Aho! Aho!
Ia mai staţi şi nu mânaţi
De cheotori v-alăturaţi,
Şi nimica nu furaţi
Brazda să nu mi-o stricaţi,
Când v-oi zice să mânaţi:
Hăi! Hăi!
Sculaţi boieri şi-ascultaţi
Şi foarte vă bucuraţi
Luni dimineaţă la jupân [
nume]
S-a sculat
Pe ochi negri s-a spălat
La icoane s-a-nchinat,
La sfântul soare s-a uitat
La Maica Domnului s-a rugat
La argaţi a strigat.
Argaţii la arat au plecat
Boii au înjugat
Cu juguri de arţari,
Cu răsteele de marari
Ca la boierii cei mari
Ia mai mânaţi, măi:
Hăi! Hăi!
De arat s-au apucat
Şi-au arat cât au arat
Cu grăpile au grăpat
Ogorul l-a semănat.
Jupân [
nume] când îi vedea
Mult bine că îi părea
Lipul în cap l-a apăsat
Şi pe cal s-a aburcat
Şi acasă c-a plecat
Ia mai mânaţi măi:
Hăi! Hăi!
Când acasă c-ajungea
Porţile se deschidea
Hulubii-nainte ieşia,
Jupâneasa c-o cană de vin
Ca să-i fie cheful deplin.
Când în casă că intra
Doi în masă că-i punea
Doi în divan că-i aşternea
Divan înfrunit şi-nflorit
Să-i fie jupânului de odihnit.
Marţi dimineaţa s-a sculat
Pe ochi negri s-a spălat
La icoane s-a-nchinat,
La Maica Domnului s-a rugat,
Pentru grâul lui cel negrăpat.
La argaţi a strigat
Argaţii la vânat au plecat
Şi au vânat cât au vânat
Şi-napoi că s-au întrunat
Pe la cel grâu negrăpat
Ia mai mânaţi măi:
Hăi! Hăi!
De departe gălbinea
De aproape de roşea,
De secerat se gătea,
În vârful spicului
Firul mărgărintului.
Jupânul când îl vedea
Mai mult bine că-i părea
Şi-n grajd de piatră s-a băgat
Şi-n grabă c-a încălecat
Pe un cal negru ca corbul
Iute ca focul,
Unde calcă
Piatra sfarmă
Scântei ieşea:
Ia mai mânaţi măi:
Hăi! Hăi!
Cruce cu dreapta-şi făcea,
Piciorul în scară punea
Şi-n cea ţară că trecea;
S-a dus apoi şi-n Bârlad,
Fier şi oţel de-a cătat
Nouă oca de fier a cumpărat;
Și-n târg la Ivănești a mai umblat,
Zece oca de fier a cumpărat.
Le-a dat lui Ilie Țiganu
Bate bine cu ciocanul.
Cu ciocanu' ciocănea
Cu chila chilea,
Săcerele le gătea,
Cu mănunchi de viorele
Cu zimții de floricele,
Pentru nepoți și nepoțele,
Și copile tinerele,
Ca să secere cu ele,
Iar o babă din cele șirete,
Cu niște mâini ghilosite
Ca niște tânjeli pârlite,
Cu niște mâneci suflecate
Cu poalele ridicate,
Parcă naiba că i-a spus
De-a stat în capătul de sus.
Cu dreapta putea nu putea
Cu stânga polog făcea,
Din polog
Snop,
Din snop clae,
Din clae, hodobae,
Din hodobae stoguri mari,
Stoguri mari și minunate,
De vârf cam atârnate,
De mulți boieri lăudate.
Ia mai mânați măi:
Hăi! Hăi!
Iar jupânul cum le vedea
Mare bucurie avea;
În gard de piatră se ducea
Nouă tretini că scotea
Cu potcoave de argint,
Prinde bine la pământ,
Cu potcoave de aramă
Prinde bine la corhană,
Cu picioarele triera,
Cu cozile mătura,
Cu nările vântura,
Cu urechile-n saci turna.
Și-ncărca nouă care mocănești
Și douăsprezece țărănești,
Le-ndrepta la moară la Ivănești
Ia mai mânați măi:
Hăi! Hăi!
Carele mergea
Osiile scârțâia
Copiele pocnea
Galbenii cura,
Jupânu-n comanac mi-i strângea
Și-n chilna carului mi-i trântea.
Iar cât mai rămânea
Nouă ne dăruia
Iar hoața de moară,
Când a văzut atâtea cară,
Cu atâta podhoară,
A pus coada pe spinare
Și-a apucat la lunca mare,
Iar morarul o privea
Și de meșter ce era
Nici oboroace,
Nu știa face.
Moara păștea la căpșună,
Să nu-l deie de minciună,
O amăgiră cu cojițe,
Cu tărâțe,
Și-o luară de tortiță,
Și-o îndreptară pe portiță;
Și-o luară și de toartă,
Și-o îndreptară pe cea poartă;
Și-o luară de călcâi
Și-o pusă pe căpătâi.
Și-i trânti un pumn în șele
Și crâșni și din măsele,
I-a mai dat un pumn în splină
Și-o așeză pe farină.
Moara frumos mergea
Dar farina nu curgea
Ci aur și mărgăritari
În curțile d-voastră boieri mari.
Iar jupâneasa cea voioasă,
A întins mâna peste masă
Și-a luat o sită deasă,
Frumoasă, de mătasă,
De nouă boieri aleasă
Și bătu-n sită și covată
Și-a făcut un colac îndată.
L-a rupt în două
Ne dădu și nouă,
L-a rupt în trii
Și-a dat și la copii,
L-a mai rupt apoi în patru
Ne-a dat și nou tuspatru,
L-a mai rupt apoi în cinci
Și-a dat și celui cu opinci.
Ia mai mânați măi:
Hăi! Hăi!
Am mai ura, am mai ura,
Dar ne temem c-om însera
Pe la curțile d-voastre
Toate-nalte,
Sprâncenate
Cu var văruite
Cu șindrilă acoperite.
Mai bine pe la bordeele noastre
Cele risipite
Cu stuh acoperite
Cu baligă lipite.
Am mai ura, am mai ura,
Dar ne temem c-om însera
Și nu suntem de ici, colea,
Ci suntem de peste Prut
Și ne-am lăsat mămăliga pe fund
Cu douăsprezece oca de unt,
O păzesc nouă cu măciuca
Și doisprezece cu biciușca
Să n-o apuce furnica
Că-i numai cât nuca.
Am mai ura, am mai ura,
Dar ne temem c-om însera
Și-avem să trecem niște sate
Toate prin locuri depărtate
Și niște munți
Cu fermecători mulți,
Fermecătoarea cea mai mică
Șade călare pe-o ciurcică,
Pe cea mai mare
O luai de cheotoare
Și-o trântii la pârâu
Cu capul la răsteu
Pe-un ciocălău
Și toți câți treceau
Toți se fereau,
De a adus dracu pe Matei
Cu o măciucă mare de tei,
Când o pălea
Scântei ieșea.
La anu iar avem să mai venim
Când atunci să vă găsim
Înrodiți,
Înfloriți,
Ca merii,
Ca perii,
Pe la mijlocul verii,
Ca vara vărată,
Ca toamna bogată,
Ca vița de vie,
În postul Sfintei Marie.
De bine să vă fie
Dumilor-voastre boieri mari.
(Moldova, Bucovina)
Teodor T. Burada, Opere, III, Folclor și Etnografie, Editura Muzicală, 1978.
***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.
