
Minunate,
Cu lanţuri de fier legate,
Cu porţile ferecate ?
Dar în poartă cine-mi şade ?
Şade bun jupîn (cutare),
Şade-n poartă răzimat
În toiagu-i fericat.
Cată-n jos şi cată-n sus,
Cată-asupra caselor ;
Vede casa-acoperită
Tot de vineţi porumbei.
Şi din gură ce-mi grăia ?
- Dalbă soţioara mea,
Nu şedea
De te uita :
Intră-n casă,
'Ntinde masă;
Peste masă
Grîu revarsă,
Peste grîu
Ş-un alb colac ;
Pe colac vadra cu vin
Şi cu galbenul deplin,
C-aşa-i legea din bătrîni,
Din bătrîni, din oameni buni ;
Că vineţii porumbei
De sus jos că s-or lăsa,
În casă că ne-or intra,
Grîuşor c-or aduna,
Apă veseli c-or gusta,
Ş-or sălta
Şi mi-or zbura,
Sus, mai sus că s-or urca,
Cu norii s-or mesteca
Şi la Domnul s-or ruga.
D-or fi juni colindători,
Ei în casă c-or intra,
Ne-or cînta,
Ne-or colinda,
Colacul că şi-or lua,
Vinul vesel că şi-or bea,
Frumuşel s-or ospăta,
C-aşa-i legea din bătrîni,
Din bătrîni, din oameni buni.
Bună vreme-n ceste case
La boieri ca dumneavoastră.
(G. Dem. Teodorescu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Bună dimineaţa
La Moş-Ajun !
Ne dai
Ori nu ne dai ?
Dă-mi un covrig
Că mor de frig ;
Dă-mi o nucă,
Că mă dau cu capul
De ulucă;
Dă-mi o pară
Că mă dau cu capul
De scară;
Dă-mi un măr
Că mă trag de păr !
(G. Dem. Teodorescu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Bună dimineaţa !
Daţi-ne colindeaţa.
Bună dimineaţa
La Moş-Ajun:
Daţi-ne
Un colac bun.
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
(G. Dem. Teodorescu)
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Bună dimineaţa la Moş-Ajun !
Bună dimineaţa la Moş-Ajun !
Bună dimineaţa la Moş-Ajun !
Boi, vaci,
Cai, oi, porci,
Sănătate, bogătate,
Că-i mai bună decît toate.
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
(T. Bălăşel)
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
Lejnic, Hunedoara
